sâmbătă, 22 octombrie 2011

Vrei sa fii prietena cu fiica ta?

       
Mother and her daughter - H.F. Riesener


         Am auzit de multe ori fraza „eu si fata mea suntem cele mai bune prietene”, sau „ vreau sa fiu prietena cu fiica mea”, si azi am citit un articol foarte interesant, referitor la acest aspect, cu care sunt total de acord :
„ De ce e o idee rea sa fii prietena cea mai buna a fiicei tale”.
           Am si eu trei fete si marturisesc  ca nu doresc sa fiu prietena cu ele. Desigur, imi doresc sa avem o relatie calda, apropiata, deschisa - si ma straduiesc mult in acest sens-  dar doresc o relatie ca de la mama la fiica, nu ca de la prietena la prietena.
           In ziua de azi, multe mame care doresc sa fie cele mai bune prietene ale fiicelor se poarta ele insele ca niste fetiscane. Se imbraca si se poarta ca fiicele lor, neglijeaza disciplina si instruirea pentru a da bine in ochii copilului, si ii satisfac orice capriciu.
            Ca mama trebuie de multe ori sa fii stricta, aspra, sa impui limite, sa aplici pedepse cand e cazul, si asa mai departe. Desigur, copiii cresc, si odata cu asta se transforma si relatia parinte- copil intr-una adult-adult. Doar acesta e si scopul nostru ca parinti, nu?sa ne ajutam copiii sa se transforme in adulti responsabili si autonomi. Dar chiar si asa nu cred ca e sanatos, si de dorit,  ca relatia mama-fiica sa se transforme intr-una de prietena-prietena. Mama poate fi o sfatuitoare cand i se cere parerea, poate incuraja, poate sustine cand este cazul, poate asculta confesiuni, daca i se fac. Ea poate sa depuna toate eforturile pentru a fi un model de rol pentru fiica ei. Si e bine sa ii arate ce inseamna sa fii cea mai buna prietena avand ea insasi prietene foarte bune, de varsta ei.
                Ce credeti referitor la acest subiect?V-ati confesa fiicei voastre asa cum va confesati prietenei cele mai bune?I-ati cere sfaturi?Ati vrea sa fiti cea mai buna prietena a fiicei voastre, si invers, sau credeti ca e mai bine ca ea sa aiba prietene foarte bune de aceeasi varsta cu ea?

Irina
      

13 comentarii:

  1. Uite, nu m-am gandit anume la acest subiect, dar ceea ce imi vine in minte in acest moment, e ca as impovara-o poate cu confesiunile mele. Desigur, si eu vreau o relatie apropiata cu ele, dar asa cum mama mi-a lasat libertatea de a avea prietena mea, nu le-as acapara in asa fel incat sa nu-si poata face prietenele lor.
    In plus, vor intervini diferentele inerente dintre varste/generatii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Consider ca este de dorit sa existe o relatie extrem de buna, de prietenie intre mama si fete mai ales cand ele ajung mari la varsta adolescentei asa cum este si cazul tatalui cu baietii.
    Ideea de baza, la fel ca si in cea mai buna prietenie, este sa existe niste limite de bun simt peste care sa nu se treaca ca altfel se strica treaba...
    De asemenea cred ca este de dorit ca relatia sa existe in paralel cu relatiile fetelor intre ele sau ale mamei cu prietenele ei neputandu-se face comparatie evident!
    O relatie de prietenie bine cladita nu stirbeste nimic din statutul mamei, din relatia de respect reciproc daca avem de a face cu 2 persoane mature, responsabile..
    Din propria experienta am remarcat ca relatia de prietenie intre mama si fiica devine din ce in ce mai buna cu timpul.. si aproapte perfecta cand fata se muta la casa ei... :)))) glumesc putin exagerand, dar in mare cam asa este... prietenia vine cu timpul.. si cu maturitatea ambelor personaje.
    Seara frumoasa! ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. In aceste zile pe care le traim sunt de apreciat aceste relatii de prietenie mama-fiica sau tata-fiu deoarece in felul acesta ii apropiem de noi parintii,stim ce gandesc,stim unde pleaca,ce fac si micile secrete de care noi parintii ne putem folosi astfel incat copilasii nostri sa creasca corect,cu capul pe umeri si sa devina OAMENI in aceasta lume minunata de altfel,dar care datorita greselilor noastre este perceputa ca fiind un dezastru.Mamicilor nu este cazul sa ne schimonosim imbracandu-ne ca adolescente,nu acesta este scopul,prietenie inseamna cu totul altceva : sa ne apropiem copiii la pieptul nostru

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna Irina,am descoperit blogul tau vizitand blogul Adei :-).
    Referitor la articolul tau,cu toate ca sunt mama de baiat(fiul meu are 9 ani),am simtit nevoia sa las un comentariu :-).Nu,nu m-as confesa copilului meu dar imi place cand el o face:-).Pot sa spun cu mandrie ca pana acum am reusit sa fiu prietena lui buna si in acelasi timp o mama stricta cand e nevoie,aspra cand merita asta:-),sa-l pedepsesc cand "o cere"...Am construit astfel relatia noastra pentru ca asa pot sti ce nevoi,nelamuriri sau chiar temeri are si asa il pot ajuta,sfatui si incuraja.Deci din punctul meu de vedere e bine ca eu sa fiu prietena lui buna dar in acelasi timp sa aiba si prieteni buni de varsta lui.

    RăspundețiȘtergere
  5. draga Irina,
    ma bucur ca ai deschis acest subiect.il cinsider foarte bine venit:)
    in ceea ce ma priveste ,vorbind din propria experienta,cred ca e o idee nepotrivita ca mama sa fie cea mai buna prietena a fiicei ei.de ce?pentru ca o astfel de relatie devine apasatoare pentru copila.eu,de exemplu ,am fost privita ca prietena mamei mele.si nu de putine ori m-am simtit coplesita de confesiunile ei,mult prea greu de dus pentru mine.
    de asemenea ,am simtit de foarte multe ori ca vrea sa am o mama,care sa-mi fie model si sprijin ,si nu o prietena care sa planga pe umarul meu si sa ma sprijineasca atunci cand nu ar fi cazul.
    prietene ,stiu sigur ca putem dobandi singure.insa o mama cred ca trebuie sa ni se daruiasca.de ea insasi,ca mama,si nu ca prietena.
    asadar,sunt de acord cu tine:o relatie calda,deschisa,un mediu securizant,insa nu "cea mai buna prietena"
    ecaterina

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt si eu mama a doua fete si de-a lungul timpului mi-am dat seama ca nu este bine ca intre fiica si mama sa fie o relatie ca-ntre prietene, ci de mama fiica.

    Existe anumite limite in exprimare, anumite bariere, un anumit respect de care copiii nostri au nevoie ca sa poata creste sanatos.

    Trebuie sa le fim mame, parinti adevarati. O prietena nu ne poate certa si educa fetita daca a apucat-o pe un drum gresit.

    Personal merg pe educatia crestin ortodoxa si in ea nu se pune accent decat pe relatia parinte copil. E minunat sa fii parinte!

    Doamne ajuta
    Cristinaa

    RăspundețiȘtergere
  7. intr-adevar, cred ca mai periculos decat orice alt aspect al relatiei de prietenie mama-fiica este faptul ca uneori confesiunile unui adult (mai ales ale unui parinte singur) sunt mult prea apasatoare pentru copil. copiii trebuie sa stie ca sunt in siguranta, nu sa fie partasi tuturor necazurilor parintilor.

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu cred ca e o diferenta intre prietenie si a te trage de bracinar cu propria mama. In al doilea caz, purtarea parintelui sterge acea bariera de respect care ar trebui sa existe in familie chiar si cand sunt prieteni. Adica prietenia parinte - copil ar trebui sa aiba clare limitele iar acestea sa fie cunoscute si acceptate de ambii. Limitele zic eu ar trebui sa fie respectul - adica nu-mi permit sa vorbesc oricum parintelui (si noi ar trebui ca parinti sa ne controlam cum le vorbim) si autoritatea (nu copilul face regulile ci noi parintii). Daca acestea exista, eu cred ca o prietenie mama -fiica e mai mult decat binevenita, deoarece e bine sa afli de la copilul tau tot ce e nevoie ca sa-l poti indruma in cunostiinta de cauza. Mai ales la adolescenta trebuie sa stim ce e in mintea lor, sa le incurajam sa ni se confeseze, decat sa o faca fata de o prietena care s-o invete numai prostii. In plus la acea varsta (si totdeauna), cel mai bun prieten si de nadejde ar trebui sa fie parintele. E greu pentru o mama atunci dar asta e tocmai frumusetea. Nu cred ca noi ca mame ar trebui sa ne confesam copiilor ca unei prietene de varsta noastra, ar cam trebui sa cernem ce spunem copiilor si ce nu, sa nu uitam ca suntem modele pentru ei. Sunt mai putin adepta pedepselor (mi se pare un cuvant atat de ...greu), eu cred ca disciplina pozitiva e mai buna pe termen lung. Pedepsele sa fie mai rarute si pentru fapte grave. Zic si eu.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ecaterina, ai subliniat foarte bine motivele pentru care intre mama si fata nu poate exista o prietenie in adevaratul sens al cuvantului - fiindca confesiunile si sprijinul nu pot fi reciproce!
    fiecare parinte doreste sa fie apropiat de copil, si sa-i asculte confesiunile, ca sa-l poata ajuta. De aceea este el acolo. Dar reciproca nu poate fi indeplinita, fiindca unele confesiuni sunt nepotrivite de la mama catre copil, la fel si dezvaluirea slabiciunii proprii. Asta poate crea copilului anxietate si nesiguranta.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ligia, avem nevoie si de pedepse. Nu de bataie ci de pedepse.

    Daca copilul a intarziat, daca nu a ascultat etc, nu putem sa trecem mai departe doar cu discutii pozitive. Inteleg insa punctul tau de vedere si cred ca te referi ca nu esti de acord cu pedepsele brutale folosite de unii parinti.

    Poate Irina deschide un alt subiect cu pedepse sau cum actioneaza parintii la neascultarea copiilor.

    Cristinaa

    RăspundețiȘtergere
  11. Un subiect pe cat de frumos,pe atat de delicat...acest articol m-a facut sa lacrimez...nu mi-as fi dorit sa-mi fie prietena mama,pentru ca nu puteam sa-i spun orice,dar as fi vrut sa fie mai apropiata ca atunci cand ma temeam,cand aveam nevoie de indrumare sa aiba cine ma sfatui...eu am crescut doar cu frica de parintii mei,nu cu acel sentiment de siguranta in care poti sa spui ce ai pe suflet si ei sa te asculte nu sa sara cu gura pe tine sau sa te pocneasca...cred ca cel mai greu am suportat jignirile,de care din pacate,nu am scapat nici acum din partea partenerului de viata,dar asta e alta poveste...iar mama imi spunea mie multe lucruri pe care as fi vrut sa nu le stiu ca copil...pe de alta parte eu am fata si baiat si mi-as dori sa le fiu aproape nu prietena fata de care sa nu stie cand sa aiba respectul cuvenit,fata de parinte...imi cer scuze dar am simtit nevoia sa ma descarc aici...

    RăspundețiȘtergere
  12. ideea este ca am doi baieti in crestere si incep sa imi pun problema comunicarii, educarii si asa mai departe.
    Mi se reproseaza de foarte multe ori ca le tin partea si ca ii stric, si am un conflict permanent cu strabunica si cu sotul. In fine, incerc sa imi pastrez calmul si sa mai comunic cu parinti in situatii similare pentru ca uneori imi vine sa fug de acasa incerc sa fac cumva sa rezolv problema. mai revin cu detalii pt mai multe lamuriri.

    RăspundețiȘtergere
  13. Respect da, prietenie nu e posibil.
    Prietenia implica toleranta maxima, fara sa impunem celorlalti reguli, pasiuni comune, responsabilitati egal impartite, deschidere in a spune TOT ce avem pe suflet etc. O mama insa are nevoie si de reguli, ea preia din griji, din presiune, etc - nu putem sa incarcam copiii cu toate anxietatile noastre!! asta nu inseamna ca mama inseamna tiran, si frica.

    Ma uit ca eu am uitat de cum eram acum 20 ani... o prietena insa o va intelege mai bine in anumite locuri. Si sincer, eu recunosc ca in copilarie, multe lucruri din ce imi zicea mama intrau pe ureche si ieseau pe alta ...

    RăspundețiȘtergere

♥ ♥ ♥ Lasa un gand frumos! ♥ ♥ ♥
Comentariile anonime sau facute in scop publicitar vor fi sterse.

♥ Translate