Cu al doilea copil e mai usor, iar de la al treilea in sus cred ca nu mai conteaza :))

Nobine impartaseste aici experientele lui de proaspat tatic de bebe doi (felicitari!) si m-am gandit sa povestesc si eu cum e sa ai doi copii, si al treilea pe drum.

In primul rand nu mi-am imaginat vreodata ca o sa avem mai mult de un copil. Si eu, si sotul suntem copii unici, situatie care prezinta avantajele si dezavantajele sale. Cand ne-am gandit asa, la modul abstract, sa mai avem inca un copil, Ilinca era marisoara deja, eu ma intorsesem la servici si incepusem un master. Nu aveam cu cine s-o lasampe Ilinca, asa ca a trebuit s-o dam la cresa, cu tot sirul problemelor care au decurs de aici (boli si iar boli). In plus bunica mea, care statea la noi, s-a imbolnavit destul de grav, si trebuia sa ne ingrijim si de ea. Logic si omeneste vorbind era momentul cel mai nepotrivit pentru inca o sarcina, dar Dumnezeu a randuit altfel, si pe 31 decembrie 2006 testul arata doua liniute. Au urmat noua luni destul de grele pentru noi, care au culminat cu moartea bunicii mele si nasterea Teodorei, in aceeasi noapte.

Asa ca dupa cateva luni in care am ingrijit un adult cazut la pat si un copil mic mereu bolnav, insarcinata fiind si mergand la servici, ce a urmat mi s-a parut nimica toata. Intradevar, experienta cu primul copil si-a spus cuvantul, nu mai eram asa stresata ca prima oara, am fost mai sigura pe mine si mai relaxata. Dar si Teodora a fost un bebe cumintel- manca, dormea, nu mi-a ridicat niciodata probleme deosebite si nu a fost obositoare. Am alaptat-o exclusiv 6 luni. Fiindca era asa linistita am putut sa ma ocup destul de bine si de Ilinca. Singura dificultate, pe care o am si acum de multe ori, e ca peste tot le iau pe amandoua cu mine, fiindcanu prea am cu cine sa le las. Cand Teodora statea in carucior a fost mai simplu, dar acum trebuie sa alerg dupa ele ca dupa iepuri. Ilinca e foarte nazbatioasa, si nici cea mica nu se lasa mai prejos.In plus Teodora e genul de copil care nu vrea sa imparta, daca sora-sa are ceva vrea imediat sa-i ia lucrul respectiv, si daca nu i se face pe plac urla de ne sparge timpanele. Ilinca, saraca, e generoasa si i le da de obicei, dar nu e corect, asa ca de la o vreme am pus piciorul in prag, asa ca nu va spun ce imi aud zilnic urechile :)). Dar sunt asa dragute cand se iubesc si se joaca impreuna, ori seara cand se baga in patul lor si Ilinca ii zice povesti Teodorei, incat merita nervii zdruncinati :). Ce mi se pare cel mai frumos cand ai multi copii e ca vezi atatea personaliati diferite evoluand.Nici un copil nu seamana cu altul, asa ca practic nu ai ocazia sa te plictisesti.

Nu stiu cum va fi cu trei. Ilinca e foarte fericita, spune tuturor ca "mami are un bebe in burtica". Se distreaza grozav cand pune mana si o simte pe cea mica dand din picioruse. Ba inca dinainte de a sti ce este cea mica, mi-a spus confidential intr-o dimineata " mami, am visat asta noapte ca o sa avem o fetita si-o s-o cheme Maria".

Abia acum sarcina a inceput sa se observe, asa ca m-au oprit cam toti vecinii sa ma intrebe :"cum, mai faceti unul?si e baiat?". Cand afla ca e fata incep povestile cu xulescu ruda/cunoscutul meu a facut 6 fete (sau 5, sau 4, ma rog, in functie de povestitor) pana a avut un baiat si urmeaza intrebarea- dar trei va ajung, nu-i asa? Fiindca se presupune ca doar disperarea de a avea un baiat ne-a determinat sa mai facem un copil, altfel nu se explica :)). Ba chiar o casierita de la supermarket m-a oprit intr-o zi(eram doar eu si burta ;)) ) sa-mi spuna: "doamna, asta e al treilea, nu? mare curaj aveti, in vremurile astea...", de parca n-au fost vremuri mai grele pentru omenire.

In sfarsit, ca sa concluzionez, nu imi mai pot imagina viata doar cu un copil, cred ca idealul e de la doi in sus. Stiu ca pe multi ii sperie greutatile si asa mai departe, si noi suntem cateodata speriati, nervosi, obositi, terminati psihic si fizic, dar cu credinta in Dumnezeu mergem inainte. Nimic bun nu se face fara osteneala :).

Irina