Pentru a putea invata un copil cititul de la 4-5 ani (uneori chiar
si de la 3), este nevoie sa acordam o atentie speciala perioadei preabecedare , adica primilor ani de viata, in care se pun bazele invatarii si dezvoltarii limbajului.
Primul pas pe care l-am facut eu a fost sa acord o atentie deosebita
dezvoltarii limbajului. Cu Ilinca si cu Otilia nu am avut probleme-
amandoua au vorbit extrem de repede si de corect.Spre deosebire de ele,
Teodora a avut o dezvoltare mai lenta. A vorbit mai tarziu, nu il
pronunta pe r, inlocuia sunetele intre ele, vorbea stalcit, a formulat
mai greu propozitii, vocabularul era destul de sarac. De aceea la ea a
trebuit sa acord mai multa atentie corectarii si dezvoltarii limbajului
in primii ani, fata de celelalte doua. Acum nu mai are probleme, sunt
multumita de felul in care a evoluat.
Pana la 4-5 ani orice copil trebuie sa vorbeasca clar, corect, altfel este necesara interventia unui logoped.
Pana la 4-5 ani orice copil trebuie sa vorbeasca clar, corect, altfel este necesara interventia unui logoped.
Cateva reguli pe care noi le-am urmat (si le urmam inca ) :
- am vorbit intotdeauna corect copilului, pronuntand clar cuvintele si sunetele
-am corectat imediat orice greseala de pronuntie, de acord sau de folosire gresita a cuvintelor
-am insistat pe pronuntia corecta, ajutandu-ne de tot felul de joculete de vocabular
- le-am citit de cand erau foarte mici
-am vorbit (si vorbesc) foarte mult cu ele
-le-am pus la indemana multe carti, adecvate varstei
-am limitat sau exclus total televizionarea, jocurile pe calculator
-am jucat tot felul de jocuri cu cuvinte (de dezvoltarea vorbirii)
Am inceput inca de mici familiarizarea cu alfabetul. De exemplu, am pus
in bucatarie pe perete un set de litere de lemn (asemanatoare cu cele
din imagine), si in timp ce pregatesc mancarea sau mai fac cate ceva pe
la bucatarie, le arat literele, le spun cum se cheama, apoi le pun si pe
ele sa le numeasca.
Mai folosim jocul cu litere
magnetice si jetoane cu litere. Pentru a face invatarea mai atractiva,
avem si un set de forme- litere pentru biscuiti :). In timp ce le mancam
mai invatam cate ceva :).
Cu Ilinca am inceput invatarea cititului in mod sistematic in jur de 5 ani. Am folosit Invatam sa citim de Marcela Penes, dar si Abecedarul
obisnuit. Nu am fortat-o, incercand sa exersez cu ea 10-15 minute pe
zi. Prima oara am observat ca nu merge, mi s-a parut ca este greu pentru
ea, si am reluat procesul peste vreo doua luni. Desi eu am fost o
cititoare inraita de pe la 4-5 ani, Ilinca nu ma mosteneste deloc in
aceasta privinta. Desi citeste binisor, nu este inca o activitate care sa-i faca
placere in mod deosebit. Daca ii citeste altcineva e incantata sa
asculte, dar cu greu citeste din proprie initiativa. Nici eu nu am
insistat prea mult, avand in vedere ca s-a descurcat foarte bine la
scoala, dar totusi mi-as dori ca lectura sa-i placa. Am gasit o
idee care s-o ajute in acest sens, pe vreau doresc s-o pun in practica
atunci cand se va intoarce de la bunici - dar despre asta o sa va
povestesc in alta zi.
Ce experiente aveti referitor la invatarea cititului?Copiilor vostri le place sa citeasca?
Irina
Hai sa-ti povestesc si eu de domnisoara mea care acum e in clasa a doua. Nu am invatat-o sa citeasca inainte de scoala, cunostea literele de la gradinita, dar educatoarea a spus ca la scoala au metoda lor de invatamint si e mai bine sa nu o stresez inainte. Deh, zic, nu sint in tara mea, cine stie cum o fi aici... Rau am facut... Desi cunostea literele, ma trezisem in luna februarie ca nu stia sa citeasca si atunci am inceput sa fiu eu stresata, ca in iunie se termina anul scolar, iar daca nu stia sa citeasca, nu iarta scoala, repeti anul frumusel... Deci am fost si am stresat copilul, zi de zi, scris, citit si socotit si... am reusit. Dar nu sfatuiesc pe nimeni sa faca precum am facut eu. Nu le strica sa stie macar un picut sa citeasca, nu sa fie experti, dar macar cuvintele pina la cinci litere sa stie sa le citeasca. Aici, nu le da prea multe teme acasa, doar de doua ori pe saptamina si nici alea nu ma incinta, deci continuam cu lectiile, iar teme de facut trebuie sa inventez eu si pentru lectura si pentru matemateca si multe, multe dictari... Scuze ca am trancanit asa mult... O seara placuta !
RăspundețiȘtergereEva, copilul cel mare, recunostea literele de la varsta de 2 ani, insa nu a invatat sa citeasca cursiv decat la scoala. La fel ca si Ilinca, s-a descurcat bine la scoala, dar fara o pasiune deosebita a cititului. Pasiunea a aparut prin clasa a 3-a, a 4-a, cand a prins curaj citind romane pe care copiii de varsta ei nu le citeau inca si a acest lucru a motivat-o. Acum are 12 ani si are momentele ei - uneori are chef de citit, alteori nu.
RăspundețiȘtergereLucas tocmai a inceput clasa I, dar citeste cursiv de pe la 5 ani, fara sa fie impins de la spate. A fost ambitia lui si il ajuta la scoala. Spre deosebire de colegii lui, isi poate citi singur enunturile la exercitii si merge relaxat la scoala. E un copil ambitios, ii place sa citeasca si ii place sa fie cel mai bun. Nu vreau sa exacerbeze hipercompetitivitatea lui, dar il incurajez. In ziua de azi, este un atu. Nu toata lumea trebuie sa faca performanta, insa cei care pot si vor trebuie incurajati.
In concluzie sunt de aceeasi parerea cu tine: cititul se poate invata devreme (nu cu forta, daca vezi ca nu vrea copilul, nu trebuie insistat), macar sub forma de joaca cu literele si asocierea lor. Nu va fi decat in beneficiul copilului.