luni, 4 iunie 2012

Respectul fata de sot



Daca doriti sa participati cu o postare la Lunea Casatoriei (idei, sfaturi, traduceri, fragmente de lectura, recomandari de carti) puteti folosi bannerul de mai sus, si apoi lasati aici linkul catre articol.
Va multumesc si va astept!
................. 
Sf. Scriptura ne invata, iar psihologia confirma (in caz ca mai era nevoie :)  ) ca  nevoia profunda a femeii este  de a se simti iubita si pretuita, iar a barbatului - de a fi respectat si admirat.

fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă  de bărbat. 

Cuviosul Paisie Aghioritul talcuieste astfel acest verset : 
 Evanghelia spune că femeia trebuie să se teamă de bărbatul ei, adică să-1 respecte, iar bărbatul să-şi iubească femeia. În dragoste există respect şi respec­tul se află în dragoste. Căci cel pe care îl iubesc, îl şi respect. Şi cel pe care îl respect, îl şi iubesc. Adică nu este altceva una şi altceva cealaltă, ci amândouă sunt acelaşi lucru....dacă bărbatul nu-şi iubeşte femeia, iar femeia nu-l respectă pe bărbat, atunci se creează scene neplăcute în familie.
Una din greselile pe care le facem ca  femei este ca, in loc sa ne  tratam  sotul ca pe un barbat, il tratam  ca pe un copil , si ne  purtam fata de el ca o mama (de cate ori ati auzit fraza asta- barbatii sunt niste copii mai mari?- dati-mi voie sa nu fiu de acord :)   ).Sotia ii spune sotului ce sa faca si ce nu, cu ce sa se imbrace, ce sa manance, il corecteaza la orice greseala, iar sotul o alinta mami sau mamicule :). 
Va tratati sotul ca pe un copil, sunteti mamica lui, sau ii aratati respect, consideratie, si il tratati cu cinste si admiratie?
In general astazi, prin filme si reclame, ni se transmite o anume imagine : barbatii sunt niste semi-retardati stapaniti de instincte primare, femeile fiind cele civilizate, rafinate, si mult mai capabile sa se descurce in toate situatiile. De obicei ele intervin salavator in situatiile dificile, in timp ce barbatii o dau in bara. Calitatile masculine sunt ridiculizate, astfel incat mamele isi cresc baietii  incearcand (adeseori inconstient) sa-i feminizeze, pentru a se potrivi cu noua imagine politic corecta.
Cum ne putem exprima respectul fata de sotul  nostru?
  • sa ne rugam zilnic pentru el, si sa avem credinta ca Dumnezeu va raspunde rugaciunilor noastre. Sa ne rugam pentru ocrotirea lui, luminarea mintii, binecuvantare, spor si reusita in tot ceea ce face, putere de a rezista in fata ispitelor ...si lista e deschisa :)
  • sa facem o lista cu calitatile lui, si sa ne aratam aprecierea pentru ele
  • sa nu-l criticam in fata altora- in special in fata copiilor 
  • sa-l incurajam si sa-l sustinem in ceea ce doreste sa faca
  • sa tinem cont, pe cat posibil, de ceea ce-i place si ceea ce nu-i place (o anume mancare, parfum, fel de a ne imbraca)
  • sa respingem gandurile negative referitoare la el, punand in loc binecuvantari, si sa avem o inima iertatoare fata de greselile lui
  • sa raspundem cu placere la dorinta lui de initimitate
  • sa respectam faptul ca Dumnezeu l-a pus in pozitia de cap al familiei, si sa-i lasam ultimul cuvant, in caz ca nu reusim sa ne punem de acord
  • atunci cand nu suntem de acord cu ceea ce gandeste/doreste sa faca, sa incercam sa exprimam acest lucru in mod respectuos, astfel incat sa deschidem comunicarea si sa ajungem la un eventual compromis (de ex. : am putea sa discutam despre ...?ideea de a proceda asa ma face sa ma simt...(inconfortabil, ingrijorata, nelinistita, etc. ) sau  nu inteleg prea bine ce vrei sa spui/faci. Ai putea sa-mi explici mai bine (mai detaliat), te rog?)
Daca mai aveti alte idei referitoare la modul in care ne putrem exprima respectul si admiratia fata de sot, le astept cu placere la comentarii!

Irina

3 comentarii:

  1. Am si eu o intrebare. De ce oare femeile protestante sunt mai preocupate de homemaking si keeping te home decat romancele ortodoxe? Oare un barbat in Romania intampina dificultati mai mari decat unul american si astfel sotiile din Romania trebuie sa se multumeasca cu pseudo-homemaking sau doar pe jumatate, asa cum sunt eu momentan ca profesoara, am timp pentru casa dar daca as avea copii nu as mai face fata si cand o sa am copii probabil o sa devin fulltime homemaker. Ce parere aveti despre preocuparea femeii ortodoxe de a face homemaking si de a se interesa de modalitatile prin care sa contracareze trufia feminina promovata in societate? Este undeva un blocaj financiar care ne face neputinciosi in fata acestor dorinte sincere de a deveni femei dupa modelul Pilde 31, sau doar suntem mai tematoare si avem impresia ca nu vom reusi ceea ce stim cu toatele ca este bine si necesar si ne multumim cu usurinta cu jumatati de masura? O jumatate de masura ar fi si teama femeii ortodoxe de a-si asuma managementul sotului in familie din frica de a nu plonja intr-un rol inferior, umilitor. M-am gandit ca poate avand credinta cea una adevarata, ortodocsii sunt foarte ispititi din din cauza aceasta exista comunitati de femei mai timide care sa arate interes sa se lupte pentru idealul lor sfant.

    RăspundețiȘtergere
  2. In primul rand in Romania a fi casnica e ceva f rusinos, homemakingul inseamna in conceptia populara sa stergi copiii la fund si sa invarti "cratitele pe aragaz"- conotatii extrem de degradante si rautacioase. Nimeni nu mai are respect pentru mama care sta dupa prunci, oricum, copiii trebuie trimisi de mici la cresa/gradinita/scoli sa se "socializeze" asa ca mama casnica nu mai are niciun rol.. Daca s-ar putea schimba mentalitatea asta, atunci ar fi un mare pas.
    Apoi parintii insisi isi educa odraslele sa invete sa ajunga cineva, adica sa adune diplome si recunoasteri publice, pentru ca astea dau bine..Nu mai educa nimeni copiii sa fie buni crestini si oameni ai lui Dumnezeu, importanta e cariera, "ai carte, ai parte"..
    Pe mine ma ingrozeste si mentalitatea celor mai multi barbati care-si trimit sotiile la munca (atunci cand au si copii), ca sa nu stea pe salariul lor(!!!) sau sa fie ei considerati prostul casei (!!)
    E ceva de groaza, cu atatea cutume seci, intepenite in capul romanului..
    Pana si unele femei considera ca se "aplatizeaza" acasa, se "prostesc"..
    Imi vine sa rad, dar ce vor face la pensie, cand obligat fortat statul le arunca acasa?.. atunci sa vezi "aplatizare"..
    Prostirea si pierderea "singurului neuron care a ramas dupa nastere" (alta fraza intens mediatizata) se face atunci cand nu ai niciun scop in viata, cand ai nevoie de societate sa-ti atribuie sarcini si sa-ti "dea de lucru".. Ne-am invatat sa ne dea mura-n gura totul, nu mai cautam nimic de unii singuri..
    In fine, hachite vechi si grele, nene, nu se scot asa.. cu una cu doua!

    RăspundețiȘtergere
  3. Adriana B,

    ideile tale se regasesc foarte rar in gura romanilor, pentru ca asa cum spuneai si cum am observat si eu, nu este problema in romania doar banul care nu iti ajunge, frate, ci cum spunea parintele Nicolae Tanase, popoarele fara principii vor fi conduse de cei cu principii de familie. Romanul este indoctrinat intr-adevar sa lupte pentru casa si masina si in functie de aceste deziderate decide cati copii face. Popoarele cu principii de familie sunt cele cu multi copii si femei cu preocupari pentru familie. Cultura unui popor este data de copiii care sunt educati in acea cultura. Daca nu mai educam fete de tip homemaker nu o sa mai aiba cine educa putinii copii ramasi in scoli care vor creste si ei in spiritul romanesc al formelor fara fond, adica in spiritul banului pentru care muncesti dar de care nu te mai bucuri oricum.
    M-as bucura tare mult sa incep cu mine si viata mea de familie in a schimba ceva. Deocamdata este echilibrata situatia pentru ca nu am un loc de munca stabil, oricand pot renunta la el fiind suplinitoare in invatamant. Drama scolii romanesti este aceea ca ramanem fara copii, de o parte mamele nu mai fac copii si cele care fac nu ii educa asa cum trebuie si unii dintre ei abandoneaza scoala. Simt ca locul meu e in familie. In scoala sau in orice alt serviciu din societate nu pot aduce un beneficiu real decat cladind o mica caramida alaturi de alte familii. O tipa americana, homemaker 100% a scris intr-o carte ca noi suntem pe cale sa ne pierdem familiile pentru ca ele sunt hranite de fabrici si companii alimentare in timp ce femeia contemporana este data deoparte din propriul camin unde societatea face regulile. Trebuie sa ne impunem ca mame si sotii sa ne ocupam locul care ne apartine. Si am de gand sa fac lucrul asta treptat. O prima etapa a fost intrarea la un serviciu instabil intentionat pentru a nu imi parea rau dupa el atunci cand voi fi mama. Se pare ca am luat cea mai buna decizie daca privesc in urma. Cand voi reusi sa fac copii imi va fi usor sa ma retrag intr-un domeniu in care am investit deja timp si resurse, si am macar mangaierea ca acasa nu ma asteapta o zona virgina si neexploatata inca in care cica sa ma prostesc din cauza ca sunt homemaker. Cand spun casa ma gandesc la viata la tara cu multe raspunderi unde a trebuit sa ma adaptez si sincer as avea ce face daca nu as lucra. M-as bucura sa dezvoltam un homemaking romanesc de tip interbelic, asa cum a prins strabunica mea, in care noi femeile din Romania sa nu ne lasam mintite pe fondul comunismului care a dat afara femeia din propria casa trimitandu-o cu repartitie departe de rude si traditie pentru a nu putea opune rezistenta in campul muncii. Cred ca daca multe femei ar imbratisa aceste idei despre homemaking ar prinde curaj mai intai femeile bogate care isi permit sa devina casnice si apoi si cele mai modeste vor putea sa isi asume in limita posibilitatilor anumite libertati casnice daca nu homemaking cu norma intreaga. Suntem totusi putine in romania, am observat ca in occident este satula femeia de joburi de la 9-17 astfel incat chiar sunt multe femeile care incep de la inceput pe baze crestine gen Pilde 31.

    RăspundețiȘtergere

♥ ♥ ♥ Lasa un gand frumos! ♥ ♥ ♥
Comentariile anonime sau facute in scop publicitar vor fi sterse.

♥ Translate