Sunt icoanele idoli?

Am intalnit multi crestini, care spun ca sunt ortodocsi, dar care nu cinstesc sfintele icoane.Necercetand cu atentie invatatura Sfintei noastre Biserici, ei pleaca mai degraba urechea la invataturi gresite si straine de ortodoxie, considerand ca icoanele sunt idoli, si nu se cuvine sa le cinstim.

Dar nimic nou sub soare, ca sa zic asa :)). Cunoastem din istorie controversa iconoduli - iconoclasti, iar biruinta dreptei credinte, de cinstire a sfintelor icoane, se praznuieste in prima duminica din postul mare - Duminica Ortodoxiei.

Dar pana la decizia celui de-al 7 lea Sinod Ecumenic din 787, care a hotarat ca

Icoanele să fie cinstite "nu [cu] cinstirea adevărată, care după credinţă se cuvine numai dumnezeirii [Sfintei Treimi], ci [tot aşa] cum se face cu semnul Sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci, cu Sfintele Evanghelii, şi cu toate lucrurile sfinte" [4]

multi crestini au suferit prigoana pentru credinta, cum ni se relateaza si in sinaxarul zilei de azi :

Luand sceptrul stapanirii grecesti, imparatul Leon, cel cu nume de fiara, care se mai numea si Conon si era de neam isaurian, a ridicat prigonire impotriva Bisericii lui Dumnezeu, scornind o noua erezie. Ca socotea, adica, Sfintele icoane, drept idoli, iar pe cei ce se inchinau lor cu credinta, ii numea inchinatori la idoli. Deci, a poruncit ca pretutindeni sa se lepede Sfintele icoane din Bisericile lui Dumnezeu, din toate casele si locuintele omenesti, sa le sfarme si sa le dea foc, sau sa le arunce in apa. Iar pe cei care nu se invoiau cu paganatatea lui, pe unii ii trimetea in surghiun indepartat, iar, pe altii, ii chinuia si ii ucidea in multe feluri. Astfel, la inceput, preasfintitul Ghermano, patriarhul Constantinopolului, care i se impotrivea, a fost izgonit de pe scaun, cu necinste si cu batai, iar, in locul lui, a ridicat pe un oarecare Anastasie, eretic, de un gand cu imparatul.

Intru acea vreme, multi dreptcredinciosi, stand impotriva ereziei, se faceau mucenici, precum au fost si acesti Sfinti, pe care ii pomenim astazi. In Constantinopol, era o poarta ce se numea "Poarta de arama", zidita in zilele marelui Constantin. Deasupra acelei porti, era chipul Mantuitorului, de arama, stand de multi ani acolo. Pe acest chip, imparatul si patriarhul poruncisera sa-l dea jos. Deci, raucredinciosii au pus o scara, pe care s-a suit un ostas, ca sa implineasca porunca. Si s-a adunat multime mare de credinciosi care apucand scara, au aruncat-o jos. Afland de impotrivirea credinciosilor, imparatul a scos ostirea pe ulitele cetatii si a omorat multi dreptcredinciosi, barbati si femei, tineri si batrani, al caror nume numai Dumnezeu il stie. Pe cei care erau socotiti capetenii ai razvratirii, i-au prins vii. Acestia au fost: Iulian, Marcian, Ioan, Alexie, Dimitrie, Foca, Petru si Leon. Luandu-i, slujitorii imparatului i-au batut fara crutare si i-au aruncat in temnita, de unde ii scoteau in fiecare zi si le dadeau cate cinci sute de lovituri, vreme de optzeci de zile. Indurand ei cu vitejie toate aceste chinuri si vazand imparatul ca multi crestini sporesc in credinta lor, a dat porunca de i-a scos in ulitele cetatii si i-a ucis.

Odata cu ei a fost taiata si una din femeile cele slavite, anume Maria Patricia, pentru dreptcredincioasa cinstire a icoanelor, iar trupul ei a fost aruncat in adancul marii. Tot atunci a fost prinsa si Cuvioasa Teodosia, monahia, ca una ce se afla in aceeasi pricina, si a luat cununa muceniceasca si se cinsteste pomenirea ei la 29 de zile, ale lunii lui mai. Si toti, cei ce au patimit pentru cinstita icoana a Mantuitorului, stau impreuna, inaintea Stapanului Hristos Dumnezeu, Caruia se cuvine slava in veci! Amin.

Vedem ca in trecut crestinii si-au dat si viata pentru Adevar. Noua nu ni se cere sa ne jertfim viata, ci doar un pic din timpul nostru, pentru a ne insusi, si apoi a trai si marturisi credinta noastra.

Pentru cei interesati am gasit cateva linkuri, care sper sa le fie de folos :

• Despre cultul Sfintelor icoane - par. Cleopa
• Ava Ghelasie, Despre Logica Trinitară şi Logica Dualistă, Icoană-Chip şi Idol-Mască
• De ce cinstim icoanele

Irina

Sa nadajduim in Hristos

Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )

Diavolul nu merge contra. Daca exista o pornire, impinge si el ca sa-l chinuiasca si sa-l insele pe om. Pe cel sensibil, de pilda, il face suprasensibil. Cand ai dispozitie sa faci metanii, te impinge si diavolul sa faci peste puterea ta – si daca puterile tale sunt limitate, iti creeaza o stare nervoasa, pentru ca nu-ti poti face ale tale, si in continuare iti creeaza neliniste cu o deznadejde usoara la inceput, dupa care urmeaza… Cand simtim neliniste nevoindu-ne, sa stim ca nu ne miscam in spatiul lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu e tiran ca sa ne sufoce. Fiecare sa se nevoiasca cu marime de suflet, potrivit cu puterile lui, si sa cultive filotimia, ca sa-i sporeasca dragostea de Dumnezeu. Atunci va fi manat de filotimie si nevointa lui (adica multele metanii, multele postiri, etc.) nu vor fi nimic altceva, fara numai exploziile dragostei sale – si va inainta cu noblete duhovniceasca. Adica nu trebuie sa se nevoiasca cineva cu acrivie bolnavicioasa si sa se sufoce de neliniste luptandu-se cu gandurile, ci sa-si simplifice nevointa sa si sa nadajduiasca in Hristos, iar nu in el insusi. Hristos este dragoste, bunatate si mangaiere, si niciodata nu sufoca, ci are din belsug oxigen duhovnicesc, mangaiere duhovniceasca.

Una este lucrarea duhovniceasca subtire si altceva este acrivia bolnavicioasa, care inabusa cu nelinistea launtrica din pricina silirii exterioare fara discernamant, care sparge si capul cu durerile de cap“.

cuviosul Paisie Aghioritul

Poate fi furata o reteta culinara ?

Mi-am pus trecator intrebarea aceasta mai de mult, cand cineva mi-a povestit ca dupa ce a pus pe blog o reteta de cozonac,folosind imagini si text personal, a primit un mail fiindca  reteta cu pricina (extrem de comuna, de altfel - in cate feluri poti face un cozonac? ) aparuse pe nu stiu ce forum, si respectivii cereau indicarea sursei. Mi s-a parut ridicol la vremea aceea, cum mi se pare de altfel si acum - cum poate cineva sa pretinda ca detine copyrightul pe cozonaci, cand reteta asta se gaseste in caietelul a milioane de gospodine.

Intrebarea a revenit din nou cand am citit  postarea Ligiei in care o acuza pe Ina de plagiat.Trebuie sa spun ca urmaresc blogul Inei de la inceput,printre alte bloguri culinare.Intotdeauna am admirat fotografiile foarte frumoase pe care le face la ceea ce gateste, dar niciodata nu mi-am pus problema ca a inventat retetele cu pricina. Evident ca le-a luat din ceea ce s-ar putea generic numi `bucataria raw`, si le-a prelucrat in stilul propriu, cum e si normal. Deci mi s-a parut nedrept sa fie acuzata de plagiat si somata sa precizeze `sursa` retetei. Am comentat acest lucru si pe blogul Ligiei, nu are rost sa mai detaliez.
Pentru cultura mea generala mi-am pus concret intrebarea `poate fi o reteta culinara furata`?Ca sa caut raspunsul am citit Legea drepturilor de autor nr. 8 din 14 martie 1996,unde nu se precizeaza absolut nimic despre retete culinare. Sa zicem ca o postare pe un blog poate fi incadrata la `opere scrise`, dar o postare culinara are specificul ei,nu e un text obisnuit, ci cuprinde ingrediente si tehnici anume, care in general pot fi atribuite tezaurului cultural comun, si sufera interventii personale la fiecare pregatire. Fiindca legea din Romania e asa lacunara in aceasta problema am vrut sa vad ce spune legea din SUA.

Si am aflat, scrie aici  : ingredientele dintr-o reteta culinara nu sunt supuse protectiei copyright, dar cand reteta este insotita de o expresie literara substantiala, sub forma unor explicatii sau indrumari, sau cand e vorba de combinarea unor retete, cum sunt  cartile de bucate, ar putea exista bazele protectiei copyright. Dar copyrightul protejeaza numai modalitatea particulara, literara de expresie, si nu se extinde asupra numelor,titlurilor,frazelor scurte, ideilor, sistemelor sau metodelor.

Deci, daca ma duc eu pe situl Inei, Ligiei, Laurei, sau al altei culinarese, dau copy la o postare, eventual cu fotografii cu tot, si o pun pe blogul meu, pretinzand ca eu am scris textul si am realizat fotografiile , da, pot fi acuzata de plagiat. Dar daca merg pe blogurile cu pricina, iau dintr-o reteta lista de ingrediente si metoda, apoi le prelucrez si  transpun metoda in propriile cuvinte si fotografii, asta e munca mea personala si cine ma acuza de plagiat ori e rau intentionat, ori neinformat.

In concluzie, o reteta culinara NU POATE FI FURATA, ci doar modalitatea ei literara si eventual vizuala  de transpunere in practica.

Acestea fiind zise urez culinareselor bloguiala placuta in continuare, si sa ne incante ca si pana acum cu diverse retete.


Irina

Esarfa pufoasa de mohair

Saptamana trecuta am finalizat esarfa de mohair inceputa in noiembrie, dar abia azi am reusit sa fac cateva fotografii.
Teodora a fost asa draguta sa o tina un pic :)), asa incat sa se vada modelul.

E lucrata cu fir subtire Red Heart Soft Mohair, pe andrele de 5 mm. Are 1, 35 m lungime, si e foarte calduroasa.

  Irina

Schimbarea la Fata a Domnului

Tot omul este dator sa se schimbe la fata. Dar cum se poate schimba la fata ? Daca ieri a fost desfranat si s-a marturisit, sa nu mai fie ! Daca a fost hot, sa lase hotia ! Daca a fost injurator sau betiv, sa lase betia si injuratul sau fumatul, sa lase rautatile, sa le marturiseasca, sa le planga toata viata, sa faca canonul; si asa se schimba omul, nu la fata cea din afara, ci la cea dinlauntru a sufletului. 

 Si atunci, asezarea omului care a fost inainte de pacat, cu aceea care este cand intra in fericire si in treptele duhovnicesti ale desavarsirii, nu mai seamana. 

 Ieri era ca un drac, slujind pacatului, si astazi, daca s-a pocait, si-a indreptat viata si s-a sfintit, se face lumina si are lumina duhovniceasca intr-insul si merge din putere in putere, dintr-o desavarsire in alta, pe cele trei trepte ale urcusului duhovnicesc, care sunt :

- Nepatimirea rationala a sufletului sau faptuirea morala;

- Slobozenia duhovniceasca a sufletului rational care-si retrage mintea sa din simtire si o leaga cu Dumnezeu prin contemplatia naturala si duh, si

- Odihna duhovniceasca a sufletului rational, ( sambetele sambetelor ), care-si retrage mintea sa chiar de la toate contemplatiile naturale in duh, de la cugetarile cele mai inalte din zidiri si o leaga cu totul de Dumnezeu in extazul iubirii. Amin. 

par. Cleopa (sursa)

Troparul Schimbării la Faţă

Schimbatu-Te-ai la fata, in munte, Hristoase Dumnezeule, aratand ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea; straluceasca si noua, pacatosilor, lumina ta cea pururea fiitoare, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Datatorule de lumina, slava Tie!

 

Condacul Schimbării la Faţă

                     
In munte, Te-ai schimbat la fata, Hristoase Dumnezeule, si pe cat au cuprins ucenicii Tai slava Ta, au inteles ca, daca Te vor vedea rastignit, sa cunoasca Patima cea de bunavoie si lumii sa propovaduiasca, ca Tu esti cu adevarat raza Tatalui.

Irina