Se apropie Sarbatorile...

Mai sunt 50 de zile pana la Craciun!si mult mai putine pana la Sf. Nicolae!


Se apropie sfintele Sarbatori de iarna si, bineinteles "luna cadourilor". Stiu ca toti parintii devin cam agitati in aceasta perioada, intrebandu-se ce sa le cumpere celor mici: o jucarie? ceva de imbracat? o carte? dulciuri?

Noi ne-am gandit sa-i cumparam Ilincai doua carti, care explica semnificatia si importanta sarbatorilor care urmeaza :Sf. Nicolae si Craciunul. Cred ca este important pentru copii nostri sa inteleaga ca bucuria Craciunului este nasterea lui Hristos,nu cadourile,nu bradul, nu mancarea, cu toate ca si acestea au locul lor in frumusetea Sarbatorii.
Am gasit exact ceea ce cautam la "Proeditura".Doua carti foarte frumos ilustrate, si cu text scurt, potrivite pentru copilasii mici, la un pret rezonabil.

"Povestea Sfantului Nicolae"


"Primul Craciun":

"Cartea de fata prezinta povestea Craciunului, concentrandu-se asupra planului lui Dumnezeu de a mantui omenirea prin fiul sau Iisus Hristos. Aceasta va fi de nepretuit printre nenumaratele carti despre Craciun, o adevarata comoara pe care o veti savura an de an."


Un articol interesant despre "Bucuriile Craciunului" scris de Danion Vasile gasiti aici.


Irina

Ingeras de toamna

Fiindca saptamana viitoare e sarbatorea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil m-am gandit sa fac cu Ilinca cateva activitati manuale avand ca subiect ingerii, si astfel sa o si invat cateva lucruri despre ei.
Am inceput astazi cu un ingeras "de sezon". Ideea si modelul le-am gasit aici :
http://www.dltk-bible.com/angels/harvest_angel_paper_craft.htm

Am ales sa imprim modelul pe hartie alba, ca sa-l putem colora, dar poate fi descarcat si in varianta colorata.

Intai am scos la imprimanta modelul, si Ilinca a colorat partile care alcatuiesc ingerasul, cu un pic de ajutor din partea mea(i-am spus ce culori sa foloseasca).

Apoi eu am decupat fiecare bucata, si Ilinca le-a imbinat, ca sa vedem cum trebuie lipite(se observa ca si-a folosit fantezia - nu i-am aratat modelul, am vrut sa vad daca le aseaza cum trebuie) .




Apoi a mozolit cu maaare placere fiecare bucatica cu lipici , si am "ansamblat" ingerasul.

A fost foarte incantata de rezultat, si a pus ingerasul pe usa frigiderului, la "expozitie" .


O sa continuam cu alte modele, de pe acelasi site.

Irina

Icoana Maicii Domnului ,,Cea care alapteaza"

De la bunica mea, Dumnezeu s-o ierte! am mostenit o icoana cu o reprezentare a Maicii Domnului mai putin intalnita: Maica Domnului ,,Cea care alapteaza" (Galaktotrophousa). Cautand sa aflu mai multe am descoperit ca prima reprezentare de acest gen dateaza din sec. al II lea si se gaseste in frescele din "Catacomba Priscillei" , aflata in imprejurimile Romei. Un alt exemplar din sec.VI se gaseste intr-o fresca din Saqqara, Egipt.

La M-rea Hilandar, din Muntele Athos este o astfel de icoana, adusa de la Ierusalim de catre Sf. Sava al Sarbilor.

Din cate am inteles icoana este foarte venerata in Serbia si Rusia,dar din pacate n-am gasit nici un acatist al Maicii Domnului Galaktotrophousa (se serbeaza pe 12/25 ianuarie).

Rugăciune la alăptare, către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, înaintea icoanei sale „Cea care alăptează"

 

Primeşte, Doamnă de Dumnezeu Născătoare, rugăciunile cele cu lacrimi ale robilor tăi ce aleargă la tine. Te vedem în sfânta icoană cum Îl ţii în braţe şi-L alăptezi pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, pe Domnul Iisus Hristos. De L-ai şi născut fără de durere, totuşi cunoşti durerile mamelor, şi neputinţele fiilor şi fiicelor omeneşti le vezi.
Pentru aceasta, cu căldură căzând la icoana ta tămăduitoare şi sărutând-o cu umilinţă, te rugăm, Preamilostivă Stăpână: îndură-te de noi, păcătoasele, cele osândite să naştem în dureri şi să creştem în întristări pruncii noştri, şi cu împreună-pătimire acoperă-ne, iar pe pruncii şi soţii noştri izbăveşte-i de bolile cele grele şi de necazurile amare. Dăruieşte-le sănătate şi putere, ca cei hrăniţi să crească din putere în putere, iar cele ce îi hrănesc să se umple de bucurie şi mângâiere, ca şi acum, cu mijlocirea ta, Domnul să săvârşească lauda Sa din gura pruncilor şi a celor ce sug.
 O, Maică a Fiului lui Dumnezeu! Milostiveşte-te de maicile fiilor omeneşti şi de norodul tău cel neputincios: bolile noastre grabnic tămăduieşte-le, necazurile şi întristările noastre alină-le, şi nu trece cu vederea lacrimile şi suspinările robilor tăi. Auzi-ne în ziua necazului pe noi, cei ce cădem la icoana ta, şi în ziua bucuriei şi izbăvirii primeşte laudele inimilor noastre cele mulţumitoare.
 Înalţă rugăciunile noastre la Tronul Fiului tău şi Dumnezeului nostru, ca să fie milostiv către păcatele şi neputinţele noastre şi să adauge mila Sa celor care cunosc numele Lui, ca şi noi, şi pruncii noştri să te proslăvim pe tine, Milostiva noastră Apărătoare şi Nădejdea neamului nostru cea neclintită, în vecii vecilor. Amin

Irina

Prajitura zserbo

De multe ori lucruri aparent simple, banale, ne pot lasa amintiri pentru intreaga viata. In facultate am fost colega de grupa si de camera cu cea mai buna prietena din copilarie. Ne cunoastem de la 4 ani. Avem o gramada de amintiri placute impreuna .Una din ele este legata de mama ei, sau mai precis de o prajitura delicioasa pe care o facea- prajitura zserbo . De multe ori venea la noi, si aducea cate o cutie de prajituri - ah, cat de bune erau! as fi fost in stare sa le mananc singura pe toate. Anul trecut am prins curaj si mi-am spus ca trebuie sa o fac si eu ( prajiturile nu erau punctul meu forte in materie de arta culinara - intre timp am mai capatat ceva experienta, dar mai am multe de invatat ), si nu imi pare rau ca m-am mobilizat.
Deci iata reteta :

Zserbo cu miere

Foile:

1 ou
150 g zahar

60 g unt,
500 g faina
1 lingurita bicarbonat de sodiu
2 linguri miere
50 ml lapte

Crema:
500 ml lapte
250 g zahar

250 g unt
1 plic zahar vanilat
2 linguri pline de gris

Glazura

150 g zahar
2 linguri cacao
3 linguri apa fierbinte
o bucatica de unt

Foile:oul se bate bine cu mixerul.Se adauga zaharul,mierea si se amesteca bine pe abur. Se pune laptele, apoi se adauga treptat faina si bicarbonatul,pana se obtine un aluat moale.Se lasa sa se odihneasca 20-30 minute,se imparte aluatul in 4 si se coc foile (eu le pun pe hartie de copt in tava de aragaz).
Crema: laptele se amesteca cu zaharul si se fierbe in el grisul. Dupa ce se raceste se amesteca cu untul( eu fierb grisul inainte de a ma apuca de foi, ca sa se raceasca bine).

Pe prima foaie se pune crema, se aseaza a doua foaie si se unge cu gem de caise.Deasupra se pune a treia foaie, din nou crema, si apoi ultima foaie.Se unge cu un strat subtire de gem si se pune glazura . Se lasa pina a doua zi, ca sa se inmoaie foile, si se taie.


Irina

Citeste Biblia intr-un an!

"Orice ortodox citeste Biblia cu de la sine voie, pe limba lui. Dar cu fireasca smerenie, el isi da seama ca judecarea faptelor dupa a sa cugetare patimasa nu ii e de buna indrumare: de aceea este nevoie de o privire mult mai cuprinzatoare, de experiente acumulate, si, mai mult de toate ­ de sfintenie: de curatia inimii, care te face sa-­L vezi pe Dumnezeu. Si acest lucru, muritorul de rand nu indrazneste sa creada a­l avea. Daca, in calitate de individ, omul nu detine acest lucru, il are totusi in calitate de membru al Bisericii, ­ un madular din trupul Domnului Hristos. In aceasta postura omul are parte de experienta de viata adunata a Bisericii, lumina ei deslusitoare, in integritate si curatie: de Sfanta Traditie. In masura in care omul o urmeaza, in gand si fapta, şi el poate sa devina vas al intelepciunii ei. Biblia nu este, cu alte cuvinte, singura sursa de adevaruri a Bisericii. Cuvantul viu este mai vechi decat cel scris si traieste in continuare odata cu cele scrise. Inainte ca tot ceea ce a facut si a spus Iisus sa apuce sa fie consemnat, cuvintele si faptele Sale nu s-­au pierdut. Apostolii au dat indrumarile lor nu numai in scris, dar si prin viu grai (2 Tesaloniceni II, 15) iar Biserica a fost îndemnata sa tina seama de aceste invataturi. Si asa a si facut. Aceasta este Sfanta Traditie, care traieste in continuare in Biserica, din neam in neam. Scriptura si Sfanta Traditie tin una de alta si se sprijina reciproc. Tradiţia da viata celor scrise, este plamanul sau. Fara acesta, Scriptura ar fi moartă: un obiect de disectie anatomica. Cele doua nu se pot rupe una de alta. Pana la urma, Scriptura este o traditie scrisa iar Sfanta Traditie este o scriere traita. Iar Scriptura, Traditia si Fapta nu sunt decat un intreg: Hristos Cel in veci viu. Hristos este Adevarul, ,,acelasi si ieri, si azi si în veci” (Evrei XIII, 8). "

din "Credinta si trairea ortodoxiei" de F.T. Colliander

Noiembrie
1 Ieremia 24-26; Tit 2

2 Ieremia 27-29; Tit 3

3 Ieremia 30-31; Filimon

4 Ieremia 32-33; Evrei 1

5 Ieremia 34-36; Evrei 2

6 Ieremia 37-39; Evrei 3

7 Ieremia 40-42; Evrei 4

Irina