sâmbătă, 5 iulie 2014

Ce sa nu spui unei mame cu (mai) multi copii


google.com

Din motive inca neintelese de mine unii oameni considera ca pot spune celorlalti tot ce le trece prin cap.Si adeseori se simt datori sa faca lucrul asta in public. Cred ca ati avut ocazia sa dati din cand in cand peste astfel de persoane, care
fac tot felul de remarci nepoliticoase  sau indiscrete la adresa voastra. De genul "dar de ce nu te insori/mariti?", "cand faceti si voi copii" sau "cand il faceti pe al doilea" sau " dar de ce il mai faceti pe al doilea (al treilea, etc. )?'' :).
Ca mama de mai multi copii fata de media (ma rog, trei nu sunt foarte multi, dar sunt mai multi decat vezi pe strada intr-o familie obisnuita) m-am confruntat cu diverse comentarii mai mult sau mai putin neplacute, lucru destul de comun pe la noi, nu stiu daca si pe alte meleaguri.
In caz ca una din frazele de mai jos va vine pe limba atunci cand intalniti o mamica la fel de binecuvantata sau mai binecuvantata ca mine, incercati sa va abtineti, va rog :) !

Dar ai bani de iti permiti sa faci atatia copii!
Iata o remarca extrem de nepoliticoasa! :) As putea sa-ti spun si eu : inseamna ca ai bani daca iti permiti sa faci credit pentru un apartament in centru, sa-ti faci concediul in strainatate, sa ai ultimul tip de ifon, ipod sau tableta, sa-ti schimbi mobila din casa o data la cativa ani, sa mergi la manichiura si coafor lunar, si saptamanal la Mall, unde cheltui pe tot felul de fleacuri! sau orice altceva.
E optiunea fiecaruia ce face cu banii lui!  Eu prefer sa cheltui banii cu copiii mei, tu preferi sa-i cheltui facand o excursie la Viena. E treaba ta, nu ma intereseaza ce faci cu banii tai, poti sa le dai si foc, te priveste! si ma astept la indiferenta reciproca :)).

Ce curaj ai sa faci atatia copii in vremurile astea!
Care vremuri, oameni buni?Oare sunt vremurile noastre mai rele ca altele?Pai ce sa zicem de cei care au prins razboaie, sau foamete, sau saracie lucie cu 4-5-10 copii dupa ei?nu pampers, nu apa calda si rece la orice ora din zi si din noapte, nu magazine pline cu orice, nu tu invatamant gratuit pana la adanci batranete!au fost vremuri cand parintii si fratii mai mici lucrau cot la cot pe camp ca sa-l tina in scoala pe fratele mai mare, care oricum se spetea si el ca sa primeasca bursa.Ca sa nu mai vorbesc de ingrijire medicala de baza, la care avem acces cu totii.Sa multumim lui Dumnezeu pentru vremurile bune pe care inca le traim!

Dar de acum gata, ai trei (patru, cinci...), iti ajunge!
Cred ca e treaba noastra daca ne ajunge sau nu, mai ales ca n-au venit copiii mei sa-ti cerseasca pe la usa!Mi se pare de o mare nesimtire fraza asta, mai ales cand i-o trantesti unei mame care sta sa nasca (da, am patit-o la maternitate) sau care e gravida si are inca doi-trei mici dupa ea. Lasa-ne pe noi sa ne ingrijoram daca ne mai inmultim sau nu, si concentreaza-te pe viata ta!

 Cata rabdare ai, sa cresti atatia copii!
Tu n-ai avea, daca ar fi ai tai?Nu ti se pare normal sa ai dragoste si rabdare pentru copiii tai?

Iar esti gravida?!
Nu te supara, dar ultima oara cand m-am interesat nu era treaba ta!

Ai trei fete?!(pe un ton ingrozit)Ati vrut sa mai aveti un baiat, nu-i asa
(sau varianta mea preferata ,,sotul a vrut un baiat, asa-i?)
Nu, nu am vrut sa mai avem un baiat, nu suferim ca n-avem un baiat, si ne simtim foarte binecuvantati sa avem fete.La fel de binecuvantati ne-am fi simtit sa avem doar baieti, sau sa avem si una si alta. Si chiar nu inteleg ce vrei sa spui, baietii sunt cumva superiori fetelor, de se face atata caz pe seama lor?Conteaza sexul copilului, sau pur si simplu te bucuri de el, indiferent ce e?

Dar ce viitor o sa le oferiti?
Ce intrebare absurda, pai le oferim noi viitorul?Avem noi vreo putere asupra zilei de maine si a ceea ce se poate intampla cu viata, sanatatea sau averea noastra?Noi le-am oferit viata, le oferim dragostea si grija noastra si incercam sa-i crestem oameni credinciosi,echilibrati, muncitori si cu un caracter bun, de rest se va ingriji Dumnezeu. Daca Dumnezeu nu te ajuta nu poti nici un copil sa cresti, dar mai multi...

Dar nu sunteti ortodocsi?
Haha, asta e amuzanta, am lasat-o la urma. Noi suntem, dar tu esti? ;)

Stiu ca e surprinzator si neobisnuit ca intr-o lume unde majoritatea familiilor au un copil, maxim doi, sa vezi mamici cu mai multi copii. Daca nu te poti abtine si vrei totusi sa zici ceva, incearca ceva politicos, non-intruziv si de bun simt, de genul :
  •  Ce copii draguti!
  • Aveti o familie frumoasa!sau
  • Ce varste au?
Ori respecta zicala : daca n-ai nimic amabil de zis, mai bine taci!




80 de comentarii:

  1. O, Irina, articolul asa a venit la tzanc...Eu am deocamdata doar o fetita, dar speram ca Domnul sa ne binecuvanteze cu mai multi (..de 2). Din fericire locuim momentan in Cehia si aici oamenii sunt foarte deschisi spre a avea mai multi copii..Chiar si in reclamele lor, familia apare formata din cel putin 3 copii si pe strada vezi foarte, dar foarte multe familii cu mai mult de 2 copii. Insa mi-e teama pentru cand ne vom intoarce acasa, ce o sa raspund unor astfel de comentarii, cand voi avea mai mult de 2 copii. De acum mi se spune "cand il faceti si pe al doilea?" si apoi bineinteles "si atat, va ajunge". Chiar mi-e teama sincer, nu stiu cum voi reactiona si ce voi raspunde cand voi avea mai multi de 2..Tu cum te descurci? Ce raspunsuri gasesti?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. daca familia, in special sotul, te sustine, nu conteaza ce zic ceilalti, lasa-i sa vorbeasca.

      Ștergere
  2. Hehe, ai uitat-o pe aia cu "Dar voi nu ati auzit de planificare familiala?" Sau "Cred ca sunteti foarte ocupati in dormitor". Mi s-au spus ambele, intr-o varianta mai mult sau mai putin placuta. Eu raman interzisa, as spune multe dar vreau sa-mi pastrez decenta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, ai dreptate, uitasem de ea! am primit-o doar o data - ,,da voi nu stiti sa folositi prezervativ, conceptionale? :)).Ce mi-a sarit mustarul atunci :))

      Ștergere
    2. Pai trebuie sa le spunem ca noi folosim.. conceptionale, nu anti-conceptionale :)))

      Ștergere
  3. Children are blessings, indeed! I'm so happy with my six living children and miss my three departed ones, especially our little Gabriel, just recently departed this life. He would have been born at Christmas. They are my greatest treasure on earth.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Matushka, I know how you feel, I am so so sorry for you loss. I lost two pregnancy.Last one was in may this year, 8 weeks. God's will..

      Ștergere
    2. Sa va binecuvanteze Dumnezeu sa mai aveti copii si sa fie toti sanatosi! Si noi traim cu speranta asta.

      2 ani am asteptat pana am reusit sa raman insarcinata cu micuta noastra A., care acum aniverseaza 2 ani. Anul viitor eu voi implini 35 de ani; recent am pierdut o sarcina de 17 saptamani si mi se strange inima cand ma gandesc la toate riscurile care cresc tot mai mult cu varsta. Sper sa mai fie vreme...

      Doamne ajuta!

      Irina

      Ștergere
    3. Si eu am pierdut una anul trecut eram in 17 saptamani, in joia mare...asta a fost, Doamne Doamne stie el de e si cum e mai bine. Cert e ca de atunci nu am mai ramas insarcinata.

      Ștergere
    4. La sarcina asa avansata, trauma asupra organismului e mare, asa ca recuperarea dureaza mai mult. Sa va ajute Dumnezeu sa va fie bine!
      (Eu intre timp am inceput sa am o grija aproape paranoica vizavi de ceea ce mananc si de ceea ce beau. Cu cateva zile inainte de avortul spontan, am baut, de pofta, o gura de Coca Cola. Nu stiu daca aspartamul si benzoatul de sodiu sunt atat de nocive pe cat de spune, dar stiu sigur ca de acum inainte nu voi mai pune gura pe asa ceva.)

      Ștergere
  4. Bffff, de acord cu toate punctele. Si ce e mai aiurea, e cand cei apropiati comit din astea. Sa vezi ce fete au facut mama mea si soacra cand le-am marturisit gandul nostru ca nu refuzam deloc ideea unui al treilea copil. La noi atunci ni s-a aplicat punctul trei si sincer m-am simtit tare aiurea cand le-am auzit.
    Si punctul doi e tare. Traim unele din cele mai rasfatate vremuri, nu mai vin tatarii peste noi, nici otomanii, darmite ciumea neagra (Doamne fereste), majoritatea bolilor au leac la medic dar la mai toti li se pare ca traim vremuri complicate. Mai aud asta si pe la Trinitas TV Ca "in ziua de azi e mult stres" si ma apuca damblaua. Daca stii sa te aduni si sa cauti pacea si linistea, e o vreme gozava sa cresti copii:)
    Foarte dragute ultimele sugestii. :))))))))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cum ziceam si mai jos, o sa vi se treaca oarecum cu vederea, ca o sa creada ca vrei o fata.Asa a patit cineva apropiat- avea doi baieti, a treia a fost fata si toti i-au zis - ei, acum ai si fata, iti ajunge :)) .La a patra sarcina se uitau la ea ca la nebuni- ai doi baieti, o fata, ce-ti mai trebuie? Din pacate asta arata mentalitatea noastra in ceea ce priveste copiii - sunt priviti ca un fel de obiecte pe care trebuie sa le ai, ca sa fii ''in regula''.

      Ștergere
  5. Aici e blogul unei familii mari. Chiar asa si-a pus titlul "Are they all yours "? Si ce copii frumosi...
    http://stevenandersonfamily.blogspot.ro/

    RăspundețiȘtergere
  6. Irina, asta e articolul meu preferat! Iar replicile tale sunt pertinente dar...delicioase! Incerc sa le retin pt ca si eu primesc fel si fel de remarci. Ultima a fost cand coboram scarile la bloc, si o vecina, care un singur copil, ne vede pe toti 5 si zice: VAI, CE MULTI SUNTETI! Da, deosebit! Ce sa spui la asta? Eu i-am zis: si o sa fim si mai multi, pregatiti-va!:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu am primit una tare cand eram insarcinata cu al patrulea, deja se vedea (am pierdut, din pacate). Ma vede o vecina si-mi zice-,, aoleu vecina!nu cumva esti insarcinata?dar dumneata ai vazut cat costa uleiul?hai, zi-mi adevarat, sotul a vrut, asa-i?vrea baiat!'' Nici nu stiam daca sa rad sau sa-i zic vreo doua.

      Ștergere
    2. Pai la ce replici bune ai scris aici, ma gandeam ca au si fost probate cu vecina cea mult prea mirata de cat ulei vor manca copiii tai:)

      Ștergere
  7. Bine zis. desi nu am copii inca, am trait sentimentele pe care le-ai descris,citind articolul. tin minte cand eram mica si mergea mama cu 3 copii dupa ea pe strada si lumea comenta "vai, sarmana femeie..cu 3 copii". tare mi-as dori intr-o zi sa am vreo 5 copii, sa le dau peste nas tuturor!!! lumea nu are altceva de facut decat sa isi vada de viat altora, nu a lor... iulia

    RăspundețiȘtergere
  8. P.S felicitari pt copilasi, sa va traiasca! Iulia

    RăspundețiȘtergere
  9. Suntem crescuţi după o anumită matriţă: să nu minţi, să nu furi, să fii drept, să înveţi bine, să fii harnic, să-ţi iei un serviciu bun, să-ţi întemeiezi o familie şi să te aşezi la casa ta... Aceste repere au fost fixate în mintea noastră ca jaloane sine-qua-non ale aşa-zisului "om împlinit", transformându-ne în nişte roboţi care, atunci când ies din traiectoria jalonată se împotmolesc învârtindu-se aiurea până se termină bateria, dacă nu îi repune cineva pe cale.
    Urmarea reperelor impuse de familie, pedagogi şi societate, fără să le ştim rostul şi fără să ştim dacă ar putea fi şi principiile noastre de viaţă, alegerile noastre, "ne ocupă tot timpul", vorba lui Badea, făcându-ne să judecăm oamenii şi mediul înconjurător doar prin prisma împlinirii a acestor deziderate (ca mijloace de împlinire a nevoilor proprii).
    O, Irina, tare greu învăţăm unele lucruri şi e trist când, ştiind cum ar trebui să facem, dăm mereu cu bâta în baltă. Bunăoară, eu chiar zilele astea am făcut o gafă:
    Mi-au trebuit ani de zile şi multe încercări ca să pot înţelege că a avea o familie nu depinde doar de mine, şi că sunt ok, chiar dacă nu am "bifat" acest punct din matricea moştenită. Credeam că am învăţat bine lecţia asta dar, "practica ne omoara". M-am întâlnit cu o colegă după vreo zece ani şi, printre altele, am întrebat-o dacă s-a recăsătorit. Am văzut-o cum s-a schimbat la faţă şi, cu jenă, mi-a spus că nu s-a căsătorit, dar este cu cineva. Simţind penibilul situaţiei, am încercat să spun ceva care să-i mângâie sufletul şi m-am trezit zicând "Nu contează, important este să vă înţelegeţi şi să vă simţiţi cu sufletul împăcat."... După ce ne-am despărţit, în loc să simt bucuria revederii, aveam un gust amar: minţisem deoarece pentru mine contează cum este împlinită taina căsătoriei şi nu aş avea sufletul împăcat dacă aş încălca tipicul ortodox. Pe de altă parte, m-am dat seama că întrebarea despre căsătorie era unul din atomatismele moştenite.

    "Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră." "Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu face păcat are." (In 9.41; Ia 4.17)


    RăspundețiȘtergere
  10. Noi pe aia cu ati vrut si un baiat n-am auzit-o, la noi primii doi copii au fost baiat si fata, asa ca a fost cu atat mai socant ca am continuat sa facem copii dupa ce aveam "pereche". Si bineinteles ca au fost destule comentarii indiscrete.Cel mai des aud: sunt toti ai dumneavoastra? Daa? Mare curaj ati avut.Eh, acum sa va traiasca, asa cu un ton de parca am facut cea mai mare nebunie din lume si nu mai au ce sa-mi faca, dar gata, va ajunge

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, asa e, perechea e idealul. Daca ai pereche si dupa aceea mai faci copii esti nebun sigur. Daca ai de acelasi sex ti se mai iarta, ca sigur ai incercat ca sa iasa si altceva :))

      Ștergere
  11. :)) Irina cred ca m-a si amuzat postarea ta. Oamenii sunt tare bagaciosi, si trist este ca te intreaba unii la care te astepti sa aiba putin bun simt. Sa vezi ce li se spun celor care adopta!!! La inceput eu ma justificam, veneam cu argumente pozitive, acum doar zambesc si tac. Eu cunosc doua familii care ies din tipar: o familie cu 7 copii si una cu 6. La cea cu 7, mama a terminat acum doi ani facultatea de asistente in timp ce lucra(la 40 si ceva de ani si cu 7 copii care au nevoie de ingrijire si atentie - este un exemplu care-mi vine des in mintea mea de lenesa), iar la cealalta singurele comentariii pe care le-am auzit : cat de bine arata dupa 6 copii :)) (doamna parca e o adolesenta), cat e de obosita, ca face mancare in cazane mari...si...cea mai tare ca il iubeste asa de mult pe sotul ei (oare nu asta e normalitatea?). Eu cred ca si din jena/teama/lipsa de sustinere multe familii renunta sa mai faca copii dupa 2-3(incepand cu doctorul care-ti face cezariana a 2a si te intreaba daca sa-ti lege trompele), pana la prietenei, frati, parinti...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. chiar ca e un exemplu, sa faci si scoala cand trebuie sa ai grija de atatia

      Ștergere
  12. Mi s-a facut un ghem in stomac de indignare. Familiile cu multi copii sunt superbe. Familia de care imi aduc aminte cu drag din copilarie e a vecinei care avea 5 copii si cand ii chema la masa iesea pe scara si striga "Trupaaa! La masaaaa!" si din toate partile aparea cate un capusor blond. Acum s-au facut niste fete superbe. Mi-aduc aminte ,din pacate, si comentariile rautacioase ale vecinelor...
    Atata timp cat decizia de a face copii mai multi e una luata constient si asumat nu vad unde este problema.
    Acum nu am curajul de a mai face un copil doar privind din perspectiva financiara, dar daca ar fi stat altfel lucrurile mi-ar fi placut sa am casa plina de copii. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu le chem "pipicii la masaaaaa!!!!"...amuzant.

      Ștergere
  13. Locuind in Suedia unde norma e de 3 copii, dar au si mai multi, anuntul ca vine si la noi al treilea a starnit simpatie printre colegi si nici o reactie pe strada sau in parc. Venind insa in concediu in tara cu burta de 8 luni, ma amuz teribil sa vad fetele oamenilor cand realizeaza ca atat fata cat si baiatul care zburda in jurul meu sunt ai mei. Comentarii n-am auzit, s-or fi facut prin familie, la mine n-au ajuns, din fericire. Imi imaginez cum trebuie sa fie pentru mamele care au mai mult de trei, ce le pot auzi urechile, ofoff, rau am mai ajuns!
    Avem insa si noi o vecina care de cand am venit se chinuie sa vada ce se mai intampla pe la noi prin casa, ne-a tot dat tarcoale, ne pandeste prin usa intre deschisa, a tot sunat la usa la ore nepotrivite cu scuze penibile...La inceput m-am amuzat, acum ma deranjeaza teribil. Nicoleta

    RăspundețiȘtergere
  14. Foarte fain articolul, bravo! Asa este, multa lume nu stie cand sa taca, pur si simplu! O amica a primit urmatoarea remarca la nasterea primei fetite: "E fetita? Lasa ca sunt bune si fetele, poate urmatorul va fi baietel" Asta fara sa fi facut vreodata precizarea ca ei isi doreau fata sau baiat.
    Sa nu mai spunem de grija de celalalt: dar cand va casatoriti? dar cand faceti copii? Dar sa faci acum pana implinesti x. Sau preferata mea: compatimirea.
    Eh, asta e, lumea e plina de astfel de persoane "binevoitoare". Daca inainte ma raneau, am invatat sa le raspund. Si e mult mai bine asa :))
    O zi frumoasa si cu spor in familia voastra numeroasa si frumoasa!!!

    RăspundețiȘtergere
  15. Pe de alta parte ( scuze, nu m-am putut limita la primul comentariu) mai este si reversul. Nu stiu tu daca ai patit asta inainte sa le ai pe fete, eu patesc in mod frecvent pentru ca inca nu am copii. Sa nu ma intelegi gresit, imi doresc cel putin 2 dar stii cum e, fiecare are ritmul lui.
    Mi se intampla ca prietenele mele care au copii sa ma priveasca cu compatimire si cand iesim sa nu vorbeasca decat despre nastere, cum trebuie sa te pregatesti, ce trebuie sa faci dupa nastere, cum este mai bine sa ai grija de copil etc. Si mi s-a intamplat de n ori, pana cand mi-am dat seama ca nu pot fi amabila la nesfarsit pe acest subiect si trebuie sa spun: "va rog, nu vreau sa aud lucrurile aceastea inainte, vreau sa le traiesc la randul meu, in felul meu, fara sa fiu influentata de experientele altora. Si cand voi avea nevoie de sfaturi le voi cere".
    Acum m-am racorit :)))
    TE imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  16. Ce sa zic ... fara cuvinte...
    Mi-a placut enorm postarea!

    RăspundețiȘtergere
  17. Uite aici, replici si mai si... : http://www.motheringadventures.com/search/label/family%20size?updated-max=2012-05-28T17:52:00-07:00&max-results=20&start=11&by-date=false

    RăspundețiȘtergere
  18. Ce frumos articol ati scris! Eu cred ca le-am auzit aproape toate replicile. Avem trei copii mici, si merg mai peste tot cu toti trei, si de cele mai multe ori singura (sotul munceste foarte mult si lipseste mult timp de acasa). Cel mai mult ma deranjeaza oamenii care nici macar nu te cunosc, si mai sunt si din biserica, si iti zic sa nu mai faci, ca ce nu ai auzit de metode contraceptive, si tot asa. Primii doi sunt baietii, iar acum 2 luni am nascut o fetita, si lumea zice "gata, ati facut si perechea", de parca e dupa voia noastra, si parca ar fi niste obiecte. Sa ne intelepteasca Dumnezeu pe toti! (mie deseori imi vine sa le zic si eu niste replici nesimtite pe masura indecentei intrebarilor/remarcilor lor )

    RăspundețiȘtergere
  19. Irina, fain de tot articolul!!! La opt copii ai nostri cred ca am primit toate remarcile.
    Anca

    RăspundețiȘtergere
  20. Chestia cu „ai bani de îți permiți să-i crești” este și deviza statului Grec. De fapt asta e legea aici. Ei spun în legea lor că dacă ai mulți copii, înseamnă că îți permiți, și deci îți pun din oficiu un venit suplimentar pe cap de copil și plătești mai mult impozit! Cred că este legea care mă calcă cel mai tare pe nervi! Logică de doi bani, și ce păcat că este tocmai în legile care conduc o țară!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, dar in Romania din contra statul ajuta cu bani , primii doi ani chiar cu concediu platit bine spre deosebire de Grecia sau ate tari europene si totusi uite ca lumea inca mai gandeste aiurea chiar si intr.o tara ca Romania unde este incurajata natalitatea oficial .
      E educatia de vina nu statul.
      Noi in Grecia platim statulu anual 1500 euro pentru ca am avut tupeul sa crestem 4 copii spre deosebire de cei ce nu au copii si care chiar iau inapoi bani anual dupa declaratia de venit si totusi lumea nu ne plange de mila in replici din astea tampe.

      Ștergere
  21. Inca sunt in razboi cu "dar tu de ce nu te mariti?", is destul de sigura ca nici nu mi se usuca bine cerneala pe hartia roz ca incep sa ma intrebe cand fac copii. LA mine depinde de starea in care ma gasesc, daca oricum am avut o zi proasta le mai scap cate un raspuns perfect meritat la intrebari de genul

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Mihaela! Si eu trec prin asta. Mai rau e ca nici in vizita la parinti nu pot merge fara sa ma trezesc cu vreo doua vecine plangandu-mi de mila...

      Ștergere

  22. Irina , imi pare rau sa te contrazic , nu e educatia gratuita pana la adanci batraneti . Cei care au copii la internate si centre universitare stiu mai bine la ce ma refer. Costa foarte mult si uneori oamenii simpli care locuiesc la tara sau care au un salariu obisnuit fac eforturi uriase . Si azi mai lucreaza frati prin straini si trimit bani celor din tara pentru studii . Hai sa fim realisti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acolo unde se vrea se poate, si eu si altii proveniti din familii sarace, am muncit si in acelasi timp mi-am facut si studiile...mergand la facultate cu un covrig si apa de acasa.....si am terminat, am serviciu (Multumesc lui Dumnezeu), fac ceea ce imi place si ce mi-am dorit. Nu saracia ne impiedica sa facem studii ci LENEA si DELASAREA.

      Ștergere
  23. Irina, ai ales un subiect foarte interesant! ai dreptate! şi eu m-am confruntat cu întrebări deranjante: ''de ce nu te măriţi iar...'' (copiii nu am - că ar fi fost destule întrebări atunci...)
    asta e lumea în care trăim!
    cel mai bine e să nu-i bagi în seamă - nimeni nu-i poate schimba!
    cu drag, îţi doresc un weekend cât mai plăcut - ţie şi minunatei tale familii!

    RăspundețiȘtergere
  24. si eu am trei baieti si sunt intrebata daca am vrut fata de a, facut "atatia"... am vrut trei de la inceput... mi-ar fi placut si o fata, desigur, dar daca sunt toti baieti este la fel de bine. sa fie sanatosi, asta vreau.
    faza cea mai tare pe care am trait-o a fost cu un om al strazii care a vrut sa-mi dea inapoi banii pe care i-am dat de pomana cand a vazut ca am trei copii!
    ma bucur ca am gasit aici mamici ca si mine si nu sunt privita cel putin cu o spranceana ridicata. eu sunt mandra ca am trei copii, ma laud peste tot cu ei (desi nu e simplu, recunosc si asta).
    Multa sanatate tuturor!
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  25. Foarte frumoas articolul. Felictari! Pacat ca nu citesc si cei care au treaba cu viata altora.
    S-o luam putin logic. Faza cu banii e oarecum reala. De ce? Pai cate familii fericite cu multi copii ai vazut tu la televizor? De regula la tv sunt prezentate familiile cu copii multi, care cer ajutor, si dupa ce vezi doar cazuri d-astea, logic ca te sperie o asa familie.
    Ca e un act de curaj... este. In ideea in care lumea e cum e, iti trebuie curaj sa faci fata prejudecatilor, in primul rand. Si rabdare iti trebuie. Una e sa cresti un singur copil si alta sa ai rabdare cu mai multi. Am prietene care, cu doi copii mici, ajung la capat de rabdare si spun ca au facut o prostie sa faca doi copii. Stiu ca e o reactie de moment, dar e chestie de rabdare.
    Iar esti gravida = nesimtire.
    Daca astea sunt comentariile pentru mamele cu mai multi copii, nu vrei sa stii cat de vehementi sunt unii oameni atunci cand intalnesc cupluri fara copii.

    RăspundețiȘtergere
  26. Ultima remarca neghioaba a trebuit sa o primeasca una din fetitele mele din partea unei vecine de bloc ( o femeie batrana de la care nu m-as fi asteptat sa vorbeasca asa unui copil) : "Sa-i spui maica-tii ca ar fi bine sa se mai lase de sportul asta si sa-si gaseasca si ea alte preocupari"

    RăspundețiȘtergere
  27. Irina, eu ultimul punct l-am auzit un pic diferit..cand ai mai multi copii, de obicei te intreaba "esti din vreo secta?":)) Rad acum, dar asta e destul de grav pentru noi, ca ortodocsi..adica sectantii au inteles, se pare, mai bine decat noi ortodocsii, sensul vietii cu Dumnezeu..ei pot da nastere la mai multi copii, pe cand noi, urmam modelul german: doi copii, neaparat baiat primul si fata dupa.

    RăspundețiȘtergere
  28. Da si eu am primit toate replicile mai sus amintite, de la vecini sau din familie...doar la primii trei. La al patrulea nu prea a mai comentat nimeni, doar foarte rar mai auzeam "poate va fi fetita" , caci aveam trei baieti. A fost fetita si mi s-a spus "acum aveti si fata cred ca va opriti".Sincera sa fiu imi doresc o surioara pt fata, dar Bunul Dumnezeu stie mai bine ce ne trebuie si ce ne e de folos si mai ales cat putem duce fiecare. Si inca ceva, nu-mi doream atat de mult fata pe cat credea lumea ca-mi doresc. Ma rugam doar sa fie sanatos copilul, sa ma inteleg cu el si sa mearga pe calea cea buna bine placuta Domnului.
    Mi-a placut o replica primita cand eram in luna a 8-a cu al trreilea copil:"bine ca mai fac si ortodocsii copii, ca numai pocaitii si tiganii mai fac in ziua de azi" .
    Multi ma intreaba si pe mine daca sunt ortodoxa. Iar la serviciu am primit multe comentarii rautacioase cand asteptam al 2-lea si al 3-lea copil.La al 4-lea nu a mai zis nimeni mai nimic, desi ma asteptam la ce e mai rau.

    Doamne ajuta si multa rabdare tuturor mamicilor!
    Valentina

    RăspundețiȘtergere
  29. Vai, Ecaterina, ce grosolanie sa spui copilului asa ceva:((..Pe mine nu inceteaza sa ma mire insensibilitatea asta a oamenilor.. Raman cu gura cascata, desi am tot citit/auzit..
    Da, pacat ca nu citesc cei care trebuie articolul asta.

    AdrianaB

    RăspundețiȘtergere
  30. eu mi-am dorit 3 copii. Din pacate viata nu e cum visam eu, dar admir pe cine are 3 copii.
    Viata e scumpa si sofisticata in ziua de azi ca asa si-o face fiecare.

    Imi aduc aminte insa un caz: o mama cu 2 copii la joaca, gravida. Vecina a vazut-o si a exclamat: e gravida? e nebuna!!! si astepta raspunsul meu. I-am spus ca ce i-a dat Dumnezeu in ograda, asta sa aiba grija. Si apoi explicat ca imi doresc si eu tot 3, dar uite, nu vine nici al 2lea...
    Intre timp viata mea a luat-o razna, asa ca ... am ramas cu visele.

    Da, exista si pers. care fac copii in nestire - nu neg asta! , o fac pt alocatie, o fac pt a tine barbatul langa, pt a avea o scuza si a nu se duce la munca etc. Dar cine va judeca pe voi si va aseamana acelor persoane, si face asemenea exclamatii - consider ca pers. fara respect si fara luciditate.

    RăspundețiȘtergere
  31. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  32. si eu atrag atentia: educatia nu e gratuita. Sunt costuri colosale cu carti, caiete, fondul clasei, transport, activitati extra scolare, concursuri scolare, caiete, crese/gradinite etc etc. Unii parinti nu isi asuma responsabilitatea si toate astea cantaresc greu.

    Am socat o ruda cand am spus ca am renuntat la tv pt altceva mai util noua... si aici revin la ideea ca multi nu sunt pregatiti sa aiba copii .

    RăspundețiȘtergere
  33. Doamne , nu stiu daca sa plang sau sa rad, dar in momentul asta imi vine mai tare sa plang. Am si eu 2 baieteii, iar in august va veni al treilea si am obosit deja sa raspund la replicile astea. Din soacra cu 3 nurori nu ma scoate nimeni, dar ce-l mai tare ma doare SILA cu care se uita, in special femeile, la mine.De parca i-as fi facut cu strada si nu cu sotul meu. Socrii de la primul copil s-au innegrit la fata, iar la ultimul chiar ne-au intrebat socat daca nu cumva stim ca exista si metode prin care sa nu mai facem copii. Au crezut ca nu stim:). Noi stam inca in chirie, iar cine aude ne face inconstienti. Romanul cu astfel de mentalitate isi cam merita soarta, a tot selectat cati copii sa nasca, pe care sa ii nasca sau nu si sa nu se mai mire de conducatorii pe care ii avem si de ce tara asta merge in halul care merge.
    MihaelaT

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate, in cazul vostru, legat de statul in chirie si eu consider ca v-ati grabit. Casa e f. importanta pt o familie, pt copii. Poate de aceea unii amana ,momentul de a face un copil, stand in chirie...
      Copiii au nevoie de stabilitate, de un spatiu de siguranta, de un colt al lor, cat de mic, de un exemplu si verticalitate, de oameni constructivi si un buget calculat si gandit. Eu am o experienta trista in copilarie, cand ma trezeam noaptea speriata si nu stiam unde ma aflu, in care casa, in care camera etc..

      Cum explici copiilor ca tre sa va mutati? Cum faci asta cu serviciu si cu copii? Eu m-am mutat de peste 20 ori, poate ca am si cautat chirii ieftine fiindca atat imi permiteam, noaptile impachetam, alte seri duceam cu tranvaiul/metroul cateva drumuri pana la ultimul mijloc de transport, apoi nopti in care am curatat in urma, apoi despachetatul... fiecare 1-2 sapt. de mutat erau absolut obositoare. Cand mi-am permis financiar masina/servicii de mutat, am considerat ca banii ii convertesc in avans la locuinta.

      Ștergere
    2. arakelian, iarta-ma dar nu mi se pare un raspuns crestin ortodox, cel pe care l-ai dat "si eu consider ca v-ati grabit". E ca si cum le-ai spune unor tineri proaspat casatoriti: "Sa nu aveti relatii trupesti o perioada(cativa ani), faceti-va mai intai casa, situatie financiara buna, si apoi sa va ganditi la copii.". Mie orice metoda de a evita aparitia copiilor(inafara de abstinenta cu acordul ambilor soti) mi se pare pacat(chiar si metoda calendarului - vrei placere dar nu copii). Dumnezeu poate vrea sa iti dea "darul Sau", si tu il refuzi...ba ca nu ai casa, nu ai masa...Spune in Biblie "cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte vi se vor adauga voua". Noi sa facem taman invers sa cautam mai intai sa avem o situatie materiala buna si apoi pe Dumnezeu. Ca si crestini ortodocsi ma gandesc ca noi in toate trebuie sa cautam mai intai voia lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu a vrut sa cheme la viata un prunc, din iubirea a doi soti, inseamna ca asta e Voia Lui. Eu deocamdata am doar 2 copii(3 ani si 1 an). Cateodata nu mai am rabdare cu ei, cateodata imi vine in gand ca nu mai vreau alti copii, dar ma rog la Dumnezeu sa ia gandurile acestea de la mine si sa imi de-a iubire si dragoste ca sa fiu o mama vrednica de "darurile Sale".
      Legat de "cum explici copiilor ca tre sa va mutati?" - te rogi lui Dumnezeu, si daca rugaciunea e sincera - te ajuta El. Problema pana la urma cred ca e in "necredinta" noastra. Nu avem destula credinta in Dumnezeu sa credem ca El e langa noi - nu un personaj de poveste.

      Iarta-ma daca te-am suparat, sa nu crezi ca eu am ajuns la desavarsire. Si eu ma lupt de multe ori cu gandurile, cu ispitele, dar incerc sa imi tin mintea la Dumnezeu, chiar daca de multe ori mai uit de El si ma las dusa de valurile acestei lumi.
      TeodoraM.

      Ștergere
    3. Nu iti cere iertare pt ce am scris eu. Eu am scris din experienta mea de copil. Datorita 'dezordinei' in viata mamei, copil am fost nevoit sa dorm prin diferite case. Nu exista niciun citat in Biblie care sa explice si sa argumenteze cosmarurile mele, cum e sa ma trezesc intr-o alta casa unde am stat cateva zile in chiloti pt ca nu aveam alte haine, cum e sa invat pt bacalaureat intr-o casa straina fara nimic in frigider, nu scuza Biblia, nu acopera, si nici nu consoleaza sau completeaza panica din miezul noptii de a ma trezi nu stiu unde, de a nu imi gasi lucruri, nimeri toaleta, de a nu avea un colt al meu.
      Gandeste-te la asta, nu la faptul ca m-ai suparat sau nu pe mine, sau pe soacra, sau cine stie cine. Nu stiu cum iti sunt copiii de sensibili, nu doresc niciunui copil din lume sa treaca prin cele ce am trecut eu. Gandeste-te ca si ceilalti care iti spun una alta, nu o fac sa te supere, ci vin cu experienta lor. Fata de voi, nu am luat personal ca vai, ce mi-a zis nu stiu ce femeie; am incercat sa inteleg ca avem experienta proprie, dar putem sa invatam din experienta celor din jur. Sterge-ti ideea ca soacra se uita cu sila sau ca fiecare are mentalitatea lui, nu, oamenii nu iti vor raul, multi pur si simplu sunt ingrijorati pt ca au trecut prin situatii asemanatoare, sau mai grave, sunt ingrijorati pt copii, nu pt tine!

      De aceea am vrut casa inainte de a ma casatori (credit si rate, dar e un camin al meu dupa cativa ani). Nu am vrut situatie financiara buna, ci o garsoniera in care sa ma simt ACASA. Eu am considerat-o ca o dovada de maturitate psihica, a mea si/sau a viitorului sot, ca un test ca sunt pregatita sa construiesc un camin. Copii e usor de facut, camin stabil nu.
      Da, am pus caminul inaintea relatiilor trupesti. Gresit? Corect? Nu stiu. Dupa ce am avut rabdarea sa construiesc ceva (singura) - pt ca sa strang bani de avans a insemnat o cumpatare si rabdare timp de ani de zile, mi-am dat seama ca sunt suficient de pregatita moral sa am si familie si copii, ca am suficienta rabdare, consecventa, maturitate, sa fiu un exemplu. Dincolo de religie si Biblie, o zic cu mandrie ca am suficienta rabdare cu copilul, si nu am avut niciodata indoieli, pt ca stiu ca Dumnezeu mi-a dat putere si lumina in decizie.

      Indeparteaza-te de situatia ta actuala, si priveste din exterior - din punctul de vedere al copilului. Daca ai indoieli, ispite, si simti ca nu ai rabdare, vorbeste cu Duhovnicul.

      Ștergere
    4. un mare LIKE pentru argumentele tale, arakelian!!
      Sophia

      Ștergere
    5. Iarta-ma arakelian, si multumesc
      TeodoraM

      Ștergere
    6. Arakelia, inteleg ce spui. Pe de alta parte eu cred ca exista un Dumnezeu care imi poarta de grija. Si in Sf. Scriptura, si in vietile sfintilor, ale parintilor imbunatatiti si ale crestinilor nevoitori exista invataturi clare si marturii despre acest lucru.Cuviosul Paisie Aghioritul zicea ca, daca ai cu adevarat nevoie de 500 lei la ora 9, Dumnezeu o sa-ti trimita exact suma asta, nici mai mult, nici mai putin, la 9 fara cinci.Daca ne rugam, Dumnezeu nu ne va lasa lipsiti de ajutor, chiar cand situatia pare fara nadejde.Poti sa ai si case, si bani si de toate- fara Dumnezeu n-ai nimic si traiesti mereu cu frica ca se pot spulbera.Oamenii sunt ingrijorati fiindca nu-L cunosc pe Dumnezeu si n-au incredere in El.Li se pare ca au totul sub control daca fac doar un copil, nu zece.Dar cred ca am mai zis asta- fara Dumnezeu nu poti sa cresti nici un copil, cu Dumnezeu cresti si 20.Cand ne punem nadejdea in noi si in slabele noastre puteri omenesti avem de ce sa ne ingrijoram, ai dreptate. Dar daca te increzi in Dumnezeu...,,Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul,,(Ps. 90)

      Ștergere
    7. Si eu cred ca Dumnezeu ne poarta de grija, ne da ratiune, putedea de a alege, de a gandi. Un semn de la Dumnezeu este si prin vorbele parintilor, faptul ca ii avem, si sa ascultam si sa ne meditam la cele ce spun. Chiar si vorbele celorlalti sunt tot semn de la Dumnezeu!!! doar putina liniste si intelegere, si eu cred ca nu e corect sa iau in deradere ceea ce spun altii, chiar daca nu sunt pe placul meu... si mai ales vorbele copiilor sunt iar semn de la Dumnezeu!

      Pe de alta parte, pana acum, prin rugaciune, eu nu am primit nicun ban. Si sunt plecata de acasa de la 18 ani. Dar mi-a dat Dumnezeu lumina, si putere, si ocazia de a munci, si de face acei bani! si mai ales cumpatare si analiza, de a nu ajunge in situatia de a avea nevoie de acei bani peste noapte.
      Tu ai primit? E cineva care a primit aici? Si faptul ca eu am casa, si faptul ca altul are serviciu si stabilitate, e tot cu vointa de la Dumnezeu!. In afara de cei ce isi vand sufletul diavolului, dar aia sufera si pe lumea asta ,si pe cealalta...

      Eu am spus clar si iti repet: vorbesc din experienta mea de copil. Fiecare experienta este unica, a mea nu e a ta, si nu e a celorlalti. Daca eram insensibila, as fi stat si sa rad de vorbele celorlalti, cand nu imi convenea. Dar cred ca Dumnezeu mi-a dat un 'branci' sa deschid gura aici - cine are suflet si toleranta, va citi si intelege experienta mea.

      Poate pt ca am avut o copilarie instabila si cu parinti dezinteresati (tatal absent si mama instabila), dar asta e un lucru bun, ca m-am apropiat in ultimii ani de familii cu copii cu situatie asemanatoare, si incerc sa intind o mana de ajutor. Nu le dau sfaturi, ci doar un umar sa isi planga tristetea si o vorba buna, un ban si cel mai des lucruri (aici unde sunt am sansa sa gasesc lucruri f. ieftine, unele gratuite) haine si jucarii pt copii, preferinta mea fiind familii in care tatal a parasit domiciliul si copiii stau in chirie. Nu intru in detalii intime, doar vreau sa va zic ca fiecare caz e o drama: COPIII SUNT NEVINOVATI, si sufera.
      De aceea o sa va rog, cand va rugati seara, sa va rugati si pt acesti copii.

      Ștergere
  34. Mi s-au desfundat canalele lacrimogene instantaneu la citirea articolului deoarece tocmai aceste intrebari (si nu numai) mi se adreseaza frecvent. (il asteptam pe al 3 lea copilas). Cate reactii negative am primit chiar si din partea celor apropiati, ca nu de putine ori m-a bufnit plansul...dar lumea cu vorbele si noi cu bucuria de pe chipurile pruncilor.

    RăspundețiȘtergere
  35. Le-am intalnit cam pe toate, dar nu m-au deranjat. Oricum, in mare, eu am simtit grija interlocutorilor sa nu ma supere. Eu aveam impresia ca vecinii nu stiu, dar mi-am dat seama ulterior ca au stiut, dar s-au purtat foarte discret, elegant as zice si n-au comentat nimic, dar ne-au felicitat dupa nastere. Singura replica deranjanta pe parcursul ultimei sarcini a fost: Dar A., nu erau de ajuns trei? Am fost foarte nesimtita si am atins adversarul: Mai, asa cum tu nu te poti lasa de tigari, la fel nici eu, nu pot folosi anticonceptionale. E vorba de alegerile fiecaruia.
    Pe de alta parte, am fost foarte surprinsa de incurajarile unor persoane la care nu ma asteptam (medic si asistenta de familie, de exemplu).

    RăspundețiȘtergere
  36. Interesant articolul.Cam prin toate situatiile am trecut si eu.Adevarul e ca am ajuns sa nu mai bag lumea in seama si sa nu ma mai afecteze remarcile celor din jur.Cand m-am casatorit eu imi doream doi copii ,un baiat si o fata,asa credeam eu ca e ideal.Dumnezeu insa mi-a dat planurile peste cap pentru ca al doilea copil a fost tot baiat.Apoi a mai urmat in sfarsit o fetita dar mentalitatea mea fata de copii a inceput sa se schimbe cu ajutorul Bunului Dumnezeu.Astazi avem noua copii, cinci baieti si patru fete.Pot sa va spun ca zilnic experimentam iubirea lui Dumnezeu cum se ingrijeste de toate ,bineinteles ca nu e usor dar e atat de frumos si sincer va spun ca mai greu mi-a fost cu doi copii decat acum cu noua.Ii multumesc tot timpul lui Dumnezeu pt ei ,ma simt implinita si simt ca sunt o binecuvantare din partea Lui. Daca ar fii sa o iau de la capat nu as alege altceva.Am 36 ani ,cel mai mare are 14 ani iar cel mai mic are doar 3 luni.Ultima data cand am nascut doctorul care mi-a facut internarea in spital cand a auzit a cata nastere este m-a intrebat cati ani am pt ca nu-i venea sa creada.Si toata lumea din spital facea asta pt ca imi spuneau ca arat mult mai tanara.Toti sunt frumosi si sanatosi si nu pot sa va spun cat sunt de frumoase sarbatorile noastre si nu numai.Cand mergem cu toata familia la colindat de craciun sau cand sarbatorim ziua de nastere a cuiva, la noi tot timpul casa este plina,mai tot timpul avem musafiri,acum ca sunt in vacanta copiii nu se plictisesc din contra mai vin si colegii lor de scoala sa se joace cu ei.Si sincer va spun ca nu traim sub pod sau chiar nu murim de foame.Suntem o familie normala, traim ca si celelalte familii ,copiii sunt ingrijiti merg la scoala, atat doar ca suntem mai multi.O data un preot a auzit de noi de la o cunostinta si a vrut tare mult sa ne cunoasca si intradevar l-am invitat la noi,era chiar inainte de craciun, si a ramas foarte surprins de cum eram noi,de cum traiam.Chiar l-am auzit spunand cuiva ca suntem oameni normali ca nu suntem caz social cum ar fi crezut el.Si asa multa lume ramane surprinsa atunci cand ajung sa ne cunoasca cu adevarat.Asa ca eu vreau sa incurajez familiile sa aibe incredere in Dumnezeu si sa aibe curajul sa accepte mai multi copii pentru ca stiu din propria experienta ca se poate trai si se poate experimenta adevarata viata si adevarata fericire intr-o familie. Cecilia

    RăspundețiȘtergere
  37. Ok! văd o mulţime de argumente cu privire la ceea ce fac bine ceilalţi şi supără.
    Mi-ar plăcea, însă, să abordăm şi altă latură a situaţiei.
    Oamenii se comportă fiecare după puterea şi experienţele lui; nu-i putem controla dar, am putea afla ceva despre noi, sau am putea găsi noi înţelesuri ale situaţiei respective. De exemplu tu, Irina, dacă te întrebi, de ce, oare, te supără asemenea atitudini? e un sâmbure de adevăr în ceea ce spun ei? te simţi marginalizată? neînţeleasă? exclusă? inferioară? Sau: cum ai putea face să nu te mai supere aceste afirmaţii? cum ai putea să înţelegi ce nevoi sau neputinţe îi determină să vorbească aşa (de cele mai multe spunem ceva din încercarea de a fi amabili, de a lega o conversaţie)?... şi multe alte întrebări... ce ai răspunde la ele? Răspunsurile respective ar fi in armonie cu gândurile tale de aici?

    Uneori învăţăm ce este iubirea, experimentând ce nu este iubirea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Simeona, intradevar, acolo unde sufletul e curat, inima impacata si plina de incredere si iubire curata intru Dumnezeu, vorbele altora nu sunt vazute ca ceva rau.

      Ce as adauga: Dumnezeu ne-a dat puterea sa alegem, si minte pt asta. Ganditi-va inainte la copii, nu la gura altora!. Copii nu cer sa vina pe lume!!! Gura altora latra si tace. Sa faci un copil e usor, sa faci un copil sanatos si fericit si echilibrat e greu. In Belgia e la moda o vorba: toata lumea stie cum se fac copiii, nimeni nu stie cum se fac parintii.
      Ma uit cu tristete la copii care sufera, care sund tristi, care au scenarii depresive de la gradinita, care sunt bolnavi, agresivi, si/sau somatizeaza/simuleaza boala. Ei ce vina au? (majoritatea problemelor enumerate sunt pt ca parintii si-au pierdut rabdarea si atentia catre copii nu e suficienta ... ).

      Ștergere
    2. Simona, stiu ce ma supara - lipsa bunului simt elementar, indiscretia fata de viata altora. Nu ma simt nici marginalizata, nici inferioara, ci pur si simplu coplesita cateodata de atata lipsa de delicatete cata e in jur ( ca sa nu-i spun nesimtire direct). Inainte de a fi crestini trebuie sa fim oameni.

      Ștergere
  38. cine are sa-i traiasca, cine nu, sa nu-si doreasca!

    RăspundețiȘtergere
  39. corectez: în loc de "ceea ce fac bine ceilalţi şi supără" am vrut să scriu "ceea ce nu fac bine ceilalţi şi supără"

    RăspundețiȘtergere
  40. Era o gluma pe tema asta, cu o persoana care pe la evenimente era intrebata de babute bagacioase: hai, tie cand iti vine randul, cand te mariti (la nunti),sau apoi, la botezuri,cand faci un copil, cand il faci pe al doilea? Si a inceput si ea la inmormantari sa intrebe, hai, tie cand iti vine randul?

    RăspundețiȘtergere
  41. Eu mă aflu în extrema opusă şi sunt la fel de deranjată. Sunt mereu întrebată:
    1. Când ai de gând să faci un copil, la 50 de ani? (Nu am împlinit încă 30 de ani.)
    2. Vrei să iasă copilul handicapat că-l faci la bătrâneţe?!
    3. Lasă casa, masa, astea vin în timp. Copilul e prioritatea, nu?!
    4. Nu crezi că te-ar putea părăsi soţul într-o zi din cauză că nu vrei copil?!
    5. Crezi că vei mai avea răbdare cu copilul dacă vei avea o anumită vârstă?!
    Indiferent de situaţie, oamenii te vor judeca. Asta se întâmplă când se termină răul din univers şi creşte economia ţării, apar grijile pentru capra vecinului. Până la urmă, e alegerea mea. Nu o să dau naştere unui copil pt. că aşa vor ceilalţi sau în momentul în care vor ceilalţi. Eu consider că e important să-mi construiesc cuibul, pe urmă să aduc pe lume un sufleţel.

    RăspundețiȘtergere
  42. Sau alta intrebare: "Tu le-ai nascut pe toate?" :))))

    RăspundețiȘtergere
  43. Dupa trei fete, cand am ramas insarcinata cu al patrulea, desi erau sicati toti, inclusiv parintii mei, parca-parca au inteles, ca de, poate ne-am dorit foarte mult un baiat(mai ales sotul meu, care este preot si cica ar vrea neaparat pe cineva sa ii urmeze:)) ). Al patrulea, este baiat. Acum insa, cand au aflat ca sunt insarcinata cu al cincelea, indignarea a atins cote maxime. Nimeni nu isi explica ce e in capul meu, ca abia scapasem, incepea sa imi fie si mie mai usor. Am auzit fel de fel de vorbe, unele chiar nesimtite si jognitoare: "Parinte, se pare ca esti bun de prasila" (vorba spusa de un preot mai batran, "Mai, dar l-ai vrut tu, sau s-a intamplat din greseala?", "Cu ce o sa te descurci?" (nu am raspuns la intrebarea asta), "Mai, dar nabadaiosi mai sunteti! ", "Nu ti-e greu?", "Exagerezi! Dumnezeu nu e asa de comunist incat sa iti ceara sa te chinuiesti" si asa mai departe. Diana

    RăspundețiȘtergere
  44. Din pacate rautatile lumii ne ating chiar daca e vorba de familii numeroase sau familii in care nu au aparut inca copiii. Noi suntem casatoriti de 7 ani dar inca nu a venit copilul... bineinteles ca a existat o perioada in care toata lumea ma intreba, insa nu am putut fi atat de eleganta pe cum as fi vrut tocmai pentru ca maniera in care eram intrebata era aproximativ cea exemplificata mai sus asa ca le retezam remarcile din scurt si curand au disparut. Eu admir familiile numeroase, atat eu cat si sotul meu suntem singuri la parinti asa ca sufar tare ca nu suntem mai multi. Nu inteleg rautatile lumii... copiii sunt cea mai mare binecuvantare, cum sa intrebi o mama asemenea tampenii (e un cuvant dur dar adevarat) Delia

    RăspundețiȘtergere
  45. Eu sunt de obicei o cititoare tacuta, dar acum chiar nu ma pot abtine sa nu comentez. Cunosc si eu aceste intrebari (sau variatii) atat de bine, dar mai ales am rezonat cu cea legata de fete :). Tot trei fetite frumoase am si eu si ma bucur de ele in fiecare zi, dar mereu imi sta mintea in loc cand aud comentarii de genul „Lasa ca o sa vina si baiatul...” sau „Saraca de tine... acum va mai trebuie un baiat si va puteti opri...”. Sincer ma bufneste rasul mai mult decat ma deranjeaza. Noi nu ne-am facut niciodata ”calcule” cum ca am vrea fata sau baiat, dar e bine ca are cine le face in locul nostru :). Multa sanatate, Irina, rabdare si crestere usoara! De multi ani vin pe blogul tau cand vreau sa citesc ceva frumos, util si interesant. Veronica

    P.S.: Era sa uit de „Lasa ca stiu eu ca esti vai de capul tau” sau „Saraca de tine... mai poti?”. Comentariile sunt de prisos.

    RăspundețiȘtergere
  46. Doamne ajuta,si noi deseori auzim comentarii si chiar de la cine nu te astepti,avem 3 fetite si noi si mai toti in sila zic cand facem si un baiat,sau ce educatie le dati sau te miri ce,te minunezi ce scot unii oameni pe gura. Sanatosi sa fim si stie mai bine Bunul Dumnezeu de ce avem de trebuinta.
    Fiti curajosi,intelepti si nu lasati gandurile rele sa va acapareze si rugati-va,faceti un acatist catre Maica Domnului care mijloceste pentru noi.
    Ganduri bune la toti Tiberiu,Alina si fetele Melania,Sara si Izabela

    RăspundețiȘtergere
  47. Mama mea ne-a învățat că nu vei putea mulțumi pe toată lumea, oricât te-ai strădui! Așa că e cel mai înțelept să fii mulțumit tu cu tine și cu vața pe care o duci! Părinții mei sunt binecuvântați cu patru copii. Au primit multe din întrebările pe care le-ai scris aici. Au fost, însă, înțelepți mereu și nu au plecat urechea la vorbele (uneori invidioase) ale celor ce le adresau. Slavă Domnului, acum suntem mari, crescuți frumos, cu principii sănătoase de viață! Le voi fi mereu recunoscătoare părinților mei pentru că ne-au făcut și ne-au crescut așa cum au știut ei mai bine! Mulțumită lor, am cei mai buni frați din lume, pe care mă pot baza oricând!

    RăspundețiȘtergere
  48. Eu am un baietel de 2 ani si acum sunt insarcinata, deja au inceput comentariile: vai, da nu lucrezi!( abia am terminat masterul). Vai, dar nu ai casa ta( stam in chirie)! Vai, dar v-ati grabit! Sau..faceti si o fetita si gata, nu? ( deparca eu aleg sexul copilului). Etc.. ce mai tare faza a fost cand o cumatra mi-a povestit cum medicul ei de familie ii tot spune sa nu mai faca copii( are 3), ca nu e sanatoasa la cap etc.

    RăspundețiȘtergere
  49. Eu am trei baieti si acum sunt insarcinata din nou! De comentarii am avut parte cat incape si inainte, cand aveam doar doi asa ca acum ma astept din belsug! Daca va fi baiat va fi vai de capul meu,daca va fi fata toti vor spera sa ma opresc ca e prea mult deja! De parca e treaba cuiva ce decizii iau eu in viata si cum ma organizez! Asta e ! Cainii latra,caravana merge!
    Ai un blog minunat! Ma bucur ca l-am descoperit!
    Maria C

    RăspundețiȘtergere
  50. spui ca nu e treaba celorlalti, dar nu te gandesti ca traiesti intr-o societate si este treaba tuturor daca acei copii sunt ingrijiti corespunzator? In Romania e o mare problema sa faci copii pt ca sunt venituri mici. E normal sa iti pui problema ca daca n-ai cuce ii creste, mai bine nu ii faci, decat sa ii chinui. E normal ca oamenii sa se intrebe daca ai cu ce sa ii cresti si daca nu cumva ii tii in lipsuri. Ca sa nu mai vorbim daca stai la bloc si cpiii tai au f***t linistea vecinilor, automat devine treaba lor. Si multe multe altele. Cum adica sa nu le asiguri un viitor, ca tu doar ii cresti???
    Nu, nu am cum sa fiu ipocrita sa iti spun cuvinte frumoase daca nu e cazul. Spune, tu vrei sa fii mintita frumos?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mai, mai, stii cum se zice, cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia. In cazul in care niste copii nu sunt bine ingrijiti exista asistenta sociala care se ocupa de asta, nu trebuie sa vina x si y de pe strada sa faca pe interesantul :).
      Iar cei care sunt deranjati de copii inseamna ca n-au avut copii la randul lor, asa ca orice discutie e inutila.

      Ștergere
  51. Sunteti de laudat, mamicilor! Sper ca si pe noi ne va binecuvinta Dumnezeu cu copii! Imi sare inima din piept cit de tare vreau sa am copii!Asteptam...tare e grea asteptarea! Bine faceti ca nu ascultati aiurelile unora!Sa va intareasca Dumnezeu ca sa va cresteti puii mari si sanatosi! Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  52. Sunteti bravo, mamicilor! Tin minte cum mama ne-a crescut pe toti 3 copii,a avut grija de noi ca ochii din cap,singurica! Si noi cu sotul speram la o minune ca tare ne dorim copii multi multi!!!! Imi sare inima din piept cind ma gindesc la copii! Sa va intareasca Dumnezeu! Sa nu ascultati pe nimeni, doar inima! Tare tare tare ma bucur pentru voi toate care aveti copii! Plecaciuni!!! Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere

♥ ♥ ♥ Lasa un gand frumos! ♥ ♥ ♥
Comentariile anonime sau facute in scop publicitar vor fi sterse.

♥ Translate