.Citesc- sau mai bine zis recitesc- o carte foarte buna despre educatia copiilor - "Pastorind o inima de copil" de Tedd Tripp.
Sunt foarte multe lucruri interesante in ea, dar unul din capitole mi-a atras mai mult atentia. Este vorba de obiectivele pe care fiecare parinte le are in educatie. Chiar daca un parinte nu isi poate articula clar obiectivele, ele pot fi deduse din modul in care isi educa copii. In general orice parinte doreste pentru copilul sau o viata de succes, in care sa ii mearga bine si sa fie fericit.
Parintii incearca sa isi pregateasca copilul pentru succes pe diferite cai- dezvoltarea de abilitati speciale( artistice, sportive, etc.), dezvoltarea psihologica armonioasa, practicarea de ritualuri religioase, invatarea bunelor maniere, educatia superioara (cele mai bune scoli, facultati,etc.).
Autorul spune ca nici unul din aceste obiective nu este demn de urmarit in educatia copiilor nostri, fiindca astfel ii instruim pe calea inchinarii la materialism. Obiectivul nostru principal in educatie trebuie sa fie acela de a ne indruma copilul sa traiasca pentru a atinge principala menire a omului- si in ortodoxie ea este :
"să-I fie bineplăcut lui Dumnezeu, să se unească cu Dumnezeu, să devină vrednic de împărăţia Sa. Sufletul însetat şi fără odihnă, care râvneşte după cele bune, îşi află pacea doar aflându-L pe Dumnezeu, gustându-L şi umplându-se de El. Aşa încât prima îndatorire a sufletului este: „Căutaţi pe Domnul şi vă întăriţi; căutaţi faţa Lui, pururea” (Psalmul 104, 4)."
(Sf. Teofan Zavoratul)
Recunosc ca nu am privit niciodata atat de clar problema obiectivelor in educatie pana acum. Ma gandesc ca de multe ori eu ca parinte, desi zic ca ceea ce vreau in viata pentru copiii mei e sa fie placuti lui Dumnezeu, ii cresc mai mult gandind in obiectivele succesului lumesc, deoarece, nici eu, de foarte multe ori, nu caut intai Imparatia lui Dumnezeu in viata mea.
Nu este suficient sa ne ducem copiii la Biserica, sau sa-i invatam rugaciuni, ci trebuie sa ii deprindem cu o perspectiva ortodoxa asupra lumii (par. Serafim Rose). Dar este complicat sa dai ce nu ai, deci simultan trebuie sa ne straduim si noi, ca parinti, sa obtinem o astfel de perspectiva, pentru a-i deprinde cu ea pe copiii nostri.
Parintele Serafim Rose spune:
Oricine a ajuns sa realizeze cat de profunda este Ortodoxia, si cat de deplin este angajamentul care i se cere unui crestin ortodox serios, si, de asemenea, ce fel de cerinte totalitariste are lumea contemporana asupra noastra, va vedea cu usurinta cat de gresita este aceasta parere. Cineva ori este ortodox tot timpul, in fiecare zi, in fiecare moment al vietii - ori nu este nicidecum cu adevarat ortodox. Ortodoxia se vadeste nu doar in vederile noastre strict religioase, ci in tot ceea ce facem si spunem. Multi dintre noi suntem extrem de necunoscatori asupra responsabilitatii crestine, religioase pe care o avem pentru partea aparent lumeasca a vietilor noastre. Cel cu o adevarata perspectiva ortodoxa asupra lumii, traieste toate partile vietii sale ca un Ortodox.
Deci sa intrebam acum: Cum putem alimenta si sustine aceasta perspectiva ortodoxa asupra lumii in viata noastra cotidiana? Primul si cel mai evident fel este de a fi in legatura permanenta cu sursele de hrana crestina, cu tot ceea ce Biserica ne da spre luminare si mantuire: slujbele Bisericii si Sfintele Taine, Sfanta Scriptura, Vietile Sfintilor, scrierile Sfintilor Parinti. Trebuie citite, desigur, cartile potrivite nivelului de intelegere al fiecaruia, si aplicata invatatura Bisericii la propriile circumstante de viata; atunci ele pot fi rodnice in a ne calauzi si a ne schimba intr-un mod crestin. Dar deseori aceste surse crestine fundamentale nu au efect deplin asupra noastra, sau nu ne influenteaza cu adevarat, deoarece nu avem atitudinea crestina corecta asupra lor si asupra vietii crestine pe care ele ar trebui sa ne-o inspire. Voi spune acum cateva cuvinte despre cum anume ar trebui sa fie atitudinea noastra, daca dorim sa dobandim un folos real de la ele si daca vor fi pentru noi inceputul unei adevarate perspective ortodoxe asupra lumii.
Inainte de toate, hrana duhovniceasca crestina, prin insasi natura ei, este ceva viu si hranitor; daca atitudinea noastra fata de ea este doar academica si scolareasca, nu vom reusi sa obtinem folosul care ar trebui. Astfel, daca citim carti ortodoxe sau suntem interesati de ortodoxie numai pentru a fi informati – sau ca sa ne aratam cunostiintele celorlalti, inseamna ca nu i-am inteles scopul; daca invatam poruncile lui Dumnezeu si legea Bisericii Sale doar pentru a fi „corecti” si pentru a judeca „incorectitudinea” celorlalti, inseamna ca nu i-am inteles scopul. Aceste lucruri nu trebuie sa ne influenteze doar ideile, ci trebuie sa ne atinga in mod direct vietile si sa le schimbe. In orice vreme de mare criza a treburilor omenesti – la fel ca si vremurile critice ce ne asteapta in lumea libera – cei cei isi vor pune nadejdea in cunoasterea exterioara, in legi si canoane si in corectitudine, nu vor putea rezista. Cei puternici vor fi atunci cei a caror educatie ortodoxa le-a dat un simt pentru ceea ce este cu adevarat crestinesc, cei a caror ortodoxie se gaseste in inima si este capabila sa atinga alte inimi."
Irina
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu