duminică, ianuarie 18, 2009

Despre ispitele din societate



Zilele astea am recitit o carte care imi este tare draga : "Staretul Macarie de la Optina" (de Arhim. Leonid Kavelin, ed. Bunavestire, 1999).

Printre multe alte lucruri de folos, in carte se gasesc si insemnarile unui fiu duhovnicesc, despre relatia sa cu staretul.
Acesta, un mosier rus, casatorit, primise o educatie pe care el o numeste "moderna" , dar datorita mamei sale, pastra in suflet o scanteie din frica de Dumnezeu.
Printr-o serie de imprejurari ajunge sa-l cunoasca pe staret, si sa ii devina fiu duhovnicesc, ceea ce ii schimba total viata.
Ca orice om cat de cat instarit din acele vremuri, mosierul petrecea vara la tara, la mosia sa, iar iarna la Sankt Petersburg, in compania inaltei societati.
Vorbind odata cu staretul s-a plans de ispitele pe care le intampina traind in societate, si l-a rugat sa ii vorbeasca despre cum se poate apara de ele.
Iata ce ii raspunde acesta:

"In cele din urma trebuie sa-ti spun ca, dupa parerea mea , e greu sa te aperi de ispitele lumesti traind in marile orase.Cum sa poata un om, care e inca slab duhovniceste,sa tina piept ispitelor lumii de azi? Baga de seama si faptul ca inalta societate este formata in parte din oameni de alte credinte, iar in parte de crestini care, desi ortodocsi, au fost atat de sedusi in slabiciunea lor de obiceiurile lumii, incat mai sunt ortodocsi doar cu numele, cand in realitate sunt departe de adevarata Ortodoxie.
E greu sa lupti cu patimile, dar e nespus mai greu sa faci fata unor ispite neincetate. Si apoi luxul, naravurile modei - toate acestea sunt atat de scumpe, incat nici un fel de mijloace financiare nu ar ajunge ca sa satisfaci toate pretentiile inaltei societati.
Ai spus tu insuti ca treburile tale banesti sunt cam in neoranduiala, dar daca vei sta mai mult la tara ele se vor imbunatati. Da, si nu e numai asta!
Sufletul omenesc, fiind nemuritor, nu poate ramane mereu in aceeasi stare - fie se va imbunatati, fie se va inrautati. Asa ca nu e de mirare daca, ducand o viata linistita la tara, si bineinteles, cu ajutorul lui Dumnezeu, starea ta duhovniceasca se va imbunatati macar un pic."

Dupa aceasta discutie mosierul incearca sa traiasca retras la tara, dar este ispitit de dorinta de a se reintoarce la viata orasului, si cuprins de mahnire, ii scrie staretului :

"...ma apasa acest gand " stiti doar ca nu sunt calugar, si nu pot sa las lumea"..."

si raspunsul care a venit ;

"trebuie sa iti amintesc invatatura Apostolului "prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu"(Iacov 4:4) si iarasi "Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. "(I Ioan2, 15-16)
Vezi dar ce e lumea: prietenia cu cele ce te pun impotriva lui Dumnezeu; si nu cu oamenii, adica, ci cu patimile, cu care ne alegem facand ceea ce face lumea si societatea."

Citind scrisoarea, fiul duhovnicesc al staretului mediteaza :

"E lucru vadit, asadar, ca nu oamenilor, ci propriilor noastre patimi ne supunem noi cu atata usurinta in societate, patimi care ne duc neincetat la cadere. Dupa ce si-a cercetat constiinta, care dintre noi nu va recunoaste ca e foarte greu, daca nu de-a dreptul cu neputinta, sa tii piept tentatiei de a urma obiceiurilor nu prea ortodoxe ale sociatatii!"

Ducandu-se la Optina, pentru o lamurire mai amanuntita, iata ce cuvant primeste de la staretul Macarie;

"Sa nu credeti ca v-am spus sa ocoliti legaturile cu lumea, sau cunostinta cu oameni buni si de treaba....Dumneata faci parte din inalta societate; esti un om al lumii tale. Nu o ocoli, dar straduieste-te sa traiesti cucernic, fara sa judeci pe nimeni, iubindu-i pe toti"

In aceasta discutie m-am gandit ca e un raspuns pentru cei care isi doresc sa paraseasca orasul, in cautarea unei vieti mai linistite la tara, pentru a spori duhovniceste. Daca putem, staretul Macarie spune ca e bine sa facem asta, fiindca un trai mai retras, in mijlocul naturii ajuta omul in lupta sa cu patimile, deoarece va avea mai putine ispite exterioare.
Pe de alta parte, nu trebuie sa ne izolam, ci sa cautam prietenia cu oamenii buni, si de treaba, incercand sa nu urmam obiceiurile pacatoase ale societatii.

Cred ca ca schimbarea vietii noastre trebuie sa inceapa in locul unde suntem deja. Aici trebuie sa ne rugam mai mult, aici trebuie sa cercetam mai des duhovnicul si Biserica, aici sa daruim mai mult timp relatiilor cu cei dragi, aici sa traim mai simplu si cu mai putina cheltuiala, aici sa lasam televizorul si sa folosim timpul mai bine, aici sa fim atenti cum ne alegem prietenii, si pe cei care ne influenteaza pe noi, si pe copiii nostri. Daca nu vom face acestea aici unde ne aflam, putin probabil ca o schimbare de decor ne face va sa traim altfel .


Irina

6 comentarii:

  1. Irina, iti multumesc mult pentru ca mi-ai dat ocazia sa meditez putin asupra simplitatii vietii. Intr-adevar, viata e frumoasa daca e traita simplu si curat.
    Sper sa citesc si eu cartea, dar nu stiu cat de curand va fi asta, ca ma astepta cuminti altele- si nu-s putine :)

    Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ramona, n-ai pentru ce, ma bucur ca ai gasit cuvintele staretului de folos. O sa mai postez din ele, fiindca au fost mai multe care mi-au atras atentia.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumos! Sa stii ca noua ne lipsesc asemenea discutii pe bloguri, lipsesc discutiile duhovnicesti si mai ales teologice. Apropo Irina, noua ni s-a stricat televizorul, si imediat mi-am adus aminte de tine care ai pus tv-ul in camara. E tare bine fara el...

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine te-am regasit Irina! Astazi ridic cartea de la posta, multumim!
    Stii ce bine e fara telefon fix si internet timp de o saptamana? Cu televizorul am si eu ceva rezultate bune, nu mai merge non-stop. Dar de scos din uz nu prea reusesc. Ieri am muncit in gradina, am tuns trandafirii si am curatat uscaturile care mai erau, acum totul este greblat frumos...Satisfactia a stat nu doar in vederea curtii curate, dar si in oboseala fizica, care m-a mai indepartat de la desertaciunile din capul meu...Asta poate fi roada traiului mai retras, in mijlocul naturii, nu? Am citit si eu cartea mai demult si mi-a placut mult.

    RăspundețiȘtergere
  5. Irina, ai dreptate. Uneori dam vina pe conditiile exterioare pentru (s)caderile noastre, dar aproape intotdeauna problema este in noi si nu in jur. Trebuie sa incercam sa devenim mai buni in orice conditie a vietii noastre, pentru ca daca gandim ca mediul este de vina, nu vom vedea niciodata adevarata problema si adevarata lupta pe care o avem de dus.

    RăspundețiȘtergere
  6. slava Domnului ca vi s-a stricat televizorul, eu zic sa profitati de ocazie si sa nu-l mai reparati! o sa pun un fragment al staretului Macarie, despre discutiile duhovnicesti, e de mare folos. Sper sa am timp mai tarziu.


    Mari, mie mi-ar fi greu fara net, ca de aici aflu noutatile :)
    Ma gandeam la ce ai zis, intradevar, cred ca munca fizica e de mare ajutor duhovnicesc, vedem ca la manastiri calugarii lucreaza mult fizic.


    Raluca, asa este, din pacate e foarte greu, chiar si cand constentizam ca lupta trebuie dusa inlauntru. De multe ori viata ne inraieste, in loc sa ne faca mai buni.:(

    RăspundețiȘtergere

♥ ♥ ♥ Lasa un gand frumos! ♥ ♥ ♥
Comentariile anonime sau facute in scop publicitar vor fi sterse.