miercuri, 11 mai 2011

Cum sa revii in camin (1)

 Ajutor si trucuri pentru femeile aflate "pe jumatate acasa"
de   Wanda Jefferson


Stand in trafic, conducand spre casa dupa o lunga zi de munca, imi vine adesea in minte melodia "Homeward Bond" a lui Simon si Garfunkel. Cu siguranta nu sunt muzician, nu am inclinatii artistice, dar nimic nu egaleaza sentimentul meu de bucurie cand sunt in apropierea casei. Oricum, aceasta bucurie se transforma rapid intr-o stradanie nebuna, pe masura ce ma lupt sa prepar cina,sa fac curatenie si sa creez un mediu placut pentru sotul meu care trebuie sa ajunga si el acasa. Ca multe alte femei imi doresc de o viata sa ma reintorc in camin, ceea ce mi-ar  permite sa ma concentrez pe ceea ce este lucrul cel mai important pentru mine, adica familia.

Deocamdata sunt  “pe jumatate acasa”. Inima mea este in camin, in timp ce cealalta parte a mea se taraie zilnic inapoi la servici si incearca sa lucreze. In ciuda acestui lucru sotul meu si cu mine ne straduim din greu sa atingem obiectivul nostru- reintoarcerea mea in camin in totalitate.

De ce sa devin casnica?

De ce mi-as dori sa devin casnica? De ce si-o doresc cele mai multe dintre femei? Pentru...
 ...un singur lucru. Sunt obosita.
Psihic, sunt obosita sa incerc sa duc la capat doua slujbe full-time (sa merg la serviciu si sa conduc o casa), si sa nu le fac pe nici una din ele cum trebuie. Se spune adesea ca o persoana nu poate sluji la doi stapani, dar indatoririle de la servici (si oamenii care depind de mine acolo), si nevoile familiei mele sunt adeseori in conflict. Inima mea stie ce ar trebui sa aleg.

Duhovniceste, sunt obosita de lupta pe care o duc mereu pentru timpul meu, si sentimentul de vina ca nu imi slujesc familia asa cum ar trebui.
Cea mai mare dorinta a mea de a “reveni acasa” izvoraste din preocuparea pentru viitor. Si eu, si sotul meu ne dorim sa creem pentru viitorii nostri copii un camin cald, care sa-L aiba in centru pe Dumnezeu. Vreau sa fiu acasa in acei ani foarte importanti. Am fost suficient de norocoasa sa cresc intr-o astfel de casa – mama si bunica mea mi-au ramas in minte ca niste exemple ale femeii descrisa in Tit 2, chiar daca ele nici nu stiau lucrul acesta atunci! Propriul meu camin este plin de comori mostenite de la aceste femei minunate- frumoase sosete de Craciun impletite, carti de bucate uzate, cu comentarii scrise de mana, si o amintire de familie- un polonic de la bunica bunicii. Gandindu-ma la binecuvantarile pe care aceste femei din familia mea mi le-au daruit- timp, atentie, dragoste- cum as putea sa le daruiesc mai putin de atat propriilor mei copii?
In sfarsit, simt din ce in ce mai mult ca am o indatorire din punct de vedere biblic si cultural sa revin acasa. Sfanta Scriptura ne invata sa “vedem de treburile casei” (Tit 2;5) , in timp ce societatea moderna americana, prin exemplele sale negative (ca si societatea romaneasca, de altfel- nota trad.), ne arata ca ca este nevoie, mai mult ca niciodata, de femei care sa fie acasa, ca mame, sotii, si “creatoarele” unui camin. Nu ar trebui sa incerc sa raspund acestei chemari cat de bine pot?
Sunt binecuvantata cu o slujba pe care o iubesc, unde capacitatile mele sunt apreciate si respectate. Asta imi permite sa vin acasa zilnic la o ora rezonabila si sunt platita foarte bine. In ciuda acestui lucru stiu ca nu voi mai apartine acestui loc pentru multa vreme. Acesta perioada din viata mea, de lucru in afara casei, e pe sfarsite, si o noua perioada de munca, in interiorul caminului, va incepe. Stiu unde ar trebui sa fiu – acasa.

(va urma)

(traducera apartine Dulce Casa 
si poate fi preluata doar cu permisiune)


sursa :LAF

10 comentarii:

  1. Cum imi citesti gandurile....
    Si eu sper demult....insa nu stiu.... dar nu ma las asta e clar!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Astept urmarea...
    E destul de greu si staturul de "casnica"...

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu, stând acasă, parcă nu mă dăruiesc suficient copiilor! Nu cât mi-aş dori...Ce mă fac când se termină concediul, Doamne?

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce mult imi place articolul! Astept urmarea cu mare interes si curiozitate.

    RăspundețiȘtergere
  5. I was lucky enough, when my youngest was little, to work part-time, and it was a great blessing indeed.
    I very much understand. Prayers.

    RăspundețiȘtergere
  6. Corina, sunt sigura ca vei reusi, daca iti doresti cu adevarat.

    Cherie, din ce punct de vedere e greu?

    Ecaterina, poate articolul o sa te ajute cu vreo idee.

    Alina, mai sunt 2 parti.

    Irina, parca e scris de multe dintre noi :))

    Mimi, we are lucky to have paid child care leave for two years.After that...it is ifficult.

    RăspundețiȘtergere
  7. Parca am scris eu. Acum sunt in CIC, mai am aproape 1 an de stat acasa, dar apoi va trebui sa revin la servici si va fi atat de greu. Cand am inceput serviciul dupa concediul de ingrijire pt prima fetita a fost groaznic pt mine. Uneori imi pare atat de rau ca am facut scoli si acum trebuie sa lucrez altundeva decat acasa. Si eu urmaresc cu interes postarile.
    Mihaela.

    RăspundețiȘtergere
  8. frumoase cuvinte. Si eu sunt impartita intre cele 2 joburi full time. Obositoare. Si eu sunt perfectionista, am impresia ca nici unul nu il fac bine. Desi fetita imi zice ca sunt cea mai buna mama din lume, si echipa m-a numit no.1 . Dar cu ce sacrificii, cand ma vad vesnic obosita.
    Ma bucur pt pers. care au reusit sa isi gaseasca echilibrul. Si le invidiez un pic. Gata, bag capul la munca :)

    RăspundețiȘtergere

♥ ♥ ♥ Lasa un gand frumos! ♥ ♥ ♥
Comentariile anonime sau facute in scop publicitar vor fi sterse.

♥ Translate