miercuri, 6 iulie 2011

Ne-a eliberat feminismul?

Intr-unul din comentariile de la postarea de mai jos despre sortul de bucatarie Alina mi-a recomandat sa citesc o carte - The Women's Room, o nuvela scrisa de Marylin French in 1977. Cartea nu a aparut la noi, ca sa-mi pot face o idee direct de la sursa,  dar am preluat cateva informatii de pe wikipedia


Nuvela urmareste soarta Mirei Ward,” o femeie obisnuita si supusa, aflata intr-o casatorie traditionala” - si „trezirea” ei feminista. Pe scurt, Mira  este martora la casatoria nefericita a prietenelor sale, care sfarsesc in adulter, iar ulterior si casatoria ei  finalizeaza cu un divort. Ea se reintoarce la Universitate pentru a studia, si acolo intra intr-un cerc de feministe, unde descopera ca isi poate verbaliza nemultumirile la adresa societatii care sustine avantajele nedrepte ale barbatilor intr-o relatie. Deoarece n-am citit cartea pot doar sa presupun ca avantajele cu pricina se refera la faptul ca pe vremea aceea o femeie, mai ales daca avea copii, putea divorta cu greu, fiindca nu se putea sustine material- si atunci era obligata sa inghita tot felul de mizerii din partea sotului.
Pe scurt, conform parerii autoarei, societatea anilor 50 colcaia de putreziciune, doar suprafata arata bine, si miscarea feminista a demascat ipocrizia sociala si a eliberat femeia din sclavia barbatilor, si a rolului ei taditional, oferindu-i privilegiul (si in prezent obligatia aproape) de a-si urma nestingherita interesele egoiste.
Las la o parte faptul ca aceasta carte, fiind scrisa dintr-o perspectiva feminista, nu poate fi decat partinitoare si subiectiva, promovand si argumentand ideile indragite de autoare. Trecand peste asta, M. French prezinta o realitate - de la caderea omului in pacat barbatul si femeia  se afla in razboi, iar femeia, fiind mai slaba fizic, a fost de multe ori abuzata- cum zice si Sf. Ioan Gura De Aur aici : ”femeia (era) sclava barbatului, prada patimilor lui, victima cruzimii lui”. 
Dar, odata cu venirea lui Hristos : ”femeia dispretuita pana la a nu mai fi decat o sclava, redevine in crestinism, ceea ce a facut-o crearea ei: “un ajutor asemenea”. Ea colaboreaza la faptele barbatului cele mai inalte si cele mai grele. lisus Hristos le face predicatori si apostoli, ele seamana Evanghelia, si in timpul intemeierii credintei, Sf. Pavel saluta in ele pe nobilele colaboratoare si neobositele ostenitoare.”


Revenind la miscarea feminista- sigur, femeile au suferit nedreptati, si era nevoie de o miscare care sa obtina pentru ele aceleasi drepturi sociale pe care le aveau si barbatii- drept de vot, drept egal de mostenire, sau dreptul de a studia in universitatile pe care le doresc. Miscarea feminista a obtinut toate acestea, si poate multe altele prin care societatea ocroteste mai mult femeia, dar pretul platit a fost dispretuirea si renuntarea la rolul traditional al femeii - de sotie, mama si gospodina.
A adus asta pacea intre sexe?nu. Vedem azi femei care se straduie sa demonstreze ca pot face tot ce face un barbat, abandonandu-si feminitatea si privilegiile ei. Femeia de azi e incarcata cu dublu rol- acela de a castiga painea pentru familie si de a reprezenta familia in societate - roluri care erau exclusiv ale barbatului pana la miscarea feminista- si de a fi sotie, mama, gospodina in acelasi timp. Ce a trezultat?o femeie obosita, sfasiata intre multiplele ei obligatii si indatoriri, incercand sa jongleze cu mai multe lucruri deodata.



 Adevarata miscare de eliberare a femeii , dar si a barbatului a fost realizata de Hristos. Noi nu avem nevoie sa luptam in primul rand cu nedreptatile sociale, fiindca acestea nu vor avea niciodata sfarsit- ci trebuie sa luptam cu pacatul din noi, si sa ne asezam in randuiala lasata de Dumnezeu. 
Cum vede Dumnezeu relatia dintre sexe? 
  • Barbatul sa-si iubeasca femeia ca pe trupul sau, pana la jertfa, si sa se ingrijeasca de bunastarea ei emotionala, spirituala si fizica (Efeseni 5: 25, 28,29)
  • barbatul si femeia sa se supuna unul altuia (Efeseni 5: 21)
  • barbatul sa se desparta de parintii sai si sa fie un singur trup cu femeia sa (Matei 19: 5,6), 
  • barbatul si femeia sa-si fie fideli unul altuia, sa nu fie desfranati (Evrei 13: 4)
  • divortul este neplacut lui Dumnezeu (Maleahi 2: 14-16) si este ingaduit doar in caz de desfranare (Matei 19: 9)
  • femeia sa-si iubeasca  barbatul si copiii, sa fie gospodina, cumpatata, curata, si sa-si respecte sotul (Tit 2:4,5)
  • barbatul sa intretina material familia, si sa n-o abandoneze , altfel e socotit mai rau decat un necredincios (1 Timotei 5:8).
Daca toti am trai cu randuiala, oare am mai avea nevoie de ”eliberarea” feminista?am avea nevoie de legi sa ne protejeze de barbatii care isi abandoneaza sau isi abuzeaza familia, ar avea nevoie femeia sa lucreze ca disperata ca sa-si faca o cariera care sa-i asigure independenta financiara in caz de ceva?Sigur nu.
Dar suntem oameni pacatosi, si realitatea ne demonstreaza asta. De aceea cred ca o adevarata miscare de eliberare a femeii, si de insanatosire a societatii  nu ar trebui sa se concentreze pe obtinerea dreptului de a fi la fel ca barbatul, ci de a obtine legi care sa ocroteasca familia traditionala, 
asa cum a fost gandita ea in iconomia divina - adica  sa oblige barbatul sa fie responsabil in relatii si sa-si intretina familia, sa n-o abandoneze; sa ofere facilitati femeii care isi asuma rolul de sotie si mamica cu norma intreaga; sa sprijine familiile cu multi copii; sa interzica avortul; sa pedpseasca adulterul si promiscuitatea, sa nu faciliteze divorturile, sa ocroteasca si sa sprijine vaduvele si femeile necasatorite, si asa mai departe.
Doar respectand legea divina care a fost pusa in el omul poate fi fericit, si societatea in ansamblu poate fi sanatoasa si echilibrata. Din punct e vedere crestin individul trebuie sa se jertfeasca binelui comun - atunci cand binele comun este jertfit individului obtinem ceea ce avem azi- adica o societate cvasi-haotica, cu oameni depresivi, nefericiti, cu rata de criminalitate, sinucidere si raspandire de BTS in crestere, cu familii destramate prin divort, cu copii abandonati sau care traiesc la limita subzistentei, ori neglijati emotional.
Sigur, problema este mult mai complexa decat am prezentat-o eu aici, si nici legile de care vorbeam mai sus n-ar aduce raiul pe pamant,  dar sper ca am prezentat un punct de vedere care sa va dea de gandit.

Va doresc o zi frumoasa!

Irina

39 de comentarii:

  1. Eu sunt de acord cu ce ai scris, dar sa vezi ce polemici o sa straneasca subiectul asta...

    RăspundețiȘtergere
  2. sa nu fim asa pesimisti :)). Sper ca va declansa niste dezbateri rationale (eventual), pentru polemici exista forumuri specializate, care agreeaza si chiar incurajeaza acest tip de discutii :).
    Argumentele logice prezentate intr-un mod civilizat nu ma deranjeaza.

    RăspundețiȘtergere
  3. din punctul meu de vedere nu faptul ca femeile isi doresc o cariera este problema.femeile nu-si mai doresc astazi simpla egalitate in drepturi ci vor suprematia.isi doresc sa arate societatii masculine ca ele sunt superioare.mi s-a trantit de multe ori intre ochi fraze ge "ce stii tu,tu esti casnica" spuse de catre niste "prietene".cu toate astea am terminat o facultate,vorbesc fluent 4 limbi straine si tin evidenta firmelor sotului de acasa.in ochii lor raman insa casnica si sub papucul barbatului.nu m-am simtit nici macar o secunda in viata mea de femeie maritata inferioara sotului meu.si nici sotul nu a aratat niciodata aer de superioritate.am hotarat de comun acord sa nu am un job pentru a ma putea ocupa de casa si de familia mea si consider ca a fost o alegere inteleapta.totusi nu am nimic cu doamnele care au o cariera.dimpotriva tot respectul si toata admiratia daca avand o cariera nu le afecteaza viata de familie.eu inca mai cred ca baza si totodata nucleu societatii este familia.o zi minunata

    RăspundețiȘtergere
  4. ""Femeia de azi e incarcata cu dublu rol- acela de a castiga painea pentru familie si de a reprezenta familia in societate - roluri care erau exclusiv ale barbatului pana la miscarea feminista- si de a fi sotie, mama, gospodina in acelasi timp. Ce a trezultat?o femeie obosita, sfasiata intre multiplele ei obligatii si indatoriri, incercand sa jongleze cu mai multe lucruri deodata."""Irina asta incerc sa explic si eu barbatilor din cercul nostru de prieteni, inclusiv prietenului meu...raspunsul e: da! si... probabil ca daca femeile ar ajunge sa aiba de la 3, 4 copii in sus poate sotii ar intelege si nu ar mai fi de acord cu un loc de munca pt femeile lor..eu momentan vb mai mult teoretic pentru nu mi-am intemeiat o familie inca dar cred ca ajungem sa ne complacem intr-un cerc vicios de genul daca fac mai mult de 2 copii nu am cu cine sa-i las acasa, imi pierd locul de munca iar cu sotul o sa am probleme, iar barbatii, probabil gandesc ca-s sufiecienti 2 copii, mai multi ar aduce greutati si nu am avea cu ce sa-i crestem...asta-i lipsa de incredere in Dumnezeu si lipsa de curaj din partea societatii de astazi dar si cum ai spus tu, niciun ajutor din partea statului (desi eu nu ma incred prea tare in ei)..numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai scris foarte frumos, Irina si sunt perfect de acord cu tine in majoritatea aspectelor.
    Raman la recomandarea de a citi cartea, e mult mai multa complexitate decat pare la o simpla privire.
    Am inteles dintotdeauba ratiunile pentru care feminismul a aparut si, ca si tine, mi s-a parut ca a degenerat intr-o si mai hidoasa strambatate sociala, pudrata pe pometi cu fardul aparentei eliberari si egalitati.
    Insa abia cartea asta m-a socat in asa masura incat sa inteleg ca feminismul era VITAL si ca, da, a curatat niste putregaiuri ascunse sub pozele alea de reclama, gospodina, femeia, mama perfecta a anilor 50.
    Citeste-o, n-ai sa regreti. :)
    In continuare cred ca feminismul actual e depasit, ca si tine cred ca sensul vietii se afla in crestinism, in moralitate, in etica sociala indiferent de dogma religioasa.
    Dar am inteles si ce am castigat datorita acestor femei, care au facut curatenie pentru noi. Au tras un semnal de alarma. Din pacate nu toti s-au desteptat.

    RăspundețiȘtergere
  6. Preoteasa Alexandra:

    Nu cred ca ne mai putem intoarce la o structura sociala sanatoasa, dar putem ingriji comunitati de crestini cum erau odata in epoca primara. Intr-o lume plina de valori paganesti se ridicau familii care intelegeau multe fenomene pagane in toata fatalitatea lor:

    1. adulterul barbatului nu era incriminat de societate dar Biserica a reusit sa dea barbati constienti si responsabili
    2. Pe vremea aceea nu exista pericolul ca femeile sa fie obligate sa munceasca, dar apartenenta la crestinism defavoriza in societate pe orice credincios care trebuia sa aleaga

    Putem sa traim din munca pamantului ca sa compensam lipsa banilor suficienti pentru intretinerea caselor cu mai multi copii doar din salariu. Sau cei care nu detin case la tara se pot asocia cu familii crestine si sa balansam cumva consumul casei astfel incat sa nu cumparam tot ce ne trebuie. cumnata-mea are salariul mare si munceste zi-lumina in regim de exterminare. M-a avertizat ca o sa vad eu cand o sa am copii daca imi mai convine sa stau acasa. Si i-am spus ca nu trebuie sa cheltui lunar cu copilul exclusiv 1000 lei, fara cheltuielile casei + adulti, DECAT DACA ITI PERMITI. Pai da, dar iti trebuie cosmetice fara parabeni si gaini ecologice, a incercat ea sa se justifice. Si am descoperit ca sapunul pot sa mi-l produc singura in casa si sa tin gaini la tara.
    Trebuie sa depasim complexul salariatului-robocop. Adica ma duc la serviciu, castig bani, cumpar totul asa cum mi se da la magazin, cu toxico-porcarii in mancare, ma uit la tv si cumpar chiar si educatia copiilor mei cu banii dati pe bona. STOP CONSUMERISMULUI! sa producem mai mult si sa consumam mai putin.

    RăspundețiȘtergere
  7. Alina, chiar nu cred ca as putea s-o citesc, nu-mi plac cartile de propaganda subtila, nici macar cele crestine, cu atat mai putin cele feministe :). Ca sa nu mai spun ca pt mine adulterul n-are justificare- deci nu pot citi despre oameni care se inseala unii pe altii fara nici o jena, ca ma enervez :)).
    Intradevar, feministele au tras un semnal de alarma, dar toata filozofia lor e construita pe baze gresite, de aceea nu iese ceva bun din ea. Sincer, eu as fi preferat societatea anilor 50, asa aparent ipocrita cum era ea. Eu nu cred ca ceea ce unii numesc ”ipocrizie sociala” e ipocrizie, ci sunt lucruri de bun simt. E de bun simt sa pastrez in public o eticheta si sa urmez anumite reguli, chiar daca nu-mi sunt pe plac, fiindca asta mentine totul in picioare. Eu sunt constienta ca nu toti sunt sau vor sa fie crestini, dar cred ca societatea bazata pe valori crestine s-a dovedit a fi una foarte sanatoasa in general, si a oferit echilibru si echitate membrilor sai.

    RăspundețiȘtergere
  8. Alexandra, totusi epoca crestinismului primar a generat ulterior societatea intemeiata pe valori crestine. Crestinii primari erau marturisitori si pe cat puteau se implicau in social, ducand in cele din urma la schimbarea lui.
    n-am idee daca societatea de azi se mai poate imbunatati cumva, dar totusi nu cred ca trebuie sa capitulam chiar asa usor si sa ne retragem in comunitati exclusiviste.Suna atractiv la modul idealist, dar nu cred ca e o solutie viabila.Nu toti sunt facuti sa dea la sapa, iar situatiile vietii umane sunt atat de variate si de complexe incat nu se poate aplica tuturor aceeasi ”reteta”.
    Sunt de acord ca trebuie sa cautam un trai cat mai simplu, si mai apropiat de natura, dar nu e posibil pentru oricine.

    RăspundețiȘtergere
  9. Irina, in societatea anilor 50 nu mai aveai tu voie sa scrii pe blog, ca nu mergea cu convenientele...asa ca....
    Uneori am senzatia ca plutesti intr-un norisor roz, nu uita ca tu ai norocul sa fi ales un sot extraordinar, un om cu care te completezi si care nu te-ar opri de la nimic ce ai vrea tu sa faci! daca ai vrea sa lucrezi 12 ore la mul;tinationala el te-ar sustine! Despre asta e vorba aici. Despre dreptul femeii de a decide cum vrea sa traiasca si de imporatnta sustinere a sotului.
    Sunt multe femei care au capacitatea intelectuala de a castiga mai bine ca sotul, si per total sunt mai destepte. De ce sa nu castoge ele bani multi si sa stea sotul cu copiii? Despre asta e vorba, despre ibertatea de a alege sa stai casa sau sa mergi la lucru, liberate care in anii aia nu era, ca deh, convenientele...
    Sa nu confundam bunele maniere, pe care le gasesc extrem de importante, cu ingustimea din acea vreme.

    RăspundețiȘtergere
  10. Degeticule, rferitor la sotul meu -chiar nu cred ca m-ar sustine daca as vrea sa lucrez 12 ore, fiindca nu e facut sa fie mama :) (l-am intrebat- n-ar face-o : ).E barbat, are munca lui, nu-l vad printre scutece si cratiti decat pe termen scurt.Si nici eu n-as putea, si nu cred ca e bine. Cred ca rolul principal al femeii e in familie, nu la servici, iar implinirea profunda a barbatului e in munca lui, si in satisfactia de a-i ocroti si intretine pe cei dragi.Si nu cred de capul meu, scrie in Biblie, in Sfintii Parinti- Dumnezeu ne-a facut asa.
    Asta nu exclude neaparat ca ea sa aiba servici, sau o afacere, dar familia e prioritatea ei. Ca sa-ti raspund la intrebare- un sot care prefera sa stea acasa cu copii, ca sa castige nevasta mai mult- in afara de cazuri grave, cum ar fi boala, sau ca nu gaseste servici- e un sot emasculat. Nu cred in inversarea asta a rolurilor, o consider total anormala, iar pentru crestin e o iesire din randuiala divina.
    Modelul social din vremea aceea era bazat pe morala crestina, si cred ca era un model social bun, chiar daca implica anumite constrangeri care ii nemultumeau pe unii. Si atunci lucrau femeile, in special cele necasatorite, sau cu posibilitati materiale scazute, dar cam era o rusine pentru un barbat sa-l intretina nevasta. Si cred ca asta e un barbat adevarat, care nu lasa pe umerii femeii si adusul banilor, si casa, si copii, si tot. Da, ok, poate el nu castiga destul, si atunci lucreaza si ea- sau ea lucreaza ca sa poata tine familia in caz de Doamne fereste!si e firesc ca sa puna amandoi umarul la treburile din casa.Sau chiar cand ea nu lucreaza e de dorit ca si el s-o mai ajute la treaba si sa puna umarul pe unde poate, dar nu sa schimbe rolurile.
    si poate n-as fi scris pe blog pe vremea aia, dar puteam sa scriu intr-un ziar pentru femei, sau sa scot o carte:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Am fost, sint si voi muri luptatoare pentru drepturile femeilor. Feminismul, ca si comunismul, are partile lui bune, dar pe linga astea, apar tot felul de idei. Datorita feminismului, femeile pot alege cu cine se casatoresc, pot alege sa invete si altceva si sa aiba alte procupari decit "cum sa cucereasca un barbat", pot spune "NU" cind nu vor ceva, pot alege sa fie femei de cariera sau casnice.
    Mama mea a divortat de tatal meu cind eu aveam 9 ani si fratele 7. Daca mama ar fi fost casnica, cum ne-ar fi crescut? Daca nu ar fi invat o meserie si nu ar fi lucrat, am fi ajuns la mila semenilor. Pe noi ne-a invatat sa fim independenti, mai ales din punct de vedere financiar.
    Mie, personal, feminismul mi-a facut si rau.Dupa ce m-am casatorit, timp de 10 ani am fost "femeia locomotiva" Eu stiam de tot si toate erau pe umerii mei. Din aceasta cauza, cind a intrat in somaj sotul meu, abia am reusit sa-l fac sa-si caute de lucru. Ce interes avea, daca eram eu cu grija pentru toate? Dupa 10 ani, am spus stop si am schimbat macazul. Mi-am dat seama ca am inteles gresit feminismul. I-am plasat sotului o buna parte din problemele casei, printre care si grija cumparaturilor. Ii dau lista si se executa. Nu ma intereseaza cu ce si de unde. E datoria lui sa aduca hrana in casa, se descurca. Initial a ris dar i-a inghetat risul cind a venit de la serviciu si a gasit frigiderul "nud". Eu ma ocup de plata facturilor, de caminul nostru(pe care nu l-am neglijat niciodata) si de serviciul meu. Asadar, am aplicat gresit feminismul la inceputul casatoriei si am platit pentru asta. Acum incerc sa drept lucrurile. La serviciu nu as renunta de buna voie. Nu am copii si nu as putea sta acasa doar ca sa astept sa vina sotul. Recunosc ca, si daca as avea copii, tot nu as renunta.
    Barbatii nu mai au acea educatie de pe vremuri. La ei "capul familiei" inseamna doar drepturi, nu si obligatii. Din pacate, printre aceste drepturi se gaseste si acela de a-si lovi sotia, de a se purta cu ea ca un mitocan, mai ales in public (ca el e cocosul)dreptul de a toca pina si banii din alocatiile copiilor la birt cu baietii... Obligati n-au. Nici macar aceea de a asigura bunastarea familiei. Nu mai vorbim de obligatia de a creste si educa pruncii pe care ii au. Si atunci, daca barbatii au doar drepturi, de ce sa avem noi doar obligatii?
    Daca as mai fi visatoare, as fi intru totul de acord cu tine, Irina. Insa realismul, pragmatismul din mine si viata in sine m-au invatat ca lucrurile nu stau chiar asa.
    A nu se intelege ca am ceva impotriva celor care sint casnice si fac o "cariera" din ingrijirea caminului si educarea pruncilor.Departe de mine gindul asta. Fiecare face cum considera ca ii este bine.

    RăspundețiȘtergere
  12. Modelul social din perioada respectiva, Irina, era bazat pe aparente, nu pe morala crestina. Pe dinafara era vopsit gardul, cu familia pusa la patru ace, gospodina si sotia perfecta, care nu avea voie sa clacheze, darmite sa ia o pauza (ca sa gandeasca, pur si simplu, ori, bine zis, Sabina, sa tina un blog de exemplu), iar sotul era liber sa aiba un job si sa stea cu mana la buzunar, ca sa nu ma exprim altfel, acasa! Sa aiba si o metresa, pentru ca se plictisea in timpul liber, ca doara sotia era sfanta si casta, buna numai pentru facut progenituri ...
    Grrr ...

    N-ai inteles, cartea nu este propaganda. Cartea este doar o radiografie, chiar daca autoarea este feminista, lucrurile despre care scrie (incredibil de clar si incredibil de simtitor) sunt cumplite si merita citite si cunoscute ca atare. Altfel risti sa interpretezi dupa cum iti doreste imaginatia.

    E vorba despre nefericirea profunda, despre stigma sociala atunci cand cautai sa scapi din ea (si nu, nu era bazata pe crestinism, nici vorba, de altfel America nu a fost niciodata o societate extrem de religioasa, ci doar una pudibonda de fatada).

    As vrea sa stiu de exemplu ce parere ai despre faptul ca o femeie abuzata era practic obligata sa suporte abuzul la nesfarsit, odata pentru ca in calitate de divortata statutul ei era echivalat practic cu cel al unei decazute, imorale, a doua oara pentru ca material era incapabila sa se sustina independent?
    Faptul ca eu am divortat de exemplu, din prima casatorie, ma face mai putin crestina? Ori de-a dreptul necredincioasa? Ma face imorala decizia mea de a nu continua intr-o nefericire comuna, intr-o nepotriveala completa (din pacate nu toti au intelepciunea si clarviziunea unei decizii perfecte, unice si pe viata, ce sa-i facem ...)? Ca am pacatuit, desigur, insa Dumnezeu mi-a dat mintea ce de pe urma, sa repar greseala, pentru amandoua partile implicate. Si am putut sa repar tocmai pentru ca Dumnezeu ne-a dat mintea si inspiratia si forta, asa slabe femei cum am fost noi, sa inventam si sa ne reinventam, curajul de a schimba si a curata. Asta a fost feminismul, n-a avut baze gresite, a pornit de la cea mai curata cu putinta dorinta de etica sociala, ci doar o aplicabilitate incompleta, necontinuata, insuficient nuantata si incorect interpretata. Acolo este restul de munca. Insa nu poti sterge cu buretele tot binele care a fost facut. Asta am inteles eu, abia acum. Aplicand si intamplarile personale ecuatiei.

    Daca feminismul nu ar fi avut loc am fi continuat sa ne scaldam in mocirla din spatele acelor frumos cosmetizate aparente, sotii nostri ar fi fost in continuare imuni la suferintele noastre, pentru ca, nu-i asa, asta ne era rostul, sa-i slujim, la nesfarsit, in schimb ei ar fi avut, in calitate de stalpi ai familiei, dreptul la nenumarate "supape", dincolo de morala crestina! Pentru ca pe ei nu morala crestina ii ghida, ci socialul comun perioadei.

    Nu respinge orice vine din alta directie decat cea pe care o aprobi, fara sa studiezi mai intai nuantele.
    Ideea este ca libertatea de a alege TREBUIA sa apara. Ca sa vezi carnea vie in care durea, ai nevoie de amanunte. Unele dintre noi, precum Cristina mai sus, le-au vazut, le-au trait, din nefericire. Eu nu le-am experimentat asa de acut incat sa inteleg cu exactitate. Asa ca de aceea cartea respectiva a fost pentru mine o revelatie. Nu trebuie sa devin de maine o militanta feminista. Insa pot sa inteleg mai bine bazele si motivatiile acestui curent. Si necesitatea, aproape vitala, pentru care a aparut.

    RăspundețiȘtergere
  13. Care educatie de pe vremuri, Cristina? Violenta domestica a tinut de educatia individuala, de inteligenta personala, de bunul simt mostenit si cultivat mai departe, nicidecum de vremuri!!
    Si in antichitate, si in Evul Mediu, si in epoca moderna au fost barbati care si-au abuzat sotiile. Nu vad nicio diferenta rezultata din progres si civilizatie. Sunt oameni cu studii mai mult decat inalte care, in patologicul mintii lor, au abuzat sotiile si copii in cel mai brutal mod cu putinta. Si s-a intamplat la 1900, la 1950 si se intampla si astazi, cu detalii identice. :(

    RăspundețiȘtergere
  14. Acum am citit si comentariul in care i-ai raspuns Sabinei: NU, NU puteai sa scrii intr-un ziar sau sa scrii o carte, Irina!! Daca te casatoreai si doreai sa pastrezi caminul armonios si picture-perfect, ramaneai la frecat dusumele si intins de rufe! Feministele erau cele care scriau in ziar si scriau cartile, cu chiu cu vai inca, cu familia sacrificata si blamul urias pe umeri! Eventual cu copii rupti de langa ele, de catre sotii a caror moralitate era, din start, fara discutie, fara tagada, ireprosabila! :( Cele care se intorceau sa-si finalizeze (fie si numai) studiile erau o minoritate si erau departe de a fi aceleasi, macar nu simultan, cu gospodinele perfecte din fotografiile de reclama.
    Pacat ca nu vrei sa citesti cartea. Mare pacat. (fireste, folosesc cuvantul din urma exclusiv eufemistic)

    RăspundețiȘtergere
  15. Alina, ai si tu dreptate. Tocmai de aceea consider ca aparitia feminismului era necesara. Macar pentru ca femeia sa se poata apara de mitocani.Ideea e ca mitocani nu erau doar sotii, ci si tatii.
    Cind a vazut strabunicul ca fiica lui, bunica mea nu s-a maritat pina la 24 de ani, a batut-o zdravan si a obligat-o sa se marite cu bunicul care era un vaduv de peste 40 de ani,avea un copil si care i-a facut viata un calvar bunicii.
    Feminismul, din punctul meu de vedere are multe parti bune. Pacat ca nu stim cum sa-l aplicam mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  16. dragele mele, eu cred ca nu ati citit bine ce am scris- exact asta am respins si eu - o societate in care barbatii aveau doar drepturi si ingaduinte, fara prea multe obligatii. Dar in loc de ca femeile sa preia si drepturile barbatilor, pe langa obligatiile pe care ele le au deja, era mai bine ca barbatii sa fie ”fortati” sa-si asume obligatiile.
    Cristina, nu sunt deloc visatoare, sau poate nu in sensul in care crezi. Stiu si eu destul de bine ce e viata si durerile ei. Nu ma insir aici pe blog si cu cele neplacute, fiindca nu imi place sa zabovesc in ele. Eu cred cu putere un lucru, si experienta mi-a dovedit a fi adevarat - daca urmezi legea pusa in tine de Dumnezeu, daca incerci sa traiesti asa cum ai fost creat, adica cu anume intentii, totul va merge bine- si in suflet, si in viata ta, si in societate.
    imi pare rau ca familia ta a fost destramata. Este exact ce spuneam, flagelul divortului distruge vieti. Si daca am fi fost intr-o societate care functiona dupa cele zise de mine in postarea de mai sus, mama ta n-ar fi trebuit sa lucreze, era obligatia tatalui tau sa-si intretina familia pe care a intemeiat-o, chit ca erau divortati sau nu. In taina cununiei esti unit pe viata, copiii sunt ai tai pe viata, nu lasi lucrurile balta si pleci cand ti se pare tie ca nu mai ai chef de asta, sau ca nu mai esti ”fericit”. Orice ati spune, trebuie sa recunoasteti ca modelul social traditional implica mai multa responsabilitate, nu plecai oricand ti se nazarea ”ca nu ne mai intelegem”.Mureai cu casatoria aia de gat, erai obligat s-o faci sa mearga. Omul de azi - si in special barbatii- abandoneaza muult prea usor, ca sa nu mai zic ca lipsa de moralitate distruge vieti nevinovate.

    RăspundețiȘtergere
  17. Alina, am zis in postare- si repet- nu s-a facut nici o branza ca femeia poate sa se sustina independent, mai dihai ca altadata. Pai daca divortezi, si ai copii, tu pleci sa fi independenta si copiii cui raman?barbatul ar trebui sa-si faca datoria de intretinator- cum i-am scris si Cristinei. Adica tu ca mama ramai cu copiii, trebuie sa mergi si la servici, iar dumnealui burlaceste fericit, in timp ce arunca doi lei de alocatie - daca ii da si pe aia?Sincer feministele n-au ajutat deloc in domeniul asta. De asta zic, societatea trebuie sa ocroteasca familia conform modelului gandit de Dumnezeu, altfel toti sunt nefericiti.Oricat ar trancani feministele , orice femeie isi doreste in adancul sufletului un sot, copii. Orice femeie de cariera, cand intra seara in casa rece si goala, regreta undeva in adanc ca poate si-a directionat in mod gresit viata, si ca ar fi mai fericita langa o familie, decat langa bani, sau succese.
    Despre barbati abuzatori- nu cred ca femeia trebuie sa ramana langa un abuzator, dar nici divortul nu e o solutie, daca intradevar crezi in taina cununiei. Te poti desparti pentru o perioada, se poate cauta ajutor- azi exista consiliere pentru asa ceva- poti folosi mijloacele harice ale bisericii- spovedania impartasania. Dar daca ai necazuri in casnicie ce auzi in general- parasate-l , gaseste-ti pe altul, fii si tu fericita!mai nimeni nu te mai incurajeaza sa lupti pentru casnicie, iar pe barbat nici atat. Ba el e chiar si mai expus presiunilor, fiindca azi alte femei nu tin cont deloc ca un barbat este casatorit.
    Din punct de vedere omenesc ce spun eu pare sf, dar daca iei in considerare ajutorul lui Dumnezeu, orice casnicie se poate reface. Divortul e o lovitura pe care cel rau o da in razboiul duhovnicesc. Familia, in Taina Cununiei, reprezinta pe Hristos si pe Biserica, de aceea lupta celui rau de a distruge familia este foarte mare, si e dusa cu toate mijloacele, inclusiv cele sociale.
    revenind la carte- nu, nu cred ca este o radiografie obiectiva a unor situatii, fiindca intai e o fictiune- deci nu prezinta un caz real- si doi- perspectiva in care pune autoarea faptele e cea a ideilor ei, radical feministe. Scopul ei este sa ma convinga pe mine ca barbatii e porci, si femeile victime. Eu una nu pot sa citesc asa ceva. Si barbatii, si femeile, sunt creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, sunt persoane care fac greseli, au pacate, dar orican, oricand, e nadejde de indreptare si restaurare.
    deja vorbesti in clisee- el statea cu mana la buzunar, ea avea voie doar sa frece oale. Dar te-ai gandit ca pentru femeile vremii o oala stralucitoare era un scop la fel de demn de obtinut ca o avansare la slujba?asta era viata lor, destinul lor, placerea lor- sa faca familia fericita, sa-l bucure pe sot, sa-i educe pe copii. Si da, barbatii veneau si gaseau totul pus la punct, si puteau sa petreaca timp cu familia, si erau foarte multi oameni fericiti de viata lor. Femeile vremii nu gaseau frecatul casei, si grija de familie degradante si inrobitoare- asta e o idee feminista careia ii suntem tributare chiar fara sa ne dam seama.
    Da, cred ca aparitia unui fel de feminism era necesara, dar nu unul de tipul asta.
    o sa mai revin cu subiectul, fiindca intradevar ai dreptate, sunt f multe nuante care merita privite cu atentie si detaliate.

    RăspundețiȘtergere
  18. treburile caei nu sunt degradante si nici inrobitoare, dar unele femei pur si simplu sunt mai bune la altceva. Ei de exemplu n-as putea sa pun aceeasi pasiune in frecatul oalelor cum pun in compozitie, n-as mai fi eu, si ar fi chiar o jiginire la adresa lui Dumnezeu sa imi las talentul nevalorificat. Uite, in domeniul meu, as prefera sa fie mai putini compozitori barbati mediocri care frizeaza penibilul la cratita si mai multe femei talentate pe scena. In schimb, ei razbesc pt ca au o femeie (de alta meserie, care nu se pricepe)care ii sustine, de ce n-ar avea si artistele un barbat care le sustine? asta e asa, un mic exemplu. ca eu oricum nu pot sa frec nimic prin casa, hai ca o cratita mai merge:) si daca tot o frec, iese stralucittoare:) dar daca mi-a s asuma toata gospodaria as muri in 3 luni, ceea ce nu e de dorit. dar ce ma faceam daca aveam un sot care nu vrea sa se "emasculeze"?? Care nu m-ar fi sustint sa compun, sa-mi scriu doctoratl, mai cu har si mar ma sustine acuma si la foto, desi la inceput nu a fost de acord, dar cand a vazut rezultatele (expozitiile) a zis, bine fie:D Ce m-as fi facut cu un sot care n-ar fi inteles boala mea si ar fi avut "pretentii" numai pt ca asa l-a educat pe el mama acasa? Eu o sa-mi invat baiatul sa se descurce singur, sa nu fie neajutorat la gospodarie sa-si ajute sotia, sa faca totul impreuna.
    Eu una n-am fost niciodata carirista cu casa goala, pt ca am facut copii din timpul studentiei:) si nu m-am indurat sa le iau bona etc, deci eu inteleg si ader complet la punctul asta de vedere, mai ales cat sunt mici, copiii au nevoie de mama lor (si de tatal lor) Si cand frecatul casei e scopul si mandria ei, sunt de acord ca femeia sa aiba dreptul asta si sa si-l exercite. Mi se pare la fel de greu cu compusul unei simfonii, nu vad nicio diferenta. Dar sa fie admirata si sustinuta si cea care scrie simfonia.

    RăspundețiȘtergere
  19. edit " mai multi compozitori mediocri la cratita" nu mai putini:D

    RăspundețiȘtergere
  20. Degetica, cand l-ai cunoscut tu pe sotul tau cariera lui era deja aranjata, ca sa zic asa, deci nici o problema pentru el sa mai stea pe-acasa cu copiii si sa frece o cratita daca e nevoie, fiindca in domeniul asta el e deja implinit. Dar as fi curioasa daca la inceputul carierei lui ar fi vrut sa lase totul si sa stea acasa cu copiii, sa gateasca, sa faca curat, sa spele rufe, ca tu sa compui, sau sa lucrezi 12 ore la multinationala.Sincer, nu cred ca ar fi facut-o. Si oricum, de compus poti sa compui si de-acasa, nu trebuie sa pleci undeva, deci familia te are acolo. Simpla ta prezenta face mult.
    Una e sa faca amandoi totul impreuna, si fiecare sa aiba si ceva de lucru/cariera a lui, alta e sa fie femeia intretinatoare a familiei si barbatul casnic. Si asta nu fiindca e degradant sau rau pentru barbat sa stea la cratita permanent, ci fiindca nu e locul lui acolo. Locul barbatului e in munca lui, si in treburile publice- acolo da el randament maxim. Mi-a placut cum a zis un parinte- ”rugaciunea barbatului e sa-si intretina familia”.Repet- exista exceptii- boala, sau nu se gaseste de lucru, dar atat.
    Si chiar nu cred ca un om care iubeste poate sa aiba ”pretentii” de la un bolnav ca asa l-a educat mama. Pe bune, astea sunt asa niste preconceptii de ma doare capul. Dragelor, barbatii nu sunt niste porci, iar femeile nu sunt niste victime!!
    si ai dreptate, munca unei gospodine e la fel de demna de admiratie ca si cea a unei compozitoare, sau a unei doctorite, si altadata aceasta munca era intradevar apreciata la adevarata masura. Erau putini barbati care nu se insurau, fiindca ei erau constienti de rolul important al femeii in viata lor. Acum ”se descurca singuri”, n-au nevoie de sotii, mai ales ca placere fara responsabilitate e pe toate drumurile. Cu sa multumim?Feministelor, ca au ”eliberat” femeia.Nu mai avem nevoie unii de altii, barbatii au sex fara sa se casatoreasca, iar femeile n-au nevoie de un barbat sa le intretina si sa le ocroteasca. Am evoluat oare, sau ne-am dat singuri cu firma-n cap?Cel mai rau din toate astea sufera copiii, asta e clar, fiindca familia cu mama si tata , care e cel mai sanatos mediu de crestere, va fi o amintire curand, ca na, noi suntem liberi sa facem ce vrem si ce ne place.

    RăspundețiȘtergere
  21. Irina, este semi fictiune. Pentru ca este inspirata chiar din viata autoarei. Personajul principal este 90% chiar scriitoarea. Asa ca nu e propaganda. Ci durere. Pura.
    Nu vorbesc in clisee. Vorbesc in ochii deschisi a aducere aminte. Femei care au trait printre noi si au suferit nu pentru ca au trebaluit toata viata in gospodarie, ci pentru ca au trebaluit SINGURE si FARA APRECIERE. Asta nu e un cliseu, e o cruda realitate.
    Nu stiu cum iti imaginezi ca barbatii, societatea in general ar fi putut fi responsabilizate si echitatea realizata. Atata vreme cat societatea e iesita, demult, din morala desavarsita. In care oricum nu a fost vreodata, de fapt.
    Singurele care au strigat, au tipat, au fost victimele. Femeile.

    Te inseli apoi cand spui ca ORICE casnicie se poate repara, daca nu functioneaza. Nu oricare doi oameni care s-au indragostit, naiv, unul de celalalt, sunt facuti sa traiasca impreuna, pe vesnicie. Asta lasand abuzurile la o parte!! Din aceasta perspectiva nu pot lua cuvantul crestin al Bisericii drept lege implacabila.
    Eu una n-as fi vrut sa fiu legata de primul meu sot pe vecie doar pentru ca atunci cand ne-am casatorit am fost amandoi tineri si fara minte.
    E absurd, e nedrept si e IMORAL, pentru ca ii lipseste exact etica.

    Si nimeni nu garanteaza nimanui ca va gasi sufletul pereche la momentul oportun.
    Asa ca aici parerile noastre diverg, imi pare rau, orice ai spune nu ma poate convinge, iar intre noi doua eu am trecut prin asta, tu nu, deci tind sa cred ca pot enunta o opinie un strop mai avizata. :)
    Mi se pare o trauma sa legi pe cineva de altcineva, cu forta, indiferent in numele carui principiu o faci. Punct. Fara suparare.

    Imbratisari. Fug la bucatareli. :)

    RăspundețiȘtergere
  22. ps Sa petreaca timp cu familia? Nu serios? :)) Da, barbatii din ziua de azi, barbatii altor vremuri, poate. Post feminism, deci.
    Barbatii de atunci petreceau timpul cu berea, ziarul, golful si amanta. Prea putini care sa NU faca asa. Din nefericire.
    Autoarea nu spune ca barbatii e porci si femeile victime. Spune ca si barbatii si femeile sunt intr-o gaura neagra si trebuie sa-si renegocieze rolurile, altfel nu exista speranta. Nu ai citit cartea, nu PRESUPUNE. :)

    RăspundețiȘtergere
  23. M-am tot gandit de cand am citit postarea asta si indiferent cat am sucit problema pe toate partile, experienta imi spune asta: casniciile pe care le stiu si care sunt bazate pe modul de viata traditional, (cu mentiunea ca ambii soti trebuie sa fie pregatiti pentru casatorie ca pentru ceva serios, cel mai serios lucru din viata), sunt cele care au mers bine de-a lungul a zeci de ani. Si vorbesc de cazuri concrete ale unor persoane foarte apropiate. in schimb ce vad in jurul meu la persoanele tinere si foarte tinere se rezuma la divorturi dupa doi-trei ani de casnicie.
    Dinny

    RăspundețiȘtergere
  24. Preoteasa Alexandra spunea:

    Irina, eu am vrut sa sugerez un stil de viata axat in jurul unei gospodarii rurale, dar nu neaparat in sensul muncii efective a tuturor la sapa. Cei care au barbati cu salariu bun pot plati un om sarman sa munceasca, eventual sa plivim sau sa mai miscam ceva prin gradina si noi, si muncile grele sa le facem cu ajutorul celor "obisnuiti" cu munca la tara.
    Ideea este ca nu vad cum ne-am putea descurca fara sa muncim pamantul (fie chiar si in regim soft), avand in vedere ca majoritatea barbatilor sunt platiti cu maxim 1000 pe luna. Si hrana de magazin este tot mai suspusa unui regim de intoxicare. Societatea romaneasca din secolul XIX si inca XX era bazata pe o patura de tarani care alimentau societatea burgheza cu produse naturale pe care slujnicele din casele domnesti le cumparau din targ. Acum incep sa moara batranii pietari si apar comerciantii care fac specula. Nu mai avem o societate in care sa munceasca taranii si intelectualii sa se aprovizioneze de la ei, toata lumea consuma si nimeni nu mai produce. Important ar fi sa invatam macar elementar cum sa ingrijim macar o gradina cu zarzavat. Am vorbit cu o preoteasa din jud. Neamt si mi-a spus ca daca nu ar avea gradina, 4 capre si pomi fructiferi nu ar putea trai.
    Nu spun ca toti sa faca asa, dar mi se pare util ca sa existe macar o preocupare de a munci pamantul. Pana la urma, Dumnezeu i-a spus lui Adam ca spini si palamida ii va rodi pamantul, nu i-a spus ca in sudoarea computerului isi va castiga painea. Ne-am indepartat cam tare de natura si uitam ca suntem pamant si in pamant vom merge. Din pamant de hranim si a cam pierit respectul populatiei romanesti pentru pamant. Generatia tineretului taranist din perioada interbelica era totusi inradacinata in preocupari intelectuale, erau medici, profesori, dar aveau legaturi stranse cu mediul rural, societatea rurala era bine inchegata, exista o patura sociala a taranilor care astazi a disparut si eu o regret enorm. Sunt nostalgica dupa satul romanesc de altadata, desi nu aprob traditiile imbecile pagane si obiceiurile badarane ale taranilor din vremea aceea.

    RăspundețiȘtergere
  25. :) nu se prea poate compune cu copiii prin preajma:)) asa ca ori lucrez cand ei nu sunt, ori stau la biblioetca, ori ei la busteni si eu la bucuresti, iar acuma cu doctoratu care tre sa fie gata pana in sept, o sa ma incui intr-o camera la busteni, deci ca si cum nici nu exist.
    si daca sa zicem ca luam un sot contabil sau mai stiu eu ce si nu intelegea ca eu trebuie sa compun, cred ca era nasol. In fine, se rezuma totul la a alege bine de la inceput, probabil.

    Iar situatia in care se sta impreuna din iubire si nu din nevoie mie mi se pare ideala. Ca in rest, cum zic Alina, nu exista in anii aia familie in care barbatu insurat sa n-aiba una, nu stii bancu ala cu "a noastra-i mai frumoasa"?

    RăspundețiȘtergere
  26. Alina, iata-ma, dar chiar nu pot sa inghit asta cu femeia-victima. Da, UNELE femei au suferit, UNII barbati nu erau ce trebuiau sa fie, dar sa generalizezi in halul asta (nu tu- autoarea)ca toate femeile erau niste nefericite si toti baratii le inselau, si nu le pasa de familie-chiar nu cred. Asta vor feministele sa credem, ca barbatii sunt niste animale conduse de instincte, insensibili, potentiali violatori, abuzatori, etc..
    Ok,UNELE femei trebaluiau singure si munca lor nu era apreciata- de acord, sigur se intampla si se mai intampla. Si solutia a fost sa predici ca femeia gospodina la casa ei e o sclava, ca treburile casnice si nasterea copiilor sunt sub demnitatea umana, deci hai sa lucram in fabrici si uzine, ca o sa fim grozave?asta e feminismul.
    Un ”feminism” real trebuie sa sustina femeia in toate ipostazele ei, si in toate alegerile ei, nu sa considere ca ceea ce e in firea femeii sa faca- e scalavgism si treaba injositoare. Pai cum am capatat respectul barbatilor?mai rau am facut.Acum lupta e si mai acuta intre sexe- lasa, ma intretin fara tine, fac copii fara tine, cresc copii fara tine, barbatule!daca asta nu e ura, atunci ce e?

    imi pare rau ca ai trecut printr-o experienta nefericita in casatorie. Intradevar, nu toate casatoriile se pot ”repara”, dar cred ca marea majoritate. Ceea ce nu inteleg oamenii (multi dintre ei) este ca o casnicie reusita e o relatie muncita, in care amandoi depun efort ca sa imbunatateasca relatia, si n-o lasa sa moara. Casniciile nu merg de la sine, si e nevoie de multa jertfa din partea sotilor- si uneori doar unul se jertfeste, din pacate. Eu nu cunosc cazul tau particular, dar in general nu cred in ideea sufletului pereche, nu cred in ”jumatate”. Dumnezeu lucreaza in taina cununiei, si ajuta oamenii sa se potriveasca, prin har. De aia e taina, nu contract sau altceva.Desigur, mai e si problema vointei omului- daca unul nu vrea sa faca casa cu tine, cum se spune, nu ai cum sa-l obligi.Dar legal poti sa-l responsabilizezi dinainte de a face pasul. Ei, ar fi multe de zis,dar ca idee ar trebui facuta o educatie pentru casatorie-am spus asta si in alta parte. Azi toata lumea bate moneda sex, sex, sex, dar educatie relationala, sufleteasca,pentru casatorie, nu pentru pat, nu face nimeni. Dar deja intru in alta discutie :))

    RăspundețiȘtergere
  27. Alexandra, intradevar, ai dreptate, ar fi bine ca fiecare sa aiba o gradinuta, dar nu e simplu, asta e. Uite, noi ne-am luat niste teren langa Bucuresti, in ideea ca, pana face casa, sa punem gradina. Dar in conditiile in care nu avem pe nimeni acolo, si nu locuim acolo, nu putem face asta. Vecinii ne-au taiat pomii de pe teren in lipsa noastra, desi este ingradit. Pai ce-ar face cu recolta noastra?iar drumul zilnic dus intors ca sa udam si sa ingrijim ne-ar costa mai mult decat am recolta, cred.
    Eu cred totusi ca, odata ce batranii de pe la tara vor muri, se vor intoarce la pamant generatiile plecate, fiindca le va fi greu fara rosia din gradina cultivata de mama/bunica.

    RăspundețiȘtergere
  28. Degetica, dar asta cu doctoratul e temporara, nu tine toata viata, asa ca nu se pune :)). Ai grija de tine, nu te obosi prea mult.

    RăspundețiȘtergere
  29. Irina, sfatul meu pentru tine ca si crestina este sa nu mai arunci judecati cu valoare absluta, pentru ca reusesti sa jignesti oameni care te plac si sa-i faci sa se simta prost. E jignitor sa-mi spui ca sotul meu este emasculat pentru ca am ales de comun acord ca el sa stea acasa si eu sa merg la serviciu. Asta se vede din afara. In interior, eu stiu ca el construieste casa noastra cu banii pe care ii castig eu. In plus, gateste, face curat, are grija de copilul meu din prima casatorie mai bine decat tatal lui adevarat. Roluri inversate. Pe care ni le-am asumat noi de comun acord si pentru ca traim intr-un timp cand avem dreptul sa alegem. Cum, mai, sa admiri o femeie cu zambet fals intr-o poza din aia cand te gandesti ca sotul ei dupa ce manca pleca la bordel sau la amanta si asta era ceva normal? Cum sa admiri o societate in care o femeie nu si-ar fi putut lua copiii cu ea daca divortau, in nici un caz? Dar daca sotul ala era pedofil si incestuos? Si aia era o casnicie care se putea repara? Ca nici asa mama nu-si putea lua copiii cu ea. Si nu-mi spune ca astea erau cazuri exceptionale, ca macar pentru cazurile exceptionale si tot trebuie sa avem dreptul sa alegem.
    Daca ma enerveaza ceva e ipocrizia, gardul ala spoit frumos. Si nu inteleg cum sa admiri asa ceva.
    in rest da, de acord, o familie ar trebui sa fie crestina si toate s-ar rezolva. Dar stii ce? Iti place sau nu, pe lume nu sunt doar familii crestine. Si atunci e normal ca legea sa consfinteasca drepturile tuturor. Sa ai tu dreptul sa stai acasa si sa-ti cresti fetele. Sa am eu dreptul sa merg la serviciu. De ce imi judeci modul de trai si-mi spui ca nu e bun?
    Gandeste-te ca prin cuvintele tale pe mine m-ai mahnit.

    RăspundețiȘtergere
  30. Anonim, imi pare rau ca ceea ce am scris te-a ofensat, dar asta e parerea mea- o schimbare de roluri nu e sanatoasa nici pentru barbat, nici pentru femeie-decat temporar si in cazuri speciale. Barbatul si femeia sunt creati intr-un anume fel, si sa traiesti contrar acestor legi puse in inima omului de creator va duce la probleme candva.Nu spun ca e cazul vostru. Inteleg ca sotul tau a preluat doar o parte din sarcinile tale, in timp ce construieste o casa(adica nevoia lui de a realiza ceva pentru ocrotirea familiei sale este implinita).Si presupun ca nu toata viata va avea rolul asta. Ar fi de acord sa stea el in casa cea noua si sa spele vase, in timp ce tu esti la servici si copilul e la scoala, sau isi vede deja de viata lui?

    Nu am admirat deloc ipocrizia,si n-o admir,cred ca ai citit in diagonala de a reiesit asa ceva - ci am admirat o societate cat de cat asezata, si care ocrotea si valoriza familia.
    Ma indoiesc ca infidelitatea era considerat ceva normal. Da, probabil era practicat, asa cum si astazi infidelitatea e pe toate drumurile- dar nu cred ca te felicita nimeni daca erai infidel, nu era considerat o virtute, asa cum a ajuns azi.Iar barbatii nu-si paraseau asa usor familia ca sa plece de-aiurea. Pe vremea aia sa-ti pierzi familia era ceva groaznic, de aia te gandeai mult inainte s-o comiti. Iar in anii 50 nu ramaneau copiii la barbat in caz de divort.De fapt divortul era foarte rar pe vremuri, fiindca biserica catolica nu accepta deloc divortul, si nici cultele protestante, si o mare parte din cele neo.Iar sa traiesti in concubinaj era exclus, fiindca te pastea oprobiul social. Asta fiindca societatea functiona dupa niste reguli bazate pe morala crestina.
    Nu ti-am judecat deloc modul de trai. Si eu am o profesie, si serviciu,dar daca nu le-as avea n-as vrea sa vina o feminista sa-mi spuna ca munca mea in camin n-are valoare, ca ma risipesc, ca-mi irosesc anii frecand cratiti si crescand copii, ca sunt sclava barbatului, si alte clisee din astea pe care le primesti cand esti casnica, de ti se face si greata.

    RăspundețiȘtergere
  31. Irina draga mea, sigur ca nu TOATE erau victime, dar majoritatea (nu doar UNELE!) sufereau, nu musai ca erau inselate, oropsite, umilite, ci pentru ca erau privite drept cetateni de mana a doua, oameni fara voce, doar cu obligatii. Daca ai fi citit cartea (sa ma ierti ca bat si eu apa-n piua pe asta, dar de acolo porniram discutia), ai fi putut observa de exemplu ca nicaieri in carte nu se emit generalizari, cum gresit si grabit presupui, sunt spuse doar povesti. Iar felul in care sunt spuse e mai mult decat pertinent, e real, lucid, ba eu indraznesc sa spun teribil de obiectiv (autoarea isi pune f serios problema de ce barbatii au ajuns la asemenea comportamente si incearca sa le desluseasca, din rasputeri, din disperare, cu o inteligenta respectuoasa, resorturile interioare).

    RăspundețiȘtergere
  32. Pe mine m-a atins puternic pentru ca abia acum, femeie la casa ei, cu copii si gospodarie si grijile aferente, pot intelege si filtra prin prisma proprie adecvata toate povestile la care am fost, in trecut, eu insami martor, mai direct ori mai de pe margine. Sunt adica de-acuma suficient de umblata, patita si citita incat sa inteleg ce nu poate fi povestit ASA decat dupa traire personala si durere simtita, sunt amanunte, detalii pe care nimeni nu le poate fictionaliza doar de dragul unui militantism!

    De altfel M. French a apartinut declarativ, toata viata ei, feminismului moderat, iar in carte (!) personajul principal, oglinda autoarei, se opune extremelor feministe si are o etica si o moralitate absolut ireprosabile, dupa inclusiv criterii crestine (ea nu-si paraseste sotul, el divorteaza de ea, pt alta, fix, de altfel, povestea scriitoarei).

    Legat de gradul de reparabilitate dintr-o casnicie si sufletele pereche, eu cred altceva. Sigur ca o casnicie poate fi mentinuta, cu eforturi din ambele parti, cu multa munca si cu gandul la Dumnezeu. Insa nu-i totuna cu In-dumnezeirea, cu Iubirea. Poti sa supravietuiesti, fara sa fii cu adevarat implinit. Iar pana nu traiesti sa pipai pe toate muchiile diferenta asta, esti practic orb! 
    Stiind ce am acum, ma sufoc la simplul gand ca ar fi trebuit sa accept cu resemnare sa-mi duc crucea, doar in virtutea unor moravuri in vigoare, cu cel de dinainte. Nu Dumnezeu ne casatoreste, Irina, e ca si cum nu ne-am asuma nicio responsabilitate si am astepta sa ne pice din Cer, odata cu Taina. Noi suntem cei care alegem, iar Domnul ne-a dat si liber arbitru si mai ales sansa sa gresim pentru a putea invata mai bine drumul drept.
    Poate ca Domnul mi-a lasat o mie de semne in cale ca nu acela era alesul, insa degeaba daca eu eram oarba si nu le vedeam ... dar am platit pretul pentru asta! (au fost sapte ani de zbucium, caci nu am capitulat in fata infrangerii prea usor)

    Crede-ma pe cuvant, pentru mine a elimina divortul ca posibilitate, ca drept esential al omului, e blasfemie personala, pentru ca acum STIU ce inseamna binecuvantarea, sufletul pereche, implinirea, si refuz sa accept ca ar fi trebuit sa nu le am doar pentru ca mi-a lipsit mintea intr-o clipa de confuzie a tineretii!
    Imagineaza-ti cinci minute, drept exercitiu, ca, dupa logica ta, ne-am intoarce la casatoriile aranjate de familii, fara dreptul de a alege!!

    Ca feminismul ar fi trebuit sa fi fost altfel ... Ei, ba bine ca nu!!
    Ca divortul ar trebui muncit si nu la indemana, desigur.
    Perfect de acord si cu pregatirea, temeinica, pentru casatorie.

    Dar dincolo de toate e musai sa fie potriveala, da, divina, intre cei doi, altfel eforturile, oricat de consistente, oricat de binecuvantate, sunt in zadar.

    RăspundețiȘtergere
  33. Am sa-ti spun ceva ce nu am mai spus nimanui, niciodata, Irina: pe mine in toata stradania asta m-a tinut Dumnezeu de mana, pas cu pas, dupa cum inima mea a cerut de la El - cat m-am rugat, ani de zile, sa ma ajute Bunul sa razbesc in casnicia anterioara, tot ce-am izbandit, cu mare mare chin si truda, era o stoarcere nesfarsita, faceam un pas inainte, doi in urma, castigam vechime impreuna si pierdeam bucati din mine, insangerate. La un moment dat, istovita, disperata, am cerut izbavire si-am spus si m-am rugat asa: Doamne, daca asta e Voia Ta si noi nu suntem facuti unul pentru altul, ispraveste odata totul, ca eu nu mai pot duce atata!! 
    Vrei sa stii ca dupa sapte ani in care nu a fost zi sa nu-mi doresc sa reusim, din clipa aceea mi-am acceptat cu seninatate lupta pierduta? Ca intr-o luna, nu din initiativa mea, chiar s-a terminat? Si chiar am inteles?
    Si ca imediat dupa mi-am intalnit adevarata jumatate, nu am cuvinte sa descriu milioanele de feluri in care ne-am potrivit si ca ne-am intalnit, apropiat si imprietenit tocmai pentru ca si el, in sfarsit, acceptase esecul unei relatii (care durase treisprezece ani!!)?

    Nu-mi vorbi despre rolul bisericii in toate astea. E ca si inexistent, actualmente. Ar trebui sa fie, sa indrume, sa sprijine. Dar nu este. 
    Singurul lucru pe care mi l-ar fi oferit biserica ar fi fost degetul (cu repros) inspre crucea de pus inapoi in spate. Cu o suta de ani in urma, cu 50 de ani in urma, intr-o societate nesculptata inca de strigatul feminist, biserica mi-ar fi daruit biciul si sfichiul, ori, mai in spate, rugul. :(

    Mai e mult de munca.
    Iar daca noi intre noi, semenii de suferinta, nu ne intelegem durerile, nici gand sa mai facem si pasul acesta..

    RăspundețiȘtergere
  34. draga mea Alina, dar nici eu n-am zis ca societatea sa interzica divortul!ar fi culmea, cand Biserica Ortodoxa il recunoaste in unele situatii. Asa am zis si eu- sa nu-l faciliteze.
    Te cred ca ai suferit, si departe de mine sa te condamn cu ceva, sigur ca fiecare lupta cat poate si in general femeile nu renunta usor la casnicie. De altfel, daca observi, Dumnezeu da cele mai multe indrumari si reguli barbatilor, nu femeilor, probabil stie El ca ei sunt mai vulnerabili in privinta asta.
    referitor la biserica- acum nu stiu exact cum ai abordat problema din privinta asta, dar eu cunosc cazuri in care sfatul si rugaciunea duhovnicului, precum si rugaciunea fierbinte a sotiei, si participarea la viata bisericii, au tinut si a refacut casnicii care pareau distruse iremediabil. Sa nu confundam catolicismul cu ortodoxia- in ortodoxie nu au existat ruguri si nici biciuiri. Eu am experimentat puterea si harul din Sf. Taine, cu mana pe inima pot spune ca Dumnezeu lucreaza, daca ne ostenim si noi putin.
    Biserica indruma, sprijina si sfatuieste prin duhovnic.Ai un duhovnic, ai apelat la el in mod constant?daca nu chiar nu ai dreptul sa spui ca biserica nu te-a ajutat, indrumat, sprijinit- iarta-ma ca o spun.
    oricum, noi de fapt suntem de acord in multe privinte, multumesc ca mi-ai recomandat aceasta carte, a fost punctul de pornire al unor discutii interesante si de folos, cred eu :)

    RăspundețiȘtergere
  35. In orice tip de societate au existat bune si rele. Irina vorbeste despre anumite lucruri bune ale acelor vremuri, restul persoanelor vorbesc despre partile rele. Partile rele ale societatii respective au generat aparitia feminismului care desi o reactie deseori justificata a lasat rani adanci pana in zilele noastre. Nu e clar ca victime colaterale vor exista intotdeauna, ca oamenii sunt diferiti si au nevoi diferite? Din punctul meu de vedere randuiala veche era mult mai buna decat cea actuala, cu o singura mentiune: sa existe reguli morale. Si existau si atunci tot asa cum inca mai exista, proportiile acum sunt variabile, mila Domnului!
    Asta din punct de vedere al necesitatilor strict sociale, pentru ca in realitate, nimic nu s-a intamplat vreodata fara ca Dumnezeu sa ingaduie sa se intample. Inclusiv situatiile particulare grele, nici ele nu s-au petrecut degeaba. Totusi, tind sa cred ca felul in care s-a extrapolat feminismul (ma refer la propaganda ideilor)a dat un anumit gen de libertate femeilor, pe unele le-a scos dintr-o situatie critica dar pe altele (muuulte)le-a aruncat in altfel de situatii, nici unele dezirabile. Ajungem la concluzia ca totul se reduce la o singura intrebare: a avut omul sau are frica si dragoste de Dumnezeu? Daca da, si atunci (in anii 50) a trait si acum traieste in deplina armonie cu Dumnezeu, cu sine, cu semenii. Si ii este bine. Situatiile noastre particulare nu se pot aplica celorlalti, fiecare procedeaza in viata asa cum il lumineaza Dumnezeu sau cum se pricepe el, fiecare dintre noi are in spate o experienta de viata care ii permite sa-si formeze propriile principii pe care nimeni nu e in masura sa le judece sau sa le arate cu degetul. Putem fi de acord unii cu altii sau nu, atat.
    Irina, mi-a placut articolul!

    RăspundețiȘtergere
  36. Irina, stiu, de fapt noi spunem cam aceleasi lucruri, doar cateva aspecte le vedem diferit. Cum bine a cuprins Marilena mai sus esentialul discutiilor noastre - ca oricand in istoria omenirii, si in anii 50, despre care vorbim noi aici, au avut parti bune si parti rele. Eu inclin sa cred ca au fost mai mult rele, mai ales pt femei si ca feminismul a ajutat, insa insuficient; tu crezi ca nu erau asa de rele si ca feminismul mai mult a stricat - asta e singura divergenta a noastra mai serioasa. :)
    Dar nici eu si nici tu nu suntem feministe.

    Legat de divort, eu faceam referire in general la crestinism, nu neaparat la ortodoxie. Si daca e sa raman la situatia particulara si experienta personala, te asigur ca niciun duhovnic nu avea cum sa ma sprijine in sensul care-mi era mie vital, pentru ca, asa cum spui, pozitia Bisericii este ca divortul e acceptabil in foarte putine circumstante. Ti-am si spus ce am primit - indemnul de a continua stradania. Pentru ca, nu-i asa, cum spui tu, ce a unit Dumnezeu oamenii nu pot desface si sub Taina casatoriei orice se poate repara. :) Nu sunt de acord si pentru mine nu este adevarat!! Nu trebuie sa fiu abuzata, nu trebuie sa fiu inselata, parasita, ca sa primesc binecuvantarea Bisericii inspre divort, imi pare rau. La vremea aceea gandeam si eu ca tine, acum nu mai cred, pentru ca am alta unitate de masura. A iubirii. Mai mult de-atat nu vreau sa intru in amanunte, nu sunt relevante discutiei de fata si oricum tin prea tare de intimitatea mea pentru a fi scrise aici. Am vrut doar sa subliniez ca felul in care ai pus tu problema e sfasietor de nedrept din perspectiva mea, e ca si cum mi s-ar spune/reprosa ca acelasi echilibru, aceeasi armonie din viata de familie pe care o am acum le-as fi putut munci, evident si cu efortul celuilalt implicat, in casnicia anterioara, ceea ce nu pot accepta, pentru ca nu este deloc, dar deloc adevarat!!

    RăspundețiȘtergere
  37. Mari, ai sintetizat f bine. Ce mai vreau sa adaug- cred ca oarecum asezarea societatii in anii 50 sprijinea omul in umblarea lui cu Dumnezeu, pe cand acum nu doar ca nu-l sprijina, ci ii pune piedici.
    Alina, chiar nu stiu ce sa zic, fiindca tu cunosti cel mai bine ce si cum a fost intre voi.Imi pare rau ca ai suferit, distrugerea unei casnicii nu e niciodata un lucru placut.

    RăspundețiȘtergere
  38. Eu vad casatoria ca o corabie care e condusa de doi oameni. Daca cei doi nu au o directie comuna, corabia va obosi, va rugini si se va scufunda de la sine.

    Mihaela

    RăspundețiȘtergere
  39. "Nu dau voie femeii să învețe sau să aibă autoritate asupra bărbatului, ci să stea în tăcere;" Timotei 2:12.

    Si cateodata, mai ales cand are niste pareri de genul acestora, ar fi mai bine sa taca. :)

    RăspundețiȘtergere

♥ ♥ ♥ Lasa un gand frumos! ♥ ♥ ♥
Comentariile anonime sau facute in scop publicitar vor fi sterse.

♥ Translate