Am crescut intr-o perioada si intr-un oras in care totul se misca mult mai incet.Viitorul era oarecum fara surprize, viata era mult mai linistita...Pe atunci mancarea avea timp sa fiarba cateva ore, cozonacii se pregateau in doua zile, plimbarile erau lungi, conversatiile- tihnite, iar serile se scurgeau in tacanitul andrelelor sau al paginilor de carte intoarsa.
Probabil viata nu era mai usoara sau mai linistita atunci, ci eu eram copil si aveam o alta perceptie asupra lumii si a timpului. Copilul e curat la suflet si nu-si face griji si ganduri. El primeste fiecare zi asa cum vine si o traieste bucurandu-se de fiecare clipa.
Pe de alta parte pe vremea aceea oamenii nu aveau posibilitatea sa vada, sa isi doreasca sau sa poata dobandi prea multe lucruri materiale, asa ca viata se traia destul de simplu.
Astazi, in schimb, ma simt uneori alergata prin propria mea viata. Din toate partile suntem presati - sa castigam mai mult, sa cumparam mai multe, sa facem multe lucruri, sa fim sotii si parintii perfecti, angajati performanti si asa mai departe. In societatea noastra sa fii activ, sa fii ocupat, sa fii performant sunt practic virtuti, incat incepi sa te simti vinovat, ca sa nu mai spun ca risti oprobiul public :)) daca incerci sa incetinesti ritmul si sa-ti stabilesti prioritati in functie de valorile tale.
Sfantul meu drag, Teofan Zavoratul, a descris tare bine boala societatii noastre:
De ce simtim ca nu avem timp, ca suntem fugariti, obositi, stresati?
"Grija sau multele griji desarte, care chinuie inima si nu ii dau pace, reprezinta boala celui cazut, care s-a apucat sa-si oranduiasca singur soarta si se agita in toate partile.Grijile imprastie mintea si nici macar asupra acelui lucru pentru care ele se framanta nu ii dau voie sa se concentreze....Multele griji desarte sunt pacatoase prin faptul ca vor sa oranduiasca si sa dobandeasca totul singure, fara Dumnezeu; prin faptul ca dupa aceea ne invata sa ne punem nadejdea numai in cele dobandite si in celelalte mijloace ale noastre, nu in pronia lui Dumnezeu.''
Solutia
''Incepeti totul cu rugaciunea, continuati cu nadejdea si incheiati cu multumirea".
Irina
16 comentarii:
Ce atmosfera calda si odihnitoare!
Ai atins bine subiectul. Traiesc cu neputinta asta de ceva vreme. Mi se pare ca nu apuc sa fac nimic din ceea ce mi-ar placea sa fac, abia apuc sa-mi indeplinesc obligatiile intr-o zi intreaga! Si de multe ori imi fuge pacea chinuindu-ma sa fac totul... In alta ordine de idei, imi place mult servetul crosetat in culori atat de vii...
Ce rezonantă e expresia cu cozonacii care se fac in 2 zile.Mama mea inca procedează aşa iar eu o bombăn de prea multă oboseală şi prea mult stat în bucătărie.
Frumos spus si frumos ilustrat...si totusi se poate...
P.S. Mi-ai facut o pofta de cafea cu frisca :D
Liniste, culoare si mult de meditat. Imi place 'mandala' ta!
O..m-ai mangaiat pe suflet cu acele culori calde. Motanul tau s-ar fi asortat perfect in peisaj :)
Minunat ....minunat,...MINUNAT!....multumesc din suflet draga Irina pentru toate ideile pe care mi le sugerezi...fara macar a sti ca lucrezi asa minunat cu mine!Valentina Iasi
Da, Irina, alergăm şi rătăcim aiurea prin viaţă pentru împlinirea unor false nevoi, tânjind în acelaşi timp după pace şi armonie, ostoiţi de un dor fara nume.
Iar pacea şi armonia nu o putem cunoaşte decât prin oprire, oprire şi iar, oprire.
Sfântul Maxim Mărturisitorul ne vorbeşte despre şase opriri care ne duc către bucuria adevărată:
- oprirea de la săvârşirea păcatului;
- oprirea de la hrana care ne aprinde;
- oprirea de la amestecul cu cei ce vieţuiesc fără strajă;
- oprirea de la îndeletnicirea care ne depărtează de la viaţa cea după Dumnezeu;
- oprirea de la avuţia cea vrednică de osândă, care trage mintea spre multe;
- oprirea de la a face voia proprie, făcând voia lui Dumnezeu.
Căci, zice el, «Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ» înseamnă a-i aduce lui Dumnezeu închinare în chip tainic, numai prin facultatea raţiunii, despărţită de poftă şi de iuţime, împlinind astfel pe pământ voia lui Dumnezeu, cum o fac în cer cetele îngerilor.
(din Filocalia vol.2)
... eu mi-am dat seama ca nu imi permit sa fiu bolnava, ca ma simt vinovata ca sunt bolnava, ca daca nu imi inchid telefonul primesc si cate 30 de telefoane intr-o zi si ma simt prinsa ca intr-o cursa de soareci. Cred ca totul tine de prioritizare, dar uneori este foarte greu sa renunti la ce faci si sa iti domolesti viata, sa o traiesti in tihna cand tu lucrezi intr-o multinationala de la 9-18, si ai 2 saptamani concediu pe an. Ar trebui sa putem renunta si sa o luam de la capat...dar fricile si probabil putina credinta ne impiedica... Sa faci cozonaci in doua zile:)
frumoase gânduri ... ai atâta dreptate - pe zi ce trece, simt din ce în ce mai mult dragoste pentru viaţa tihnită în contracurent cu vieţile celorlalţi ...şi cred că sunt privită ca ''ciudată'' !
îţi doresc un weekend cât mai plăcut !
Si eu gandesc la fel, si simt pe pielea mea boala asta a societatii noastre. Desi nu am fost niciodata o mare consumatoare, nu am fost (si nici acum nu sunt mereu) atenta la tot ce mi-a fost ingaduit (dar nu si de folos) si asa m-am raspandit tare... e din cauza ca avem acces la foarte multe lucruri, informatie.. ceea ce e foarte bun, in combinatie cu discernamantul. Dar distructiv in lipsa lui.
f. frumaose vorbele.
Off topic: in pozele puse, este un cos f. frumos colorat. Tu l-ai facut? ne spui cum? merci.
nu, nu l-am facut eu, e cumparat
Stiind cat de greu este sa gasesti haine adecvate pentru o femeie crestina, am deschis o pagina pe facebook (https://www.facebook.com/profile.php?id=100008353833802) unde postez haine care se incadreaza din magazinele online. Mi-as fi dorit sa am bani sa deschid un astfel de magazin, dar cum nu am astfel de posibilitati, vreau sa ajut oferindu-va un loc unde sa gasiti adunate la un loc obiecte de imbracaminte si incaltaminte decente si ieftine, fiindca cheltuiala multa pentru haine este tot un viciu. Daca o sa vad ca are succes aceasta pagina, voi face efortul de a deschide si un site de imbracaminte crestina. Deocamdata sunt la inceput, asa ca orice sugestie, parare si ajutor pentru a face cunoscuta aceasta pagina este binevenit. Multumesc si nadajduiesc sa va fie de folos. Rugati-va si pentru mine. Teodora
Irina, de unde e citatul care incheie postarea?
Am pus si eu bannerul pe blog. Te pup!
din Sfaturi Intelepte, ed. Egumenita
Trimiteți un comentariu