miercuri, 30 septembrie 2009




Ce e
ste "Miercurea fara cuvinte"?

Miercurea , pe internet, bloggerii care participa la "Wordless Wednesday" ( "miercurea
fara cuvinte"), posteaza pe blogul lor o fotografie (de preferinta proprie, si nu luata de pe net) care nu are nevoie de explicatii. De aici si titlul "wordless"- adica "fara cuvinte". Se considera ca fotografia vorbeste de la sine, astfel incat nu mai e nevoie de o descriere. Desigur, daca cineva doreste sa adauge cateva cuvinte nu e nici o problema.


Mi s-a parut o idee interesanta, pe care am preluat-o. Asa ca va astept aici pe "Dulce casa" in fiecare miercuri, pentru a pune linkul catre postarea voastra in casuta
lui "Mr. Linky", astfel incat cei care doresc sa va poata vizita.

Daca vreti, puteti adauga grafica de mai sus in postarea voastra ( o salvati in computer si apoi o incarcati pe blogger).

Va astept cu drag in fiecare miercuri Photobucket.



(m-rea Petru Voda)

Daca doriti sa participati (oricine are un blog poate participa), lasati numele vostru (in rubrica "your name"), si un link catre postarea voastra ( in rubrica "yo
ur url" ) mai jos , in casuta lui Mr. Linky flowers .

Irina





Zacusca de morcovi



Daca nu va place sa coaceti tone de vinete si de ardei pentru zacusca, va recomand aceasta reteta, extrem de simpla si de rapida. Si foarte ieftina.

Pentru o portie aveti nevoie de:

  • 2 kg de ceapa
  • 2 kg de morcov
  • 2 kg de ardei (de preferat sa fie rosii)
  • 1 borcan mare de bulion (eu folosesc Olimpia)
  • 1/2 kg de ulei
  • sare dupa gust (cam 3 linguri- din aceea pentru muraturi)
  • piper boabe, foi de dafin
Se curata legumele si se maruntesc la robot sau se dau pe razatoarea mica, ori prin masina de tocat (dupa posibilitati).

Se pune intr-o cratita uleiul si se pune ceapa un pic la calit, apoi se adauga restul ingredientelor. Se amesteca bine si se lasa la fiert pana iese uleiul deasupra. Ca sa nu se prinda de fundul oalei am fiert-o in cuptor.

Cand e gata se pune fierbinte in borcane si se capaceste. Se lasa la racit intr-o patura.

(pana la urma n-am ramas fara zacusca si fara gogosarii mei preferati, a venit mama soacra sa ma ajute si a facut tot , eu am fost retetele si cu indicatiile Photobucket )

Ciocolata de casa


Nu am mai mancat ciocolata de casa de ani de zile. In copilarie era una dintre delicatese, avand in vedere ca se facea cu greu „rost” de lapte praf, ca sa nu mai spun de unt.
Aseara mi s-a facut pofta de o bucatica, asa ca am facut o portie.

Ingrediente:

  • 500 g lapte praf
  • 500 g zahar
  • 50 g cacao
  • 1 pachet de unt
  • 100 ml apa
  • esenta de rom
  • foi de napolitana
Am pregatit foile de napolitana pe masa.

Intr-o cratita am pus apa, esenta de rom si zaharul, si le-am fiert pana s-a topit zaharul. Am dat oala deoparte si am adaugat untul bucatele si le-am omogenizat. Deasupra am turnat laptele praf amestecat cu cacao, si am amestecat bine si repede, pana s-a format crema.

Am pus jumatate de compozitie pe foaia de napolitana, deasupra am pus alta foaie, apoi restul de ciocolata si inca o foaie. Am presat bine si am dat la rece, apoi am taiat-o in patratele. Ar fi fost mai buna daca adaugam niste alune de padure sau migdale sfaramate, dar n-am avut, ramane pe data viitoare :).


Irina

luni, 28 septembrie 2009

A fost cat pe ce

Se pare ca nu mai e mult pana cand micuta noastra va veni pe lume. Bine, teoretic stiam asta Photobucket, dar nu ma simt deloc pregatita pentru nastere deocamdata.
In general m-am simtit bine, multumesc lui Dumnezeu, si n-am experimentat cine stie ce neplaceri, contractii,etc... Pana aseara, cand au inceput. In jur de 22.30. Contractii dureroase de-mi dadeau lacrimile, insa neregulate si destul e scurte. Am luat nospa, am luat magneziu- nici o imbunatatire. Asa ca pe la 2 noaptea am plecat la spital. Initial m-au internat la sala de travaliu, dar findca nu se parea ca nasc, m-au trimis pe sectie. Mai bine, nu e deloc placut sa vezi, dar mai ales sa auzi alte femei nascand. Din fericire a fost doar o alarma falsa, la pranz m-au externat si medicul mi-a spus ca ar fi bine sa mai tin sarcina macar o saptamana-doua. Asa ca nici gand sa ma apuc de zacusca si de gogosari la borcan, cum mi-am propus pentru saptamana asta Photobucket. O sa stau cuminte in pat si cred ca o sa tricotez. Mai am un pic de lucru la pulovarasul Ilincai, apoi ma gandesc sa incep o esarfa. Am gasit modelul pe un blog, si mi-a placut foarte mult:


Va doresc o saptamana placuta si va rog pomeniti-ma si pe mine la rugaciune, ca sa nasc cu bine si la termen. Eventual fara sa ma doara prea rau (speranta moare ultima)Photobucket.

Irina

joi, 24 septembrie 2009

Otetul de mere facut in casa (1)

Am vazut anul trecut doua retete de otet de mere facut in casa - una pe blogul Adelei si cealalta pe blogul Elisei si mi-am propus sa fac si eu. Reteta mea e o combinatie dintre cele doua- adica voi folosi pentru fermentat doar suc de mere, si nu mere zdrobite cu apa si drojdie, dar o sa adaug miere de albine.

Astazi m-am pus pe treaba. Am avut vreo 8 kg de mere de toamna, mici si dulci. Am stors sucul la storcator (stoarce merele intregi, asa ca n-a trebuit sa le curat, sa le tai, etc. ) si l-am pus intr-un borcan de sticla la fermentat.


Sunt 4 litri de suc. Am pus borcanul acoperit cu tifon intr-un loc calduros si intunecat.



Dupa ce va fermenta o sa-i adaug 400 g miere de albine si o sa-l mai las pana cand va fi bun de tras in sticle, conform retetei Elisei.

Voi actualiza postarea dupa fiecare etapa :).

Irina

miercuri, 23 septembrie 2009




Ce e
ste "Miercurea fara cuvinte"?

Miercurea , pe internet, bloggerii care participa la "Wordless Wednesday" ( "miercurea
fara cuvinte"), posteaza pe blogul lor o fotografie (de preferinta proprie, si nu luata de pe net) care nu are nevoie de explicatii. De aici si titlul "wordless"- adica "fara cuvinte". Se considera ca fotografia vorbeste de la sine, astfel incat nu mai e nevoie de o descriere. Desigur, daca cineva doreste sa adauge cateva cuvinte nu e nici o problema.


Mi s-a parut o idee interesanta, pe care am preluat-o. Asa ca va astept aici pe "Dulce casa" in fiecare miercuri, pentru a pune linkul catre postarea voastra in casuta
lui "Mr. Linky", astfel incat cei care doresc sa va poata vizita.

Daca vreti, puteti adauga grafica de mai sus in postarea voastra ( o salvati in computer si apoi o incarcati pe blogger).

Va astept cu drag in fiecare miercuri Photobucket.



Daca doriti sa participati (oricine are un blog poate participa), lasati numele vostru (in rubrica "your name"), si un link catre postarea voastra ( in rubrica "yo
ur url" ) mai jos , in casuta lui Mr. Linky flowers .

Irina





marți, 22 septembrie 2009

Prosopelul pentru gradinita

Pe prosopelul de gradinita al Ilincai trebuie sa scrie numele copilului, asa ca i-am brodat o mica eticheta pe banda de etamina.



Irina

joi, 17 septembrie 2009

Am inceput gradinita

E oficial, de marti Ilinca a inceput gradinita. Saptamana trecuta contemplam faptul ca fata mea are 5 ani jumatate, si nu e inscrisa la gradinita. In ciuda retinerii mele fata de aceste institutii Ilinca isi dorea foarte mult sa mearga - toti prietenii ei merg, toata lumea o intreba „dar cati ani ai?si mergi la gradinita?” (si ea raspundea ca „de anul asta”). Dar in cartierul nostru un loc la gradinita e ceva extrem de problematic, putinele gradinite avand deja la grupa mare intre 35-40 de copii, asa ca nici gand sa mai faca inscrieri. Ma pregatisem moral sa ma duc cu „cele cuvenite” doar-doar o sa obtin un locusor, desi cu inima indoita- ce fel de educatie se poate oferi in grupe atat de mari? cred ca educatoarea abia are timp sa fie cu ochii pe ei, necum sa mai desfasoare cine stie ce activitati. Ca sa nu mai zic ca posibilitatea existentei televizorului ca instrument „educativ” ma deprima cu totul. Pe de alta parte Ilinca e un copil extrem de sociabil, de energic si de curios, si in ultima vreme nu mai reuseam sa ii fac fața, iar in urmatoarele luni nu preconizez ca voi fi mai odihnita si mai disponibila :)).

Aflata in mijlocul acestor dileme si framantari sufletesti discutia cu o prietena a venit ca o mana cereasca. Ea mi-a povestit de o gradinita ortodoxa, in care intreg procesul educativ se desfasoara din aceasta perspectiva. O grupa are maxim 15 copii, personalul e calificat si in numar suficient, iar mancarea e „home made” cu produse proaspete - fara salamuri, biscuiti sau prajituri preambalate. Nici vorba de tv sau calculator, accentul e pus pe activitati si jocuri. Am luat legatura cu directoarea si am fost invitata la o prezentare a gradinitei. Mi-a placut ce am vazut, asa ca am inscris copilul la grupa mare, urmand ca de marti sa inceapa (fiindca luni a fost sarbatoare).

Recunosc ca am avut mari emotii- si Ilinca la fel. Marti dimineata , cu catel, cu purcel, am pornit spre o noua etapa a vietii noastre. Teodora, care o imita in toate pe sora-sa, a vrut si ea ghiozdanel , in care a indesat un pampers si sticluta de apa :). Am ajuns acolo printre primii, asa ca Ilinca s-a familiarizat in liniste cu educatoarea si cu noua locatie. Era asa fericita ca aproape nu a bagat de seama cand am plecat. Am „recuperat-o” la ora 16. 30, obosita, dar foarte incantata de prima zi. Spre surprinderea mea a dormit si la pranz (minune care nu a tinut mult, ca ieri nu s-a repetat :)) ).
Ieri s-a desprins cu greu de gradinita la ora 18 (!). Avea totusi ceva nemultumiri, ca a trebuit sa faca ce i se spune si nu ce dorea ea. De exemplu, desi coloreaza foarte frumos, activitatea asta o plictiseste, si nu a fost foarte incantata sa o presteze alaturi de ceilalti copii, ar fi preferat sa deseneze. Sau ar fi vrut sa se joace in timp ce doamna le citea „Hansel si Gretel” :)). Una peste alta cred ca incet-incet va face cunostinta cu rigorile unui program mai putin flexibil decat cel de acasa, si sunt curioasa cum se va adapta, avand in vedere firea ei voluntara si independenta. Dar mizez pe curiozitatea si dorinta ei de a afla mereu lucruri noi, precum si pe placerea de a fi cu ceilalti copii. Si desigur pe tactul si priceperea personalului didactic :)).

Recunosc ca eu fac fata excelent linistii de acasa :)), mica tornada isi consuma energia alaturi de alti copii, asa ca pot sa zac la propriu fara sa trebuiasca sa ii gasesc ceva de facut. O experienta minunata as zice, avand in vedere ca ma misc din ce in ce mai greu si am devenit extrem de „statica” :)).

Irina

miercuri, 16 septembrie 2009




Ce e
ste "Miercurea fara cuvinte"?

Miercurea , pe internet, bloggerii care participa la "Wordless Wednesday" ( "miercurea
fara cuvinte"), posteaza pe blogul lor o fotografie (de preferinta proprie, si nu luata de pe net) care nu are nevoie de explicatii. De aici si titlul "wordless"- adica "fara cuvinte". Se considera ca fotografia vorbeste de la sine, astfel incat nu mai e nevoie de o descriere. Desigur, daca cineva doreste sa adauge cateva cuvinte nu e nici o problema.


Mi s-a parut o idee interesanta, pe care am preluat-o. Asa ca va astept aici pe "Dulce casa" in fiecare miercuri, pentru a pune linkul catre postarea voastra in casuta
lui "Mr. Linky", astfel incat cei care doresc sa va poata vizita.

Daca vreti, puteti adauga grafica de mai sus in postarea voastra ( o salvati in computer si apoi o incarcati pe blogger).

Va astept cu drag in fiecare miercuri Photobucket.


(portretul Teodorei, facut de Ilinca :)) )

Daca doriti sa participati (oricine are un blog poate participa), lasati numele vostru (in rubrica "your name"), si un link catre postarea voastra ( in rubrica "yo
ur url" ) mai jos , in casuta lui Mr. Linky flowers .

Irina



sâmbătă, 12 septembrie 2009

Clătite cu brânză la cuptor, ca în Bucovina

Zilele trecute îi povesteam Ancăi de minunația de clătite cu brânză la cuptor pe care le-am mâncat la Sucevița(cele din imaginea de mai jos Photobucket). Si fiindcă nu auzise de așa bunătate rețeta e pentru ea, cu dedicație specială Photobucket.





Ca să le pregătiți aveți nevoie de :

clătite, vreo 20 de bucăți - le faceți după rețeta preferată

Umplutura
  • brânză dulce - 500 g
  • zahăr după gust
  • 2 ouă
  • esență de vanilie (eu folosesc din aceea la fiole - 3 buc. )
  • coajă rasă de la o lămâie

  • smântână pentru pus deasupra, cam 250-300 g
  • unt pentru uns tava
Ingredientele pentru umplutură se amestecă bine la robot. Se pune umplutura în clătite (nu vă zgârciți) , se rulează și se pun într-un vas termorezistent, uns bine cu unt. Deasupra se toarnă smântână, cât să le acopere, și se dau la cuptor cam 40-50 de minute, la foc potrivit.


Între timp se pregătește un sos parfumat de vanilie din:
  • 600 ml lapte
  • 3 gălbenușuri
  • 100 g zahăr
  • 3 fiole esență de vanilie
  • 1 lingură făină

Gălbenușurile se freacă cu zahărul până se albesc. Se încorporează făina, apoi se adaugă laptele fierbinte câte puțin, amestecând continuu. Se pune la foc mic și amestecăm până se îngroașă. Se dă deoparte și se lasă la răcit.

Când clătitele sunt gata se scot din cuptor. Se servesc cu sos de vanilie deasupra, și presărate cu un praf de scorțișoară.

Poftă bună!



Irina

Cuviosul Eufrosin Bucătarul -patronul gospodinelor

Știați că există și un sfânt patron al bucătăreselor - Cuviosul Eufrosin Bucătarul, prăznuit ieri, pe 11 septembrie ?(culinăreselor, acum știți pe cine trebuie să luați ocrotitor al bucătăriei Photobucket ).

Mă gândesc că viața lui e o încurajare pentru femeile care se mulțumesc astăzi cu „cariera” de soții, mame și gospodine, fiindcă de multe ori și ele sunt luate în batjocură, exact ca sfântul Eufrosin- „te risipești, stai doar la coada cratiței, ai putea mai mult de atât”. Iată că de la coada cratiței se poate ajunge direct in rai, dacă îți îndeplinești slujba cu credință și smerenie.

„Acest cuvios s-a născut din părinţi ţărani şi fiind crescut fără de învăţătură, a venit la mănăstire. Și îmbrăcându-se în schima monahicească, s-a făcut slujitor monahilor. Fiindcă petrecea totdeauna în bucătărie ca un om simplu, era defăimat şi luat în râs de către toţi monahii. Dar fericitul suferea toate defăimările cu bărbăţia inimii şi a cugetului şi cu liniştea gândului, fără a se tulbura cât de puţin. Căci, cu toate că era simplu după cuvânt, însă nu era simplu şi cu înţelegerea. Căci în mănăstirea aceea, unde se afla fericitul acesta Eufrosin, era şi un preot iubitor de Dumnezeu, care se ruga cu sârguinţă pentru ca să-i arate Dumnezeu bunătăţile, pe care le vor dobândi cei ce-L iubesc pe El.


Într-o noapte, dormind preotul, i se arătă în somnul lui că se află într-o grădină şi privea cu mirare şi cu spaimă la bunătăţile cele veselitoare ce se aflau acolo. Și văzu acolo şi pe Eufrosin bucătarul mănăstirii, care sta în mijlocul livezii şi se desfăta de bunătăţile acelea. Apropiindu-se de el, îl întreba: "A cui este grădina aceea? şi cum s-a aflat el acolo?" Iar Eufrosin a răspuns: "Grădina aceasta este locuinţa aleşilor lui Dumnezeu, iar eu pentru multă bunătatea Dumnezeului meu, sunt iertat a mă afla aici". Iar preotul i-a zis lui: "şi oare ce faci în această grădină?" Eufrosin a răspuns: "Eu stăpânesc toate câte vezi aici şi mă bucur şi mă veselesc de privirea şi câştigarea acestora".


Atunci preotul i-a zis: "Poţi să-mi dai ceva din bunătăţile acestea?" Eufrosin a răspuns aşa: "Ia cele ce voieşti din acestea, prin darul Dumnezeului meu". Atunci preotul i-a arătat merele, şi cerea să-i dea din acelea. Eufrosin luând câteva mere, le-a pus în rasa preotului, zicând: "Iată ai dobândit merele, pe care le-ai cerut". şi fiindcă atunci a lovit în toacă pentru ca să se scoale părinţii la Utrenie, s-a trezit preotul.


Și în vremea când socotea că vedenia ce a văzut era vis, a întins mâna la rasa sa, şi, o, minune! a aflat în fapt merele. Și minunându-se de acea preamărită bună mireasmă, a rămas nemişcat multă vreme. După aceea mergând în biserică, şi văzând stând acolo pe Eufrosin, l-a luat la un loc osebit şi l-a jurat ca să-i spună unde a fost în noaptea aceea. Eufrosin a zis: "Iartă-mă, părinte, nicăieri n-am mers în noaptea aceasta, ci acum am venit la Utrenie". şi preotul a zis: "Pentru aceasta eu te-am legat mai întâi cu jurământ, pentru ca să descoperi la toţi măririle lui Dumnezeu, şi tu nu voieşti să arăţi adevărul?" Atunci a răspuns smerit-cugetătorul Eufrosin: "Acolo, părinte, am fost, unde sunt bunătăţile pe care vor a le moşteni cei ce iubesc pe Dumnezeu, pe care şi tu de mulţi ani ai dorit să le vezi. Acolo m-ai văzut şi pe mine desfătându-mă cu bunătăţile livezii aceleia. Pentru că voind Domnul să te încredinţeze pe sfinţia ta despre bunătăţile celor dorite drepţilor, a lucrat prin mine smeritul această minune". Atunci a zis preotul: "Părinte Eufrosine, şi ce mi-ai dat din bunătăţile livezii?" Iar Eufrosin a răspuns: "Merele cele frumoase şi mirositoare pe care le-ai pus acum în patul tău. Însă, părinte, iartă-mă că eu sunt vierme şi nu om".


Atunci preotul a povestit la toţi fraţii vedenia ce a văzut. şi printr-aceasta a îndemnat pe toţi a se minuna şi a se spăimânta, şi spre dorinţa binelui şi a faptelor bune. Iar fericitul Eufrosin fugind de mărirea oamenilor, s-a dus pe ascuns din mănăstire. şi s-a depărtat fugind şi rămânând necunoscut până în sfârşit. Iar din merele acelea mâncând mulţi bolnavi, s-au vindecat de bolile lor, întru mărirea lui Dumnezeu.”




Pentru rugăciunile Sfântului Eufrosin Doamne miluiește-ne pe noi!


Irina

miercuri, 9 septembrie 2009




Ce e
ste "Miercurea fara cuvinte"?

Miercurea , pe internet, bloggerii care participa la "Wordless Wednesday" ( "miercurea
fara cuvinte"), posteaza pe blogul lor o fotografie (de preferinta proprie, si nu luata de pe net) care nu are nevoie de explicatii. De aici si titlul "wordless"- adica "fara cuvinte". Se considera ca fotografia vorbeste de la sine, astfel incat nu mai e nevoie de o descriere. Desigur, daca cineva doreste sa adauge cateva cuvinte nu e nici o problema.


Mi s-a parut o idee interesanta, pe care am preluat-o. Asa ca va astept aici pe "Dulce casa" in fiecare miercuri, pentru a pune linkul catre postarea voastra in casuta
lui "Mr. Linky", astfel incat cei care doresc sa va poata vizita.

Daca vreti, puteti adauga grafica de mai sus in postarea voastra ( o salvati in computer si apoi o incarcati pe blogger).

Va astept cu drag in fiecare miercuri Photobucket.


Daca doriti sa participati (oricine are un blog poate participa), lasati numele vostru (in rubrica "your name"), si un link catre postarea voastra ( in rubrica "your url" ) mai jos , in casuta lui Mr. Linky flowers .

Irina




Ca să am timp liber

Dacă acum câțiva ani mi-ar fi spus cineva ca poți avea copii, casa curată și ceva timp liber pentru mine, fără să apelez la bone și menajere , i-aș fi zis ca e nebun. Când am născut-o pe Ilinca în casa noastră era un haos total, simțeam ca nu mai am nici un control asupra a lucrurilor. Acum aștept al treilea copil. Casa e in ordine, toate sunt la locul lor, în frigider e mâncare, copiii se joacă în camera lor, iar eu bloguiesc. Alături de laptop mă așteaptă un ceai fierbinte de scorțișoară, și coșulețul de lucru- mai am un pic de tricotat la pulovărașul Ilincăi.



Pe fereastră se văd crizantemele din balcon strălucind în culorile toamnei.



Desigur că nu tot timpul e așa, dar in mare, cu ajutorul sfaturilor de pe Fly Lady am ajuns la un liman. Cum am început să mă organizez puteți citi aici.

Și cum menținerea ordinii necesită un efort permanent, ca regulă zilnică mă strădui să fac următoarele lucruri :
1. să nu las paturile nefăcute dimineața
2. să nu las vase murdare în chiuvetă și firmituri pe masă
3. orice lucru folosit trebuie pus la locul lui (regulă pentru toți din casă)
4. mesele și somnul copiilor- zilnic la aceeași oră
5. seara gunoiul să fie aruncat, vasele spălate, gresia mopuită și toate jucăriile la locul lor

La trebuile casei mă ajută și copiii, și soțul-când are timp. Ilinca se ocupă de obicei cu pusul/strânsul mesei, spală vasele (ocupația ei preferată), scoate sau bagă rufele la spălat, își strânge jucăriile și hăinuțele. Iar Teodora o ajută cum poate :).

Pe lângă reguli și rutină cel mai mult m-a ajutat debarasarea de lucrurile inutile. Am constatat că trebuie să facem asta periodic - de obicei când trec lunar prin zonele casei, altfel se adună și e mai greu.

Dacă aveți „secrete” care vă ajută la organizarea casei, m-aș bucura să mi le împărtășiți.

Irina

luni, 7 septembrie 2009

Ațele mele de tricotat

Cine iubește lucrul de mâna are sigur și „boala ațelor” și a accesoriilor, iar eu nu fac excepție Photobucket.

De-a lungul timpului am adunat ceva lînă, nu foarte multă față de alte pasionate pe care le cunosc, și azi am facut un pic de ordine printre ele. Fiindca tot le-am scos m-am gândit să vă arăt câteva. Majoritatea le-am cumpărat ca să fac bluzițe fetelor, să vedem cînd m-oi pune și pe treabă Photobucket
















Pe lângă astea mai am o gramada de ghemuri si ghemulețe pe care nu le-am mai fotografiat. Toate ațele le păstrez într-un sac , lângă locușorul meu preferat de pe canapeaua din sufragerie. Pe el țin coșulețul de lucru.


Toamna, dar mai ales iarna, sunt anotimpurile perfecte pentru tricotat. Ce poate fi mai plăcut decât să stai la căldurică tricotînd, cu o cana de ceai sau de ciocolată fierbinte alături, în timp ce afară plouă „mocănește” sau e ger?
Dacă aveți nevoie de o motivație ca să vă puneți pe lucru, găsiți niște articole interesante aici și aici.

Irina

Cele mai citite: