joi, 28 aprilie 2011

Educatia pentru casatorie


Ma intreb cati dintre noi am beneficiat de o educatie pentru casatorie. Vedem cu totii ca astazi familia este supusa unor presiuni enorme, iar o mare parte din casatorii sfarsesc in divort inca din primii ani.Iar in multe din casatoriile nedestramate inca, unul sau ambii soti sunt nefericiti. Dupa cum vedem  se bate mult moneda pe educatia sexuala si contraceptiva, dar nicaieri nu se spune ceva de educatie pentru casatorie. Ici colo se aude de „consiliere premaritala” , dar ce eficienta poate sa aiba un curs de cateva ore inainte de a face importantul pas in taina cununiei?Ma gandesc ca toata lumea se descurca in mod instinctiv sa-si inceapa viata intima, dar pentru dezvoltarea si intretinerea unei relatii monogame pe parcursul a niste zeci de ani nu e suficient instinctul.
In omilia sa despre casatorie Arhim. Emilian Simonpetritul surprinde foarte bine situatia familiei de azi, precum si cateva solutii la care noi, ca parinti, ar fi bine sa luam aminte:


”Nimeni nu va tăgădui că cea mai însemnată zi din viaţa unui om, după naştere şi botez, este cea a nunţii. De aceea, nu este surprinzător faptul că mişcările contemporane lumeşti şi instituţionale au ca scop anume nimicirea preacinstitei şi sfintei Taine a Cununiei. Pentru mulţi, căsătoria este doar un prilej de plăceri şi distracţii. Viaţa, însă, este un lucru serios. E o luptă duhovnicească, un urcuş înspre un ţel – cerul. Punctul cel mai crucial şi mijlocul cel mai însemnat al acestui urcuş este căsătoria.
....
Unii s’ar putea întreba ce cred oamenii de astăzi despre sfântul aşezământ al nunţii, această „taină mare“, binecuvântată de Biserică. Ei se căsătoresc ca şi cum ar fuziona două firme sau două conturi bancare. Doi oameni se unesc fără să aibă un ideal – două zerouri, s’ar putea zice, fiindcă oamenii fără idealuri, fără căutări, nu sânt nimic altceva decât un zero.M’am căsătorit ca să-mi trăiesc viaţa“, îi auzi spunând pe unii, „nu ca să stau închis între patru pereţi“. „M’am căsătorit ca să mă bucur de viaţă“, spun ei, şi apoi îşi lasă copiii – dacă au copii – în grija unei străine, ca să poată fugi la teatru, la film sau la vreo altă adunare lumească. Şi astfel, casele lor ajung nişte hoteluri în care se întorc seara sau, mai degrabă, noaptea, după ce s’au distrat şi le trebuie odihnă. Oameni ca aceştia sunt goi pe dinlăuntru, şi simt un gol adevărat în casele lor. Nu găsesc acolo nici o mulţumire, aşa că se grăbesc să alerge de colo-ncoace, în căutarea fericirii. Ei se căsătoresc fără să se cunoască, fără un simţ al răspunderii, pur şi simplu fiindcă vor să se căsătorească sau cred că trebuie să o facă pentru a fi nişte buni membri ai societăţii. Însă care sânt urmările? Le vedem în fiecare zi. Căsătoriile eşuate ne sânt cunoscute tuturor. 
.................
Pentru a avea o căsătorie izbutită, e nevoie încă din copilărie de o educaţie potrivită. Aşa cum un copil trebuie să studieze, aşa cum învaţă el să gândească şi să se preocupe de părinţi sau de sănătatea sa, la fel trebuie şi să fie pregătit pentru o căsătorie izbutită. În veacul de acum, însă, nimeni nu mai este interesat să-şi pregătească copiii pentru această taină mare, o taină care va juca un rol crucial în viaţa lor. Părinţii nu sânt interesaţi de aşa ceva, în afară de zestre sau de ale probleme băneşti, care îi preocupă adânc. 
Copilul trebuie să înveţe încă din pruncie să iubească, să dăruiască, să sufere lipsuri, să asculte. Trebuie învăţat să simtă că curăţia sufletului şi a trupului său este o comoară de mare preţ, care trebuie păzită ca lumina ochilor. Firea copilului trebuie modelată corespunzător, pentru a ajunge un om cinstit, curajos, hotărât, deschis, vesel, iar nu o făptură care-şi plânge de milă şi se vaită de soarta sa, un lucru slab şi neputincios, fără putere de a gândi. Încă din pruncie, copilul trebuie învăţat să se preocupe de un subiect anume sau să se îndeletnicească cu ceva anume, pentru ca în viitor să-şi poată întreţine familia sau, în cazul unei fete, să ajute dacă e nevoie. O femeie trebuie să înveţe să fie gospodină, chiar dacă are studii superioare. Trebuie să înveţe să gătească, să coasă, să brodeze. Dar, veţi spune: părinte dragă, toate astea sânt de la sine înţelese. Întrebaţi-i, însă, pe cei căsătoriţi, şi veţi vedea cât de multe femei gata să se căsătorească nu ştiu nimic despre gospodărit.”


La cele de mai sus  cred ca este bine ca, pe langa trasaturi de caracter pozitive, fire puternica, pricepere si abilitati gospodaresti, o  fata ar trebui sa aiba cunostinte despre specificul firii si psihologiei feminine si masculine, precum si despre educarea si cresterea copiilor. Dar cred ca mai intai de toate trebuie ca noi sa invatam ce inseamna sa fim sotii bune (si sa aplicam :)) ), si sa facem tot ce tine de noi ca sa avem o casnicie buna. Fiindca faptele noastre vorbesc mai tare decat cuvintele, iar copiii se formeaza in principal prin puterea exemplului.


Irina

9 comentarii:

  1. cat adevar e aici! felicitari pt postare :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoasa postare! Intelepte cuvinte!

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca la celalalt subiect dezbatut nu am putut raspunde , acum pot spune ca am simtit acut lipsa educatiei pentru casatorie . Eu traind numai cu mama toata viata mea nu am stiut ce inseamna de fapt o casnicie . Am invatat din mers si ii multumesc lui Dumnezeu ca am un sot cu rabdare si intelepciune , care m-a invatat si a asteptat ca eu sa invat . Inca sunt multe lucruri pe care le descopar .

    RăspundețiȘtergere
  4. Acesta este un subiect la care intr-un fel sau altul pe toti ne apasa. Cand am citit primul rand scris de tine Irina, am amutit "Ma intreb cati dintre noi am beneficiat de o educatie pentru casatorie."

    Mamele si bunicile noastre nu au avut o anume educatie, insa comunitatea in care traiau era legata de biserica si in asta consta educatia lor. Apoi mai erau si treburile din jurul gospodariei. La hora atat fetele cat si baietii mergeau impreuna cu parintii si atunci se decideau si cererile in casatorie.

    O fata pleca de acasa cu zestre facuta de mana ei. Astazi nu mai tinem cont de toate astea. Noi am gresit si noi inca gresim (noi parintii). Ma intreb daca ar fi gresit ca fetele noastre sa-si faca zestre, adica sa aiba ceva facut de mana lor.


    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  5. Probabil cea mai buna educatie este exemplul vazut in familie. O carte foarte interesanta despre casatorie am prezentat-o si eu http://casutalaurei.blogspot.com/2010/01/ghid-pentru-dobandirea-armoniei-in.html
    Mi se pare o carte foarte importanta pentru tinerele familii dar si pentru cele cu vechime.

    RăspundețiȘtergere
  6. te citesc de mult timp, de cand aveai doar despre organizarea casei, imi placi mult! Postarea asta ESTE EXTRAORDINARA ! as scrie mai multe dar ma prind cei mici pe net si e mare jale asa ca mai bine inchid inainte !
    numai bine si sa te bucuri de cei mici, sanatate si rabdare (avem mare nevoie de asta)

    RăspundețiȘtergere
  7. Am pornit la drum, pe internet, cu gandul la creatie si de aceea prefer sa nu las un comentariu despre casatorie, pentru ca nu stiu cat de "pro" ar fi. :D
    In schimb, va invit la un concurs pentru copii. daca sunteti interesati, va rog sa ne vizitati.
    Va astept cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  8. Catrinel, ced ca asta e secretul- sa constientizam ca lucrurile nu merg de la sine. Trebie sa invatam mereu, sa facem eforturi si sa ne jertfim ca familia sa mearga bine.

    Cristina, intradevar, altadata pregatirea pentru casatorie se facea in mod direct, in familie, in societate. Azi vedem ca familia si societatea pregatesc copii pentru @simtete-te bine#, tu intai, traieste-ti tineretea, etc..Si eu m-am gandit la ideea lazii de zestre, inca o pritocesc :D


    Laura, intradevar, e o carte buna.

    Clara,multumesc la fel!

    Amy, sa inteleg ca nu esti pro casatorieastept cu injteres si un comentariu contra, nu e problema :).Multumim pentru invitatia la concurs, e foarte interesant.

    RăspundețiȘtergere
  9. Draga Irina,

    Mare adevar in ce ai scris! Eu, de mica am fost indemnata doar sa invat, sa nu fac mare lucru in casa. Sa ma ocup de scoala si atat. In ziua de azi, cand am si eu familia mea, regret ca nu am avut parte de educatia despre care atat de frumos scri. Imi este greu sa gestionez treburile casnice (mai ales de cand avem un copilas), imi este greu sa iau o decizie, imi este greu sa gestionez problemele ivite. Cum ai spus tu intr-o poastare mai veche - "vesnica adolecenta". Incerc acum sa indrept lucrurile, si sa imi educ fata cum trebuie. Incerc sa citesc cat mai mult, sa ma indrept pe mine, si sa pot fi un exemplu pentru ea.
    Te rog sa pui link-uri catre lucruri folositoare, carti, care ti se par bune in acest sens.
    Cu drag!

    RăspundețiȘtergere

♥ ♥ ♥ Lasa un gand frumos! ♥ ♥ ♥
Comentariile anonime sau facute in scop publicitar vor fi sterse.

♥ Translate