sâmbătă, 19 iulie 2014

Nu sunt perfecta...si e bine asa :)


Cand eram micuta imi placea mult sa ma joc cu papusile- le faceam casute, si ele erau mereu gospodine, gatind, facand curat si avand grija de copilasii lor. Ma gandeam ca asa simplu si frumos va fi si cand voi creste, si voi avea familia si casa mea.
Anii au trecut si am ajuns sa constat
pe propria piele ca munca in casa si ingrijirea familiei nu sunt chiar o joaca de copii...si daca nu ma credeti, vasele nespalate, dezordinea si copiii mofturosi de la noi din casa o pot dovedi :).

Problema e ca munca in gospodarie si in familie pare foarte usoara cand te uiti la altii...gresia lor e mereu stralucitoare, copiii veseli si fericiti, mancarea e ca in reviste si rufele sunt mereu spalate, aranjate si puse in dulap. O dovedesc postarile si fotografiile de pe blog :))
Blogurile sunt incredibil de utile si incurajatoare.De multe ori mi-am regasit inspiratia si entuziasmul citind ceva pe un blog. Acolo poti gasi idei noi, solutii la problemele cu care te confrunti, te poti reincarca cu motivatie si energie, poti gasi frumusete, creativitate, liniste...
Dar, la fel ca si ilustratiile perfecte din reviste, blogurile ne pot oferi imaginea unei vieti care pur si simplu nu exista in realitate. Fiindca realitatea e mult mai complexa.
Citim bloguri si ni se pare ca viata celui care e scrie e mult mai buna decat a noastra...incepem sa invidiem casa perfect organizata, copiii bine educati, sotul iubitor...Ne-am dori si noi sa avem bucataria aceea de vis, creativitatea in activitatile cu copiii, intalnirile acelea cu sotul de sambata seara, viata fara griji...viata lor.
Dar nu vedem mormanul de rufe necalcate care a fost decupat din poza. Nu auzim copiii care se cearta, nu vedem sotul care vine de la serviciu obosit si nervos, mancarea care s-a ars pe foc, masa si gresia murdare de acuarele sau de lipici...nu cunoastem durerile lor sau greutatile prin care trec, si pe care le lasa deoparte atunci cand se aseaza sa scrie...
Dar, ca sa fiu sincera, mie imi place asa.Imi place sa vad si sa citesc despre lucruri frumoase si despre momente de fericire. Ma ajuta sa citesc un sfat, o sugestie pe care celalalt o impartaseste din experienta sa. Ma motiveaza sa merg mai departe cand aud despre minunile pe care Dumnezeu le savarseste in viata unora.
Dar sunt constienta ca asta nu e totul. Ca dincolo de ecran se afla un om ca si mine, cu bucurii si reusite, dar si cu dureri, frici si esecuri. Sunt constienta ca adeseori, pe blog, se vede doar partea frumoasa a lucrurilor, si ca nu cunosc toata viata celuilalt doar fiindca am vazut cateva fotografii.


Poate si  eu am lasat impresia ca am o viata perfecta. Dar nu e nici pe departe asa. Sunt doar o femeie ca oricare alta, cu o viata normala, in care am parte si de necazuri, si de bucurii.
Si putina intelepciune pe care o am e doar prin harul lui Dumnezeu, primita in mijlocul multimii de greseli pe care le-am facut si le fac in fiecare zi. Adeseori si eu uit ca exista Har, si neglijez sa il caut pe Dumnezeu. Si in casa mea se instaureaza uneori dezordinea.Si sunt momente  cand copii nu ma asculta. Sau cand sotul e distant. Si eu am zile cand pur si simplu n-am chef de nimic, si as vrea doar sa lenevesc si sa nu aud pe nimeni. Sau am zile in care ma simt coplesita si depasite de toate, si plang si as vrea sa fiu oriunde in alta parte decat in viata mea.
N-as vrea sa va faceti iluzii in ceea ce ma priveste. Tot ce scriu aici pe blog e in primul rand pentru mine. Aici sunt eu incercand, cazand si ridicandu-ma iar. Sunt eu, stiind ca nu sunt perfecta, ca familia mea si casa mea nu sunt perfecte, dar incercand sa fac lucrurile mai bine de fiecare data, cu ajutorul lui Dumnezeu. Fiindca fiecare zi e un nou inceput...

Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune....De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.





21 de comentarii:

  1. Va iubesc si eu sunt in aceasi situatie ca dumneavostra ,numai bunul Dumnezeu ne ajuta ca toate lucrurile sa iasa asa cum trebuie.Pentru ca El ne iubeste si ne da puterea sa luam de la capat in fiecare zi .Fiti binecuvantata!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acum ceva timp scria si Iuliana ceva legat de perfectiunea din articolele de pe bloguri. Asa e. Uneori ne poate aduce deznadejdea in suflet comparatia noastra cu acea pefectiune. Dar in acelasi timp, blogul personal, e locul unde revenim mereu si mereu sa revedem lucrurile frumoase din viata noastra, pe care le-am adunat zi de zi poate, intr-un cufar, fie el si virtual. Si mie imi dau idei blogurile optimiste si practice si imi arata uneori ca trebuie sa schimb ceva la mine. De multe ori am schimbat in bine multe lucruri la mine si datorita unor articole de blog.

    Pericolul pe care il simt eu vis-a-vis de blog e slava desarta, care vine in urma comentariilor de bine la adresa noastra si uneori dependenta de a scrie frumos, atent, cu grija prea mare poate pt ce ar spune altii despre noi sau pt imaginea noastra publica.

    RăspundețiȘtergere
  3. Adevarat! Continua sa scrii asa imperfecta cum esti, pentru mine ramai tot sursa de inspiratie si de curaj! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc, Iulia..toata slava sa fie a lui Dumnezeu...sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim...Te imbratisez!

      Ștergere
  4. Nu de putine ori vazand niste colturi frumoase si armonioase pe bloguri m-am apucat de facut curatenie, sau mi-am cumparat flori, sau am facut pasi mici acolo unde nu razbeam (de exemplu sa fac chiuveta sa straluceasca:)) - la mine a functionat si functioneaza, desi nu suport sa spal vasele si zilnic se aduna mormane). Nu de putine ori am fost mai rabdatoare si mai buna cu cei din jur pentru ca am gasit lucruri care mi-au atras atentia asupra a ceea ce fac gresit si ce pot imbunatati. E important sa stim ca si ceilalti se poticnesc, gresesc, au limite, mai ales in momentele cand nu reusim sa o scoatem la capat, dar e la fel de important sa stim ca putem sa ne facem viata mai frumoasa, sa ne bucuram de o cana, o floare, un ghem de ata, un zambet, o prajitura in familie, o simpla plimbare... Eu cred ca gasim ceea ce cautam intr-un anumit moment...Stiu ca, asemeni mie, si cele din spatele blogurilor pe care le citesc jelesc, dar eu merg in vizita la ele in casuta virtuala, sunt musafir si ma bucur si le multumesc ca pun fata de masa de buna pentru mine:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Sunt convinsa ca ai scris despre mine sau si despre mine sau in locul meu. Pot spune ca ma pregateam/ma limpezeam sa creionez asa postare, dar nu mai e nevoie! Ai cuprins tot legat de cuvantul si trairea cuvantului Perfect. Acum deja pot spune ca agresiunea celor din jur poate sa vina mai usor, pentru ca eu stiu ca trebuie sa traiesc ceea ce traiesc. Ca sunt intr-o calatorie zilnica prin viata mea si doar prin El traim, ne miscam si suntem! Multumesc Irina:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu exista viata perfecta, ci doar viata potrivita pentru fiecare pe care ne-o ducem, cu ajutorul lui Dumnezeu, cat de bine putem. Cred ca de fapt asta se vede pe bloguri: partea frumoasa, a bunatatii din om, a credintelor lui, a ceea ce poate crea urmand exemplul lui Dumnezeu, a frumusetii interioare, a dragostei, dincolo de nimicurile care ne umple vietile. Daca mi-a iesit o prajitura buna, bineinteles ca voi descrie toate bucuriile si emotiile pe care le-am trait. La fel si ce lucrez sau desenez sau....na, fiecare ce se pricepe. De ce sa consum energie scriind despre ceva ce mi-a displacut sau mi-a produs emotii negative? Si mai ales, de ce sa le impartasesc? Traim zile cand deja se arata la TV toate acestea. Eu urmarasc blogul tau si spun aici, cu recunostinta si apreciere, ca mult bine imi faci prin povestile, gandurile, lucrusoarele pe care le faci, sfaturile si vorbele de intelepciune ale Sfintilor Parinti pe care ni le impartasesti etc.
    Multe imbratisari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa e...cautam cele de folos, ca sa crestem in bine...Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

      Ștergere
  7. Cata drepate ai Irina! Dar de ce am dezvalui celorlati chiar toate framantarile, neputintele noastre... Aici este locul in care ne relaxam, in care gasim postari pentru suflet si in care incercam sa vorbim despre intamplarile frumoase din viata noastra! Asa ne vom aminti de ele mereu, uitand grijile si oboseala...de zi cu zi!

    RăspundețiȘtergere
  8. cred ca e bine uneori sa vorbim si despre cele rele, dar din perspectiva in care le putem depasi, sau le-am depasit deja, si putem oferi si celorlalti ceva din ce am invatat.E de folos uneori sa stii ca si celalalt trece prin aceleasi lupte si framantari ca si tine, te simti mai putin singur.

    RăspundețiȘtergere
  9. ai dreptate în ceea ce ai scris!
    totuşi, să ştii că am fost într-una din casele ce se vor perfecte: totul să strălucească, totul călcat şi dezinfectat, fiecare colţişor din casă cu regulile clar stabilite şi de respectat ... am crezut că mă sufoc, că nu pot respira !
    e minunat să nu devii sclavul obiectelor ! e minunat să trăieşti mai dezordonat, mai aproape de simplitatea vieţii!
    cu drag vin să îţi citesc postările pe blog!

    RăspundețiȘtergere
  10. Esti un suflet frumos Irina!:)

    Cu drag,
    Mihaela V.

    RăspundețiȘtergere
  11. Cat de bine ai pus in cuvinte ceva ce multe din blogosfera simtim. Bravo!

    RăspundețiȘtergere
  12. Doamna Irina, aveti un blog minunat. L-am descoperit intamplator ( sau poate nu, daca tinem cont de ideea ca atragem spre noi ceea ce rezoneaza cu noi insine), dar in mod cert ma veti mai avea ca musafir.
    Indraznesc sa adaug si eu un comentariu: Cred ca nu ar trebui sa ne judecam pe noi insine in termeni de perfect - imperfect. (Am gasit un citat destul de interesant, care spune ca :" unii se cred perfecti doar pentru ca sunt mai putin exigenti cu ei insisi"). Cred insa ca fiecare zi noua pe care o traim, trebuie sa ne aduca o mica multumire: ca am facut lucruri bune, ca le-am facut cu drag, ca le-am facut mai bine decat in ziua de ieri, ca am ajutat pe cineva, ca am multumit pentru ceea ce avem sau primim. Si daca aceasta multumire exista, cred ca este foarte bine si putem fi impacati si multumiti de noi insine si pregatiti pentru o noua zi in care sa ne continuam drumul pentru care am fost zamisliti de catre Creator...

    RăspundețiȘtergere
  13. Irina, iti multumim pentru deschiderea sufletului tau...eu personal aveam nevoie si de o astfel de postare...te imbratisez. ioana b

    RăspundețiȘtergere
  14. Foarte adevărat ce ai scris, Irina. Mă regăsesc foarte bine în ceea ce ai scris. Uneori chiar îmi este teamă că oamenii îşi vor face o imagine total greşită despre mine, idealizată. Dar dacă nu am scrie şi despre lucrurile bune, cred că şi noi am uita mult mai repede de ele. Şi mă gândesc că aşa cum eu găsesc atâta inspiraţie în rândurile altor bloguri, poate şi ale mele ar ajuta altora.

    RăspundețiȘtergere
  15. Ai scris frumos, Irina! Eu de multe ori mai scriu si despre necazurile mele pe blog sau despre lucrurile imperfecte pe care le fac si lumea ma tot dojeneste sa nu mai scriu despre asta. Dar asta e viata mea, cu bune, cu rele, si nu vreau sa dau impresia ca la mine totul e bine si frumos, pentru ca nu e chiar asa. O postare foarte frumoasa, multumim!

    RăspundețiȘtergere
  16. da, sunt de acord, multe dintre noi am simtit o presiune din partea blogosferei, gandindu-ne ca uite, ea de ce are timp sa faca si asta, sau cum de ea a putut sa mai faca si cealalta treaba, sau ea cum poate sa-si tina casa luna si eu nu? m-am simtit si eu apasata, mai ales atunci cand eram la pamant si nu mai puteam face chiar nimic. perfectiunea lor ma facea sa ma simt si mai vinovata de imperfectiunea mea. apoi, intr-o zi, am inteles! poate fi si adevarata perfectiunea lor, daca eu nu o am nu inseamna ca sunt mai putin valoroasa si pana la urma poate ca nu asta conteaza. nu stiu exact ce conteaza, dar eu cred ca e important sa decelam aici orgoliul din dorinta de a fi mai bune. eu cred ca din orgoliu gresim mult si daca nu ne-am lasa calauzite de el, am vedea ca nu suntem nici noi, nici "perfectele" decat niste oameni care avem o singura datorie in viata - sa crestem spiritual, in iubire si frumos si bunatate. daca ne calauzim pasii prin viata dupa acestea, nu cred ca avem cum sa gresim, chiar daca ne mai lasam coplesite de oboseala, de lipsa de chef, de ... comoditate uneori.
    pe bloguri se vede aproape numai ce este frumos. intr-un fel, e mai bine asa. cineva spunea pe un alt blog ca cele mai multe vizualizari le-a avut la o postare despre un subiect dureros pentru ea - o boala a cuiva drag si se mira de ce. raspunsul l-a primit de la alt cititor si se referea la faptul ca pe oameni ii atrage nenorocirea, nu fericirea altora. daca privim cu atentie in jur, o sa vedem ca asa este, dar nu e bine. eu ma feresc sa scriu pe blog cand sunt in stare proasta, taman ca sa nu-i dau raului sansa sa ramana scris pe veci, sa prinda statornicie. ce e rau trebuie uitat si e bine ca pe bloguri se arata doar partea frumoasa. cu toate astea, sinceritatea ta din postarea asta merita laudata, ea arata ca viata reala e si cu bune si cu rele, la fiecare dintre noi, ca doar toti suntem oameni, nu? toti avem slabiciuni, dar asta nu e o nenorocire, poate ca abia asta ne face oameni.

    RăspundețiȘtergere
  17. Un articol frumos care mi-a inseninat sufletul...
    Da, am fost intrebata si eu de foarte multe ori : cum de reusesc sa fac atatea activitati cu cei mici si sa le si povestesc pe blog. IN spatele culiselor, lucrurile de multe ori pot sta altfel .. decuparea fotografiilor este imperios necesara :) :) Si pentru noi blogul este un jurnal de aducere aminte. De multe ori, cand mai rascolesc articolele, copiii ma intreaba : " mami, ce am facut noi atunci? cum a fost? " Si ma pun sa le citesc :).
    Multumim mult pentru articol...ma bucur si eu pentru ca nu sunt perfecta...este El, Dumnezeu, perfect pentru mine! :)
    Coca

    RăspundețiȘtergere
  18. asta mi-a placut totdeauna la tine, esti realista!
    stii ca te iubesc, nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  19. perfectiunea nu exista.
    Putem aspira la excelenta, da.

    Eu cand citesc pe bloguri/ vad ceva care imi place, incerc sa imbunatatesc cele de la mine. Nu imi iese tot timpul, dar e important ca perseverez, Sunt treburi care deseori le neglijez, sau nici nu m-am gandit la ele, sau altele le duc la obsesie si as putea renunta la ele in favoarea altora - aici ma ajuta f. mult blogul tau.
    Scrie in continuare, esti perfecta in imperfectiuni.

    RăspundețiȘtergere

♥ ♥ ♥ Lasa un gand frumos! ♥ ♥ ♥
Comentariile anonime sau facute in scop publicitar vor fi sterse.

♥ Translate