Femeia din Tit 2

In multe locuri din Sfanta Scriptura gasim invataturi despre felul in care trebuie sa fie si sa se comporte o femeie ortodoxa. Unul din pasaje este cel de la Tit 2. El se adreseaza atat femeilor in varsta, cat si celor tinere. Fiindca nu eram foarte lamurita, am cautat si am gasit omilia Sfantului Ioan Gura de Aur la Epistola catre Tit, unde se gasesc explicatii detaliate la acest verset.

"bătrânele(...) să înveţe de bine, ca să înţelepţească pe cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii, şi să fie cumpătate, curate, gospodine, bune, plecate bărbaţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu. (Tit 2, 2-5)

„Să înveţe de bine.” Şi, cu toate acestea, le împiedici pe femei de a învăţa; cum deci le îngădui aici, pe când în alt loc zici: „Nu îngădui femeii să înveţe pe altul”? (I Timotei 2, 12) Însă, ascultă ce a adăugat mai departe: „nici să stăpânească pe bărbat”. Bărbatului încă de la început i s-a permis a-i învăţa şi pe bărbaţi, şi pe femei; femeii îi permite numai cuvântul sfătuitor în casă, însă, nicăieri nu-i îngăduie de a adresa vreo cuvântare lungă. De aceea a adăugat: „nici să stăpânească pe bărbat”.

„Ca să înţelepţească, zice, pe cele tinere.” Ai văzut cum adună pe popor la un loc şi cum le pune pe cele tinere sub stăpânirea celor bătrâne? El nu vorbeşte aici despre fete, ci spune în mod simplu de vârsta lor. „Fiecare bătrână, zice, s-o povăţuiască pe cea tânără.”

„Să-şi iubească bărbaţii.” Aceasta este capitalul tuturor bunurilor într-o casă, după cum zice: „Cu trei lucruri m-am împodobit: unirea fraţilor, dragostea între prieteni şi bărbatul cu femeia care se înţeleg bine unul cu altul”. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 25, 1-2)

Când este iubire, nimic din cele neplăcute nu se va întâmpla.

Căci, cum ar fi cu putinţă, capul fiind unit cu trupul şi nici o dezbinare fiind între ele, totuşi celelalte mădulare să nu se găsească în pace? Când căpeteniile sunt în pace, cine ar putea dezbina şi tulbura pacea? Precum iarăşi, dacă acelea se găsesc rău între ele, nimic sănătos nu va putea fi în casă. Deci, nimic nu poate fi mai important decât dragostea, căci ea este mai folositoare decât banii, decât nobleţea, decât stăpânirea şi decât toate celelalte. Şi n-a zis simplu: „să fie în pace”, ci: „să-şi iubească bărbaţii”. Când este dragoste, nimic din cele grele nu se poate infiltra, şi dintru ea se nasc şi celelalte bunuri.

„Să-şi iubească copiii”, zice. De altfel, ceea ce iubeşte rădăcina, cu atât mai mult va iubi şi roadele.

„Să fie cumpătate, curate, gospodine, bune.” Toate se nasc din dragoste, căci şi îngrijitoare de casele lor, adică bune gospodine, şi bune femei devin în urma dragostei faţă de bărbat.

„Să fie plecate bărbaţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu”, precum şi ceea care-l dispreţuieşte pe bărbat, nici de casă nu se îngrijeşte. Din dragoste se naşte şi întreaga înţelepciune, de la dragoste orice ceartă dispare. Chiar dacă bărbatul ar fi elin, iute se va convinge, iar de va fi creştin, iute se va face mai bun.

Ai văzut concesiile lui Pavel? Cel ce toate le-a făcut, ca să ne depărteze pe noi de cele pământeşti, acum multă îngrijire pune pentru cele ce aparţin unei case, căci, când acestea sunt bine întocmite, şi cele duhovniceşti vor merge bine; altfel, şi acelea se vor vătăma. Căci femeia gospodină va fi şi iconoamă. O asemenea femeie nu se va ocupa nici cu desfătările, nici cu ieşirile de-acasă, fără nici un rost, şi nici cu altceva de acest fel. „Ca nu cumva, zice, să fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu.”

Ai văzut că el mai înainte de orice se îngrijeşte de propovăduire, iar nu de lucruri lumeşti? Căci şi către Timotei scriind, zicea: „ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă” (I Timotei 2, 2), iar aici: „ca să nu fie defăimat cuvântul Lui Dumnezeu”. Că, dacă se întâmplă ca o femeie credincioasă, care vieţuieşte cu un necredincios, să nu fie virtuoasă, hula desigur că trece la Dumnezeu; iar dacă ea este cu bună-cuviinţă şi înţeleaptă, propovăduirea câştigă slavă de la dânsa şi prin succesele ei.

Să audă femeile care vieţuiesc cu bărbaţi răi şi necredincioşi; să audă, zic, şi să se înveţe a-i aduce la evlavie prin felul lor de a se purta. Că, deşi nu vei câştiga altceva, şi nici nu-l vei putea atrage pe bărbat spre împărtăşirea dogmelor celor adevărate, cel puţin i-ai cusut gura şi nu l-ai lăsat să hulească creştinismul, iar aceasta nu e puţin lucru, ci încă foarte mare, căci se slăveşte credinţa din purtarea voastră."

sursa

Irina