Sf. Ioan cel Nou de la Suceava

Astazi il praznuim pe Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, ocrotitorul Moldovei. Il pomenesc pe Sfantul Ioan in mod deosebit fiindca m-am nascut si am crescut la Suceava, si mergeam adeseori la manastirea unde sunt moastele Sfantului, primind mult ajutor de la Dumnezeu cu rugaciunile sale.

Sfantul Ioan s-a nascut spre sfarsitul sec. al XIII lea, intr-un oras din Turcia de astazi. Se ocupa cu negotul si adeseori calatorea in diverse locuri.
Intr-una din calatoriile sale spre Cetatea Alba, in jurul anului 1330, a intalnit un negustor din Venetia, de credinta catolica, pe nume Reiz, cu care a avut discutii in care Ioan a sustinut cu putere adevarurile ortodoxiei. Suparat ca a fost infruntat astfel, Reiz s-a dus la conducatorul Cetatii Albe ( care era tatar), si i-a spus ca in cetate a venit un negustor, care doreste sa se lepede de crestinism si sa treaca la religia tatarilor. Bucuros, conducatorul cetatii l-a chemat la el pe Ioan si l-a indemnat sa se lepede de Hristos, dar acesta a refuzat, asa ca a fost supus la multe chinuri, in mijlocul carora el marturisea si mai puternic credinta ortodoxa:

“Binecuvantat esti Dumnezeule si preamarit esti Lumina in trei straluciri: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Sa nu-mi fie mie niciodata a ma inchina soarelui si focului, ci Parintelui luminilor si slavei celei neinserate. Multumescu-ti Tie Hristoase, ca m-ai invrednicit a-mi spala pacatele cu sangele meu si a ma sfinti cu puterea Sfantului Duh spre dobandirea vietii celei vesnice. Aceasta este ziua in care bucuria mea este deplina, pe care nimeni n-o va lua de la mine. Da-mi mie, Dumnezeule, sa ma impartasesc mai cu adevarat din slava zilei celei prealuminoase a Imparatiei Tale”.


In cele din urma lui Ioan i s-a taiat capul, si trupul sau a fost ingropat in cimitirul cetatii, la mormantul sau savarsindu-se multe minuni. Mai tarziu trupul sau a fost descoperit neputrezit si raspandind buna mireasma.

Vestea despre minunile savarsite de catre Sfantul Ioan cel Nou a ajuns si la urechile lui Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, si in 1415 el aduce moastele acestuia la Suceava, care era capitala tarii si sediul Mitropoliei, si le aseaza in biserica Mirauti, unde au ramas pana in 1589, cand au fost mutate in noua catedrala mitropolitana, ctitorita de domnitorii Bogdan III si fiul sau Stefanita.

Odata cu aducerea sfintelor moaste la Suceava a fost scrisa si o scurta istorie a patimirii Sfantului. Praznuirea sa se face la 24 iunie, de ziua nasterii Sf. Ioan Botezatorul, cand mii de pelerini vin sa participe la procesiunea care are loc cu aceasta ocazie.

Particele din moastele Sfantului se gasesc si la M-rea Plumbuita din Bucuresti.

Gasiti mai jos linkuri spre:

• Acatistul Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava
• Paraclisul Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava
• Viata Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava
• despre Manastirea Sf. Ioan cel Nou

“Prealaudate Ioane, pe tine nici salbaticia tiranului, nici amagirea cuvintelor, nici groaza chinurilor, nici bataliile cele cumplite nu te-au despartit de Hristos, pe care din pruncie L-ai iubit; Caruia te si roaga sa ne daruiasca sufletelor noastre pace si mare mila”. (Podobia la laude, din Utrenia zilei de 2 iunie).

Irina

Rugaciune in familie

Lista celor 10 lucruri de facut :


1.Scris si citit
2.Povestirea orala
3.Memorarea
4. Auditii& ascultarea cu atentie a unui text

5. Rugaciune in familie
6.Arte & lucru manual
7. Excursii & biblioteca
8. Munca & slujirea altora
9. Disciplina
10. Jocuri & explorare

5. Rugaciune in familie






O veche zicala spune ca familia care se roaga impreuna ramane impreuna.Temelia vietii crestine este rugaciunea. Cunostintele dobandite prin catehizare sunt importante, dar ele singure nu pot transforma un copil in crestin- pentru aceasta e nevoie de traire.


Rugaciunea nu se invata prin conferinte si lectii, ci prin participarea directa a copilului la viata de rugaciune a familiei. Aceasta nu trebuie sa fie ostentativa, ci sa faca parte din firescul zilnic.


Este bine ca familia sa isi stabileasca un anume ritual e rugaciune, in functie de programul zilnic si de varsta membrilor sai. Ora nu este foarte importanta, ci conteaza regularitatea si rutina.


Pentru copiii prescolari, o rugaciune scurta seara la capataiul patului, ca si rugaciunea de la masa, sunt usor de indeplinit si nu trebuie sa ii fortam la mai mult. Copiii mai marisori vor putea participa mult mai activ la rugaciunea familiei, prin cantari, lecturi, sau prin rostirea unei rugaciuni proprii. Ei pot pregati aceste momente prin aprinderea candelei, a lumanarilor sau, daca familia obisnuieste, tamaind.


Nu trebuie sa limitam rugaciunea la un anume moment al zilei, ci sa ii invatam pe copii sa se roage oricand, oriunde, ajutandu-i sa-si exprime sentimentele inaintea lui Dumnezeu. Decat sa ii invatam pe copii rugaciuni compuse special pentru ei, este mai bine sa rostim impreuna rugaciunile cele mai cunoscute ( rugaciunile incepatoare,Tatal nostru, sau troparele zilei), precum si versete din psalmi potrivite momentului respectiv, sau cantari de la slujbele Bisericii. Procedand astfel, adesori copilul va auzi la biserica o rugaciune pe care el o stia pe dinafara de acasa, si astfel este fericit, participand deplin la slujba si invatand s-o indrageasca.


Un timp regulat de rugaciune in familie va dezvolta copilul moral si intelectual, ajutandu-l sa se apropie de Hristos.


Irina

Sfoof

Sfoof-ul este o prajitura arabeasca, facuta din gris. N-am mai facut-o de multa vreme, dar azi mi-am amintit de ea. Reteta o am de la un prieten libanez, si se prepara foarte rapid- cam 10 minute dureaza sa faci amestecul si sa-l dai la cuptor.

Ingrediente :
1/2 pahar de zahar
1 pahar de lapte(sau de apa- in post)
1/2 pahar de ulei
1 1/2 pahar gris
1/2 pahar faina
1 lingurita si jumatate praf de copt
1 lingurita de sofran sau de turmeric
1 fiola esenta vanilie


(am folosit un pahar de 200 de ml)
Se amesteca zaharul cu laptele si uleiul, apoi se incorporeaza restul ingredientelor. Se toarna compozitia intr-o tava unsa cu tahini (pasta de susan), sau daca nu aveti tahini, unsa cu unt si tapetata cu faina. Eu am folosit azi o tava de silicon si nu am uns deloc.

Se lasa la cuptor 30-35 de minute, la 175 de grade. Se taie dupa ce s-a racorit.


Optional, se poate face un sirop din apa cu zahar si vanilie, sau cu miere, si se insiropeaza imediat ce se scoate din cuptor(cat e fierbinte)



In caz ca nu ati folosit pana acum sofran, nu ezitati sa cumparati acest minunat condiment, care da o culoare galben- aurie mancarurilor in care este adaugat. Eu il folosesc la prajituri (in special la aluaturile de post, care n-au ou) si la orez.


Irina

Ce mai citesc

Desi am cumparat ceva carti in ultima vreme, n-am avut timp sa va povestesc despre ele.

Dar ieri am primit ultima comanda de la editura Sophia, si trebuie sa va recomand : "Barbatul si femeia in viziunea Sf. Ioan Gura de Aur" de David C. Ford.

Este vorba de o analiza detaliata a scrierilor Sf. Ioan, autorul comentand viziunea acestuia asupra barbatului si femeii, trecand printr-o diversitate de subiecte: casatorie, feciorie, relatiile intre sexe, rolul femeii in familie, biserica si societate. Cartea demonstreaza ca Sfintii Parinti nu erau misogini, asa cum pretind unii credinciosi, influentati de teoriile feministe. Daca vreti sa va lamuriti asupra acestor subiecte va recomand cartea cu caldura.



Si daca tot am deschis subiectul o sa va spun si despre restul cartilor cumparate in ultimele luni.

Din colectia " Talcuiri la Sfanta Scriptura" am luat "Talcuiri la Epistola a doua catre Corintheni" de Sf. Ioan Gura de Aur. Am gasit-o cu reducere de 50% la pret ( asa am mai achizitionat niste carti din aceeasi serie).



O alta colectie foarte buna este "Psihoterapia Ortodoxa", din care am cumparat:

• Probleme actuale ale psihoterapiei ortodoxe" de dr. Dmitri Avdeev, unde se trateaza pe scurt subiecte cum ar fi starile obsesive, homosexualitatea, dependenta de jocuri de noroc, etc.
• "Reintregirea sufletului " de John Chryssavgis- autorul, preot casatorit, cu experienta in slujirea pastorala, dar si in lucrul cu tinerii, vorbeste despre pocainta, despre rolul parintelui duhovnicesc si despre ascultare, dar atinge subiecte spinoase cum ar fi comportamentul inadecvat al unora dintre preoti si abuzurile asupra copiilor.
• "Pacatele parintilor si bolile copiilor" de K.V. Zorin- cartea este o continuare a volumului "De ce sufera copiii" , si descrie legatura dintre comportamentul parintilor si starea sanatatii copiilor.Autorul analizeaza in lumina credintei ortodoxe diverse situatii de viata si ne da solutii pentru prevenirea acestor probleme.

Si ultimele trei :

• "O zi de viata sfanta" de Mitropolitul Grigorie - contine sfaturi practice pentru organizarea unei zile din viata crestinului. Gasiti cateva fragmente din aceasta carte pe Blogul Nataliei.
• "Lectii duhovnicesti" de Serghei Bolsakov- volumul cuprinde convorbiri duhovnicesti pe care autorul le- avut cu monahi ortodocsi din Rusia, Finlanda, Estonia, Franta si muntele Athos intre anii 1919 si 1974. Discutiile amintesc de cele din cartea 'Pelerinul rus" , si sunt extrem de vii si de ziditoare.

• "Spovedanie neterminta" de Gena Geamanu- este vorba despre jurnalul de tinerete al maicii Siluana (nu a recunoscut niciodata in mod direct ca este vorb de ea, dar biografia coincide), si parcurge cautarile existentiale ale autoarei sub regimul comunist, descriind apoi intalnirea cu Hristos si marturiile ei despre lupta duhovniceasca. Am citit prima oara aceasta carte acum vreo 7 ani, cred, si m-a marcat foarte mult. E o lectura excelenta in special pentru tinerii care, nascuti dupa Revolutie, nu pot sa inteleaga ce groaznic a fost regimul ateu-comunist, si ce binecuvantati sunt ei ca au aceasta libertate, pe care sa dea Dumnezeu s-o foloseasca pentru mantuirea sufletului.

Irina

Despre gradinite

Azi am fost sa ma interesez de inscrierea Ilincai la gradinita, fiindca ne-am gandit ca e suficient de mare de-acum pentru a petrece cateva ore in colectivitate.

Am inceput cautarile de saptamana trecuta. La prima gradinita unde m-am dus mi s-a spus ca primesc doar copiii arondati, si am fost trimisa la gradinita de care apartinem. Aici mi-au spus ca nu fac inscrieri, fiindca au deja cate 45 de copii in grupa - spre dezamagirea Ilincai, care a asistat la conversatie.

Asa ca azi am pornit voiniceste spre a treia gradinita de pe lista. Am lasat-o la urma fiindca e la distanta cam mare de noi- am de mers 20 de minute pe jos. In rest mi s-a parut destul de bine- inauntru e curat, renovat, in grupa sunt putini copii, si nu au televizor. Am primit fisa de inscriere si asigurarea ca sunt locuri, asa ca in principiu Ilinca va merge aici la toamna.

Personal nu sunt un fan al sistemului de invatamant institutionalizat, mai ales al celui din tara noastra dar, fiindca la un moment dat va merge la scoala, ma gandesc ca ii vor prinde bine cateva ore petrecute la gradinita . Pe langa asta si ea e doritoare sa mearga, ca sa le poata spune prietenilor ei la ce grupa e .

Oricum raman la ideea ca, cel putin in cei "7 ani de acasa", copilul trebuie sa stea cat mai mult in familie, nu in institutii, si asta din mai multe motive.

In primul rand in acesti ani se dezvolta relatii afective puternice intre copii si parinti. E o perioada in care copiii au nevoie in primul rand de dragostea si atentia parintilor, iar pentru parinti e o perioada plina de bucurii- acum e momentul primului zambet, al primilor pasi, al primului cuvant, a intrebarilor nesfarsite si a curiozitatilor de tot felul. Si ce poate fi mai placut decat sa redescoperi lumea impreuna cu cel mic? (desi poate fi obositor uneori, recunosc ). Nu e nimic mai important decat dezvoltarea legaturilor afective intre membri familiei, si asta nu se poate face decat petrecand cat mai mult timp impreuna si creand amintiri pentru o viata.

Apoi acestia sunt anii in care se pun bazele bunei cresteri, si in care copilul invata ce e bine si ce e rau. Sufletul celui mic e extrem de pretios- il putem da pe mana unei educatoare, care poate are alte principii si valori, diferite de cele ale familiei noastre? In plus el va fi inconjurat ore bune de copii de la care poate invata lucruri care sunt rele in viziunea noastra, iar noi nu suntem prezenti acolo pentru a-l invata si a-l corecta. Daca vrem sa formam copiilor nostri un caracter virtuos va fi destul de dificil s-o facem daca nu ne ocupam personal de cresterea lor, in special in primii ani ai vietii.

In al treilea rand metodele si mijloacele educative din gradinite s-ar putea sa nu corespunda cu ceea ce ne-am dori pentru copil. De exemplu impartirea aceasta pe grupe de varsta, obisnuita in sistemul nostru de invatamant este nenaturala. In aceasta privinta apreciez foarte mult sistemul Montessori, in care grupele de copii sunt eterogene, cuprinzand micuti intre 3 si 6 ani. Din pacate in Romania metodele alternative sunt destul de slabut reprezentate, si de obicei sunt accesibile celor cu venituri mari.

Una peste alta cred ca un maxim de 4 ore la gradinita, dupa varsta de 4 ani, sunt mai mult decat suficiente. Ce parere aveti?


Irina