duminică, 17 noiembrie 2013

Ce m-a invatat postul


sursa-google.com

Intamplator am deschis azi televizorul si mi-a atras atentia, pe un program oarecare de stiri, o discutie despre post. Pe scurt, jurnalistii cu pricina faceau mare caz de cata banetul scoate postul din buzunarul romanului, ca e scump, maica, sa mananci de post. Basca, multi romani mananca in post doar varza si cartofi, se ingrasa si isi distrug sanatatea. Clar, e scump si periculos sa tii post!
Intr-adevar, exista un oarecare sambure de adevar in toata povestea asta, in sensul ca romanii nu sunt obisnuiti sa gateasca mancare vegetariana variata, gustoasa si sanatoasa si nici sa manance in cantitati moderate..Nici eu, cand am inceput sa postesc,acum cativa ani, nu prea stiam ce sa gatesc, de fapt si in prezent ma lasa inspiratia de multe ori, si ma gandesc ca mi-ar fi mult mai usor sa arunc o friptura in tigaie.
Dar faptul ca m-am luptat sa respect aceasta disciplina a postului mi-a adus multe beneficii.
 Postul m-a invatat sa fiu foarte atenta la ce mananc, si acest lucru a devenit o obisnuinta in general. Daca la inceput eram atenta sa vad daca ceea ce pun pe masa e de post, treptat am inceput sa ma gandesc si la calitatea mancarii- e intr-adevar hranitoare pentru corp sau doar imi umple stomacul si astampara senzatia de foame?Asa am inceput sa invat sa gatesc mai simplu si mai sanatos, cautand sa folosesc ingrediente cat mai putin rafinate, multe cruditati, cereale, nuci, si fructe in loc de dulciuri. Acest lucru s-a extins si in afara perioadelor de post.
Postul m-a invatat sa mananc ca sa ma hranesc, nu ca sa ma simt bine. Oricat ne-am obisnui cu ea, mancarea de post nu e asa de placuta pentru simturi precum cea de dulce.Adeseori, in post, am observat ca, desi nu imi este foame, mi-as dori sa mananc ceva ,,bun,, ca sa imi mai ridic moralul in vremuri de suparare sau depresie :). O cafeluta sau o ciocolata calda cu frisca, avand alaturi un croissant fierbinte cu unt imi creeaza practic o atmosfera speciala, mai confortabila, in plus gustul e mult mai placut, decat  atunci cand beau doar o cafea simpla cu un biscuite de post. Postul m-a ajutat sa constientizez care este de fapt relatia mea cu mancarea, ca o folosesc ca solutie la problemele mele emotionale, si nu ca si ,,combustibil", cum ar fi normal.
Postul m-a invatat autocontrolul. Inainte, cand nu eram deprinsa cu posturile, eram obisnuita sa-mi satisfac toate poftele alimentare. Daca doream sa mananc ceva nu eram obisnuita sa astept, ci cautam imediat sa cumpar sau sa pregatesc ceea ce-mi doream.Ideea de autocontrol in domeniul alimentar imi era total straina, mai ales ca nu am avut niciodata probleme cu greutatea si puteam manca orice, oricat, fara probleme. Sa postesc mi s-a parut ceva foarte greu (nici acum nu mi se pare usor) si fiecare zi de post reprezenta o lupta obositoare cu poftele mele. 
Postul m-a facut mai constienta de mine insumi, de ceea ce-mi doresc, de felul in care gandesc. Postind mi-am dat seama cum lucreaza ispita, la inceput la nivel de gand (as manca ....), apoi la nivel de imaginatie (ma vedeam in minte mancand bunatatea respectiva, ah, ce gust bun, ah ce aroma) si deja treceam la fapte, fiindca nu mai rezistam poftei. Postul m-a invatat ca ispita trebuie blocata in primul stadiu- si asta cred ca e lupta de o viata, fiindca ceea ce e valabil pentru ispita alimentara e valabil si pentru alte tipuri de ispite, si aiciintervine lucrarea harului si nu doar stradania noastra. De cate ori am ,,cazut,, a fost fiindca m-am bazat pe slabele mele puteri, si nu pe harul lui Dumnezeu. Lupta duhovniceasca nu poate fi dusa prin forte omenesti,  si orice cadere ar trebui luata spre smerire, fiindca atunci se vede cine suntem cu adevarat.
Postul m-a invatat sa mananc ca sa traiesc, nu sa traiesc ca sa mananc. Nu am fost nici inainte o mare mancacioasa, dar aveam ideea asta ca nu poti trai fara sa mananci o zi, sau mancand mai putin. Am fost invatata sa mananc de cinci ori pe zi - trei mese principale si doua gustari- iar la pranz cel putin trei-patru feluri erau musai. Postul m-a invatat sa gatesc mai frugal si sa mananc mai cumpatat.Am vazut ca nu se moare daca tii si post negru din cand in cand, daca mananci cate un fel la fiecare masa si, in loc de gustari gen paine cu unt sau prajituri  rontai niste seminte, un fruct, o leguma, sau bei o cana de apa.
Postul m-a invatat sa apreciez mancarea. Obisnuinta de a manca zilnic de toate ma facea la un moment dat parca sa nu-mi mai placa nimic si sa nu mai apreciez cu adevarat gustul mancarii.Dupa primul meu post al Pastelui tinut integral mi-au dat lacrimile mancand o banala branza cu smantana :)) - mi se parea ceva divin, parca niciodata nu mai mancasem ceva asa de bun :)).
Voi postiti?daca nu, ce va impiedica sa incercati?daca da, ce lectii ati invatat postind? :)

Irina

28 de comentarii:

  1. Buna dimineata. MI-au mers la suflet randurile tale, pentru ca m-am regasit in tot ce ai scris...as adauga ca mie perioada de post imi face bine si fizic, ma simt mai usoara, dorm mai bine, organismul primeste si reactioneaza f bine la mancarea de post, e perioada in care m-am invatat sa mananc mai multe legume;
    Multumesc pentru ca impartasesti cu noi gandurile si trairile tale si iti doresc o saptamana frumoasa !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Giani, multumesc si eu pentru vizita, o saptamana frumoasa si tie!

      Ștergere
  2. Orice regim de orice fel pare scump, pentru ca se cumpara mai mult anumite feluri de mancare, dar de fapt renuntandu-se la altele e la fel sau chiar mai ieftin. Si apoi multi dintre noi se pregatesc pentru perioada de post - congeleaza legume, zacuscaresc... Eu am invatat ca mai sunt feluri de mancare pe lume:)) pe care nu le-as fi incercat altfel: hrisca, cuscus, linte, naut. Am descoperit ce inseamna o supa crema de legume, una de rosii sau o ciorba de fasole calda seara (in restul timpului nu mananc supe/borsuri). Mancarea de post ma face sa nu fiu obosita, probabil pentru ca am mai multa energie pentru altele, desi gresesc cantitativ.. Ce e drept gresesc mult pentru ca imi vine sa mananc ceva bun, sau ceva:D mai des decat in alte perioade (sau poate sunt doar constienta), dar ceva bun inseaman paine cu miere, fructe sau pufuleti. Beau mai putina cafea (pentru ca nu pot cara dupa mine cutia cu lapte de alune/migdale), gatesc mai mult, mananc mai multe fructe. Eu sunt inca la inceputul posturilor, mai am multe de invatat, lucrat...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anca, asa si eu, am descoperit lintea si nautul datorita postului.Supa-crema de linte e preferata mea :)

      Ștergere
  3. Super articolul! Sunt de acord cu tine in toate. Eu am ajuns sa doresc posturile, din cauza ca ma simt mult mai usoara fizic, chiar daca nu se vede la kilograme musai, dar parca ai alta stare de spirit. As mai zice ca postul iti taie voia proprie, iti caleste vointa si-ti da o disciplina anume. Mi se pare ca se face prea multa zarva pe o chestie lipsita de importanta in media. Postul e dublat de un fir spiritual, asa ca nu e obligat nimeni sa-l tina, daca nu vrea, sau nu crede in el. Si n-ar trebui sa fie piatra de poticnire nici cei care NU tin post, dar nici cei care TIN post. Dar na, media trebuie sa gaseasca subiecte pentru circ :).

    Post cu folos, Irina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, se pare ca la noi subiectele cu conotatie religioasa (cum se imbrancesc romanii la agheazma si moaste, ce scump e postul, ce bani invarte biserica, ce pramatii sunt preotii, samd.) au mare priza la public :).

      Ștergere
  4. in adolescenta m-am grabit sa mananc o chiftea de Craciun inainte sa ma duc la biserica si drept urmare m-am ales cu un herpes urias pe brat si pe buza. Dumnezeu mi-a pedepsit organele cu care nu am stiut sa tin postul pana la capat, inecandu-ma exact cand mai aveam un pic pana la malul celalalt. Din lectia asta am invatat ce pretioasa este rabdarea. Si am mai invatat ceva din mancatul nesanatos de post, m-am ales cu sindromul ovarului polichistic mancand chipsuri, paste gatite cu sos prajit nesanatos, orez fara cruditati, paine albe si multe produse de patiserie timp de vreo 3-4 ani in liceu, gandind ca atata timp cat eu respect porunca postului, Dumnezeu se va ingriji de restul. Gresit. trebuie sa avem grija ce mancam, mai bine ajunezi daca nu ai ce manca de post, decat sa improvizezi in fiecare zi cate o mizerie de junk food. Asta nu inseamna sa abandonam postul, ci sa il tratam ca pe un mijloc de insanatosire duhovniceasca si ce nu, trupeasca. Acum ma lupt cu o rezistenta la insulina dobandita in primul rand prin multi alti factori, dar alimentatia gresita bogata in carbohidrati cu indice glicemic urias a contribuit considerabil la acest fenomen.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Herpesul are de-a face cu stresul si lipsa temporara de imunitate a organismului, nu cu pedeapsa data de D-zeu. Iar ovarele polichistice au cu totul alte cauze decat mancatul chipsurilor. Nu totul reprezinta pedeapsa divina.Uneori mai sunt implicati si factorii genetici sau consecintele propriilor alegeri.

      Ștergere
    2. E mare coincidenta ca a aparut pe brat si pe buza (cele care "au ajutat-o" la mancat) chiar dupa ce a mancat de frupt. Cred ca si eu as fi interpretat la fel (daca in adolescenta as fi fost atat de constienta de faptele mele), ca pe un semn prin care Dumnezeu imi spune ca am gresit. Nu ca pedeapsa, ci semn prin care sa-mi inteleg greseala.
      Alimentatia cu porcarioare de genul chipsuri, produse de patiserie etc ne ingrasa si se stie ca tesutul adipos poate influenta activitatea hormonala. Deci banuiala Alexandrei nu e fara temei. Nu stiu daca asa s-a intamplat in cazul ei, dar e o posibilitate.

      Ștergere
  5. Imi place foarte mult articolul! postul este un prilej foarte bun de a invata, de a ne perfectiona pe noi insine, si chiar daca mai avem si caderi (vorbesc in nume propriu) importanta e si lectia. postul m-a invatat sa-mi respect corpul ca pe un dar de la Dumnezeu si sa-i dau atentia pe care o merita astfel incat sa ma ajute si spiritual. Postul m-a ajutat sa descopar alimente noi si sa le introduc in alimentatia noastra, si chiar sa descopar, prin intermediul blogurilor peste care am dat, folos sufletesc din experienta altora. Delia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Delia, cred ca toti avem caderi, adica eu sigur am :)), important e sa nu ramanem jos. Post cu folos iti doresc!

      Ștergere
  6. Ei Irina, pica tare bine postul tau. Eu tot aman niste decizii in ceea ce priveste alimentatia mea desi nu am probleme majore cu greutatea dar daca nu-s atenta, alunec pe o panta fara sa vreau.Am tinut post odata in viata si a fost mai degraba o experienta fizica decat spirituala. Insa trebuie sa admit ca dupa cca.2 saptamani de post ti se limpezeste mintea. Dar tineam doar eu, nu si ceilalti din casa. Adaptarea a tinut o saptamana. Am luat la finalul postului Craciunului cca. 2 kg in plus si ciudat, dar ma simteam usoara. Disciplina in directia alimentatiei trebuie sa existe din cand in cand. Dar 3-4 feluri la pranz chiar e mult si pentru mine care bucataresc si sunt si pofticioasa. Noi mancam unul singur si acela fara paine.De ex, daca servesc ciorba sau supa de oricare nu conteaza...fara paine.Sau foarte putina. Si nici copilul.Nici nu ii da prin cap sa ceara paine. Asa am ajuns, din obisnuinta in situatii hilare, cand am uitat sa aduc paine la masa, musafirilor pentru ca nu mi-a dat prin cap sa ma gandesc la paine.O aduceam doar la felul II. La fel, cand mancam piure sau pilaf. Desi eu cumpar paine sau coc paine de casa insa doar pt. creme de branza, fasole facaluita, etc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa gateste mama, asa gateau si bunicile mele - antreu, felul 1, felul 2 si desert.Eu obisnuiesc sa gatesc mai usor, mai frugal, si mama nu se poate obisnui cu asta, daca nu sunt 3 feluri pe masa i se pare ca stam flamanzi :).
      Referitor la post, el este experienta duhovniceasca doar daca e unit cu cele duhovnicesti (rugaciunea, spovedania, Sf. Impartasanie, slujbele Bisericii) altfel e doar un banal regim de mancare.

      Ștergere
    2. Irina, ai dreptate, as vrea numai sa fac o completare.
      Cred ca e bun si postul ca regim banal de mancare daca vreau sa-l tin pentru ca am constiinta ca e perioada de post si am dorinta asta, sa-l tin si eu.
      (nu pentru ca as vrea sa slabesc sau sa-mi detoxifiez corpul).
      Chiar daca nu e dublat de o activitate duhovniceasca asa cum ar trebui, e un punct de plecare de la care pot sa ma schimb.

      Ștergere
    3. Maria, intr-adevar, ai dreptate, numai sa nu ramanem la stadiul acesta.

      Ștergere
  7. Buna, Irina! Desi te citesc de foarte multa vreme, e prima data cand indraznesc sa-ti scriu. Permite-mi sa-ti trimit cateva idei despre post culese din cartea Cuvinte duhovnicesti, vol.3, Viata de familie - Parintele Paisie Aghioritul, pe care chiar azi le-am citit inainte sa citesc postarea ta.
    "Prin asceza omul se imaterializeaza. Fireste, cel care se infraneaza trebuie sa priveasca la un scop duhovnicesc mai inalt. Daca se infraneaza pentru a se dezintoxica de grasimile acumulate, tot pentru binele trupului sau se ingrijeste. Atunci asceza lui seamana cu yoga. Din pacate, chiar si oamenii Bisericii au dat la o parte subiectul ascezei.(...) Astfel de oameni nu vor sa se lipseasca de nimic. Isi mananca mancarea lor, fructa lor, prajitura lor, iar apoi, pentru a se indreptati, ii judeca pe ceilalti care fac asceza. Acestia nu au simtit inca bucuria duhovniceasca a ascezei.(...) Am cunoscut mireni care s-au sfintit prin asceza pe care au facut-o.(...)
    Copiii de cinci-sase ani, cel putin seara inainte de Sfanta Impartasanie, trebuie sa manance mancare de post cu untdelemn. Dar aceasta este o problema pe care o randuieste duhovnicul. Este mai bine ca mama sa intrebe pe duhovnic, deoarece copilul poate avea o problema de sanatate si este nevoit sa manance lapte. Daca este sanatos, trebuie sa posteasca. De altfel, acum exista o multime de mancaruri de post. Mai demult copiii posteau si toata ziua si alergau si se jucau, dar mancau de mai multe ori. In Farasa, in Postul Mare, toti, mici si mari, posteau pana la ceasul al noualea (ora 3 dupa masa).(...) Cei mari cand nu postesc, sunt mustrati de constiinta atunci cand ii vad pe copii postind."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Drina, multumim pentru cuvintele de folos!

      Ștergere
  8. Sunt obisnuita cu postul de mica si sunt total deacord cu tot ce ai scris...as avea multe sa mai spun, dar nu sunt asa "dactilografa".... :)))
    M-ai facut sa rad cu branza cu smanttana....la noi in casa cand se termina un post avem grija sa avem in prima zi de "liber", ceea ce isi doreste fiecare, nu avem un meniu exact in primele 2 zile ...fiecare mananca ceea ce a poftit in post.
    Iar la lasat de sec mancam ce putem (un ou, o pizza )chestii simple cu care ne-am obisnuit ca ne dau de furca in post.....
    Sa aveti cu totii un post cu folos DUHOVNICESC.

    RăspundețiȘtergere
  9. O sa le impart in mai multe mesaje ca sa nu fie prea lung comentariul.
    Partea a doua:
    "Prin post omul isi arata intentia sa cea buna. Face din marime de suflet o asceza si Dumnezeu il ajuta. Daca insa se sileste pe sine si spune: "Ce sa fac? Este vineri si trebuie sa postesc", atunci se va chinui. In timp ce, daca ar intelege folosul postului si ar posti, s-ar bucura gandindu-se ca in aceasta zi Hristos a fost rastignit. "Nici apa nu I-au dat sa bea, ci otet, iar eu sa beau apa toata ziua?". Daca va spune aceasta, atunci va simti inlauntru sau o bucurie mult mai inalta decat a celui care bea cele mai bune racoritoare.
    Si uita-te, multi mireni nu pot posti nici macar o Vinere Mare, dar in fata Ministerului pot face, dintr-o incapatanare, greva foamei ca sa obtina ceva. Acolo diavolul ii incurajeaza. Dar aceasta pe care o fac este sinucidere. Iar altii, atunci cand vine Pastele, canta : Hristos a inviat! cu toata puterea lor, de bucurie ca vor manca bine. Unii ca acestia seamana cu iudeii care vroiau sa-L faca pe Hristos imparat, pentru faptul ca i-a hranit in pustie.
    Va aduceti aminte ce spunea Proorocul? "Blestemat este cel care face lucrurile Domnului cu lenevire". Altceva este atunci cand cineva are dispozitie sa posteasca, dar nu poate, pentru ca, daca nu mananca, ii tremura picioarele, cade jos - adica nu-l ajuta trupul, sanatatea sa etc. - si altceva este sa ai putere si sa nu postesti. Atunci unde este buna intentie? Iar mahnirea celui care vrea sa faca o nevointa si nu poate, completeaza lipsa acesteia. Unul ca acesta are mai multa plata decat cel care are curaj si se nevoieste, caci acela simte si o multumire de sine.(...)
    Tot ceea ce face omul se zadarniceste daca nu o face din dragoste pentru Dumnezeu si semenul sau. Daca posteste si se mandreste cum ca ar face ceva, se pierde postul sau. Devine apoi ca un rezervor gaurit, care nu mai poate tine nimic in el. Pune apa intr-un astfel de rezervor si vei vedea ca incet-incet va curge toata."

    RăspundețiȘtergere
  10. Partea trei:
    "Atunci cand cineva nu se infraneaza, poarta cu sine magazii intregi. In timp ce, daca se infraneaza si mananca numai cele care ii sunt necesare, organismul sau arde toate substantele hranitoare si nu depoziteaza nimic.
    Felurimea mancarurilor intinde stomacul si aduce pofta, dar pricinuieste moleseala si infierbantare in trup. Daca pe masa exista numai un fel de mancare si care nu este destul de gustos, se poate ca nimeni sa nu manance o portie intreaga, iar daca este gustos si cineva se va lacomi, se poate sa manance putin mai mult decat ii trebuie. Dar atunci cand pe masa exista peste, supa, cartofi, branza, oua, salata, fructe si prajituri, vrea sa le manance pe toate si mai cere inca si altele. Pe toate le trage pofta, pentru ca una o indeamna pe alta. Si uita-te, omul nu suporta nici macar un singur cuvant; pe unul nu-l inghite, pe celalalt iarasi nu-l inghite, in timp ce sarmanul stomac orice mancare ii aruncam, o suporta. Dar oare il intrebam daca le poate mistui? Adica stomacul care nu are logica ne intrece in virtute si se nevoieste sa le mistuiasca pe toate. Si daca un fel de mancare nu se potriveste cu altul cand intra inauntru, se cearta, si atunci bietul stomac ce sa mai faca? Incepe dupa aceea indigestia.
    - Si cum putem, Parinte, sa ne taiem obisnuinta de a manca mult?
    - Este trebuinta de putina frana. Mai bine este sa nu mananci mancarea care iti place, ca sa nu-ti faci de lucru, pentru ca incet-incet se mareste hambarul. Si dupa aceea acest "vames" nemilostiv, asa cum il numeste Avva Macarie, va cere mereu. In vremea mesei esti satisfacut, dar dupa aceea simti nevoia sa dormi si nici sa lucrezi nu mai poti. Daca mananci un singur fel de mancare, aceasta te ajuta sa-ti tai pofta.
    - Parinte, atunci cand exista multe feluri de mancare, dar in cantitati mici, exista iarasi acelasi pericol?
    - Desigur, pericolul este la fel de mare, numai ca partidele sunt mici si nu pot face guvern. Atunci cand exista o mare felurime de mancaruri, este ca si cum s-ar aduna in stomac multe partide si unul il irita pe celalalt. Apoi se incaiera intre ele, se bat si incepe indigestia...
    Placerea pe care o da mancarea simpla este mai mare decat cea pe care o dau cele mai bune mancaruri. Atunci cand eram mic, mergeam in padure si mancam numai o bucata de covrig. Nu mai voiam nimic altceva. Cele mai bune mancaruri nu-mi puteau inlocui acea multumire duhovniceasca pe care o simteam. Dar faceam aceasta cu bucurie. Insa cei mai multi oameni nu au simtit satisfactia stomacului usor. La inceput, atunci cand mananca ceva gustos, simt o oarecare satisfactie, dar apoi intra la mijloc lacomia, mananca mult si, mai ales atunci cand sunt batrani, simt o greutate in tot trupul, lipsindu-se astfel de satisfactia stomacului usor."
    Imi cer iertare pentru postarile lungi, dar m-am gandit ca poate se mai foloseste si altcineva de cuvintele Parintelui.

    RăspundețiȘtergere
  11. Mie mi se pare mai simplu să gătești mâncare de post, decât cu carne sau alte celea. Și-mi și place mai mult la gust.
    În ceea ce privește cantitatea, aproape întotdeauna gătesc un singur fel de mâncare. Dacă e supă/ciorbă aia e, mănâncă fiecare până se satură. Dacă fac 2 feluri, unul rămâne pt. cină sau ziua următoare.
    Sunt alimente bune care pot fi gătite de post: linte, năut, mei, fulgi de ovăz... Părinții și bunicii mei nu folosesc așa ceva, eu da. Pentru puțină variație. Cu un terci simplu de ovăz am rezolvat problema mic-dejunului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adelina, eu ce sa zic, imi place sa mananc si cate-o fripturica :)).O sa incerc si eu sa fac terci de ovaz, n-am incercat niciodata.

      Ștergere
  12. M-am bucurat f. mult la parcurgerea postarii, intrucat am regasit in ea o multime de argumente in care cred vis-a-vis de post; insa nefiind o fire combativa si, cu regret recunosc, si din cauza scaderii propriei credinte, ma surprind adesea ramanand fara replica in fata contestatarilor postului.
    Am crescut cu postul de la cativa ani. Inca ma mai confrunt cu problema gatitului, insa ea imi da mai mare batate de cap in caslegi, cand trebuie sa gatesc pentru zilele de miercuri si vineri. Intercalarile astea ma chinuie. Dar in post, treaba merge ca pe roate, exceptand prima saptamana a fiecaruia, si ultima a postului Pastelui, cand stomacul cere mai mult. Cat despre cel al Maicii Domnului, cand gradinile si livezile sunt imbelsugate, nu e loc de "nu se poate" sau "nu e bun".
    Inainte de a ma mai pierde in alte detalii, as vrea sa te felicit pentru postare!
    Post usor si fara ispite iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, si mie imi este mai greu cand trebuie sa gatesc alternativ.Multumesc, post usor si binecuvantat iti doresc si eu!

      Ștergere
  13. Stii cine m-a invatat sa postesc? Bunica! Dumnezeu sa-i dea sanatate! Facea o mincare buuuuna si-i zicea "mincare de babe". Intr-un week-end cind a venit mama la tara si ne-a facut o musaca, noi copiii (eu, fratele si verisorii mei) am refuzat sa mincam si am spus ca vrem "mincare de babe", nu ce face ea acolo! Ce era mincarea de babe? Ciorba de fasole, mincarica de cartofi, pilaf, gogosi, o tava cu colaci calzi - cite unul pentru fiecare copil!

    Ce m-a invatat postul? Sa iubesc legumele si fructele pe care inainte nu le consumam chiar cu placere, sa descopar retete noi - cartofi copti (nu-i chiar o reteta, dar daca nu era post eu nu aflam de ea), humus, o salata minunata cu crutoane, chiftelute de ciuperci, etc.

    Sa fiu mai intelegatoare si mai rabdatoare, sa aprind candela si in zile in care nu e duminica sau sarbatoare, sa mai inchid ochii cind ceva nu e chiar asa cum ar trebui sa fie. Pare amuzant, dar in post incerc sa fiu mai linistita. Mama renunta la cafea in post, tata nu vrea sa se certe cu nimeni, iau eu vreau o viata tihnita. Post usor si cu folos!

    RăspundețiȘtergere
  14. Ce mult seamana experienta mea in a posti cu a ta! Prin faptul ca am inceput in post sa mamanc un fruct proaspat sau macar uscat daca imi este pofta de dulce, am extins acest obicei si in afara postului. Caisele usacte, smochinele si curmalele sunt de nelipsit. Plus ca o ciocolata o mananci chiar si de unul singur, dar caise uscate iti ajung doua, sunt foarte dulci si satioase. Deci, desi mai scumpe, le mananci mai rezonabil.

    Incerc in fiecare post sa fac ceva in plus, pentru ca este o ispita sa postesti doar alimentar, asa ca as vrea sa fac ceva mai mult pentru sufletul nostru, sa ma rog mai mult, si acest obicei sa se continue si dupa post. Cu pasi mici mergem inainte, mai greu, dar mergem.

    Aa.

    RăspundețiȘtergere
  15. Foarte interesantă și utilă postarea ta în perioada aceasta!
    Cea mai mare frustrare a mea este că pot posti - nu asta e greutatea cea mai mare, ci să mă dedic mai mult celor duhovnicești, să și TRĂIESC postul, să simt ceva la nivel sufletesc... Chiar dacă țin post de mâncare, nu reușesc să îmi fac mai mult timp de rugăciune, să citesc din Bible, să meditez etc. și atunci am zis că oricum nu are rost așa, și astfel postesc acum doar de carne, că totuși am mustrări de conștiință dacă nu postesc deloc. Și mă lupt cu partea duhovnicească, fiindcă alte ”pofte” (de alte activități, decât cele duhovnicești) sunt mai grele decât cele culinare.
    Doamne-ajută!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. din cate stiu este o ispita sa cautam trairi duhovnicesti. Partea noastra este sa ne facem datoria si Dumnezeu va da si trairi, daca El crede ca e bine.Daca il poti tine si nu ai motiv fizic sa nu-l tii cred ca a fost o ispita sa cedezi.Mai bine vorbesti cu duhovnicul.

      Ștergere

♥ ♥ ♥ Lasa un gand frumos! ♥ ♥ ♥
Comentariile anonime sau facute in scop publicitar vor fi sterse.

♥ Translate