 |
| google.com |
Recitesc "Valea lunii" de Jack London. E una din cartile mele preferate. Din copilarie am placerea asta, sa citesc si sa recitesc la nesfarsit cartile care imi plac. Din unele, dupa atata lectura, stiam pasaje pe de rost :).
"Valea lunii" e povestea unui cuplu de oraseni americani (Saxon si Billy) care, sufocati de traiul urban, isi vand toate lucrurile, isi achita datoriile si pornesc pe jos intr-o calatorie de-a lungul Americii, in cautarea "fermei de vis". Pe care o si gasesc, bineinteles :)).
La inceputul calatoriei intalnesc o femeie care avea o ferma prospera, cu care Saxon intra in vorba:
"- Cautam pamant.Vrem sa devenim agricultori, stiti, si inainte de a ne lua pamant vrem mai intai sa aflam ce fel de pamant am vrea.Si vazandu-l pe al dumneavoastra atat de frumos mi-am pus o multime de intrebari. Stiti, noi nu stim nimic despre agricultura. Am trait toata viata la oras si acum am renuntat: avem de gand sa traim fericiti la tara.
- Dar de unde stiti ca veti fi fericiti la tara?intreba ea
- Nu stiu.Tot ceea ce stiu e ca oamenii saraci nu pot fi fericiti la oras, unde au tot timpul probleme cu slujba.Daca nu pot fi fericiti nici la tara, atunci nu exista fericire nicaieri, si asta nu ni se pare drept, nu-i asa?
- Suna destul de rezonabil, draga mea, dar numai pana la un punct.Trebuie sa nu uiti insa ca sunt multi oameni saraci la tara, si multi nefericiti.
-Dumneavoastra nu pareti nici saraca, nici nefericita, o provoca Saxon.
(...)
- Poate am calitati speciale sa traiesc cu succes la tara. Dupa cum ai spus dumneata ti-ai petrecut viata la oras. Nu stii nici cele mai elementare lucruri despre viata la tara.Te-ar putea face sa suferi groaznic.
- Dar deja stiu ca viata la oras m-ar face sa sufar groaznic. Poate ca si viata la tara va fi la fel, dar oricum, este singura mea sansa, nu vedeti?Asta sau nimic.Si in plus , iata-ma aici, ceea ce dovedeste ca undeva, in adancurile mele, imi doresc viata la tara, deci trebuie, cum spuneti dvs., sa am calitati speciale pentru a trai cu succes la tara sau altfel nu m-as afla aici".
Ma gandeam la cuvintele de mai sus. Si eu tanjesc nu neaparat dupa viata la tara- in sensul ca nu as fi in stare sa traiesc din agricultura- ci dupa un coltisor linistit si cu verdeata, unde sa ma pot bucura de liniste, de placerea gradinaritului si de pregatirea conservelor pentru iarna din productia proprie :). Pe de alta parte fericirea nu tine de loc, ci de ceva interior. In general sunt fericita si multumita si de viata pe care o duc in oras. N-am o gradina mare, dar ma bucur de florile din balcon. Nu pot face conserve din legume productie proprie, dar multumesc lui Dumnezeu, am cu ce sa le cumpar din piata. N-am verdeata multa si linste in jur, dar in caz de forta majora ma pot duce intr-un parc sau la una din prietenele mele cu ograda :). Sunt constienta de toate binecuvantarile pe care mi le-a dat Dumnezeu aici in oras, si ii multumesc pentru ele. Omul care nu e fericit si n-are bucurie in locul unde se afla nu va fi fericit nici unde.
Nu inseamna ca nu-mi doresc in continuare o casuta cu curte si tot restul- e visul meu de copil fara bunici la tara, crescut intre betoane- dar am invatat sa-mi fac viata frumoasa acolo unde sunt, si in imprejurarile in care ma gasesc. Sigur, uneori e greu sa fac asta, dar ma stradui :)).
Irina
