Gandul de duminica

Voronet- Judecata Particulara

Fratilor! Sa aruncam fara patima, in lumina Evangheliei, o privire in viata noastra. Desarta e ea! Toate bunatatile ii sunt luate prin moarte – si adeseori, prin felurite intamplari neasteptate, chiar inainte de moarte. Nevrednice sunt aceste bunatati stricacioase, asa degraba pieritoare, a fi numite “bunatati”! Ele sunt, mai degraba, amagiri si curse. Cei ce se poticnesc in aceste curse si se incurca in ele se lipsesc de adevaratele, vesnicile, cerestile, duhovnicestile bunatati, care se dobandesc prin credinta in Hristos si urmarea Lui pe calea cea de taina a trairii evanghelice. Pocaiti-va!

In ce orbire cumplita ne aflam! Cat de limpede dovedeste aceasta orbire caderea noastra! Vedem moartea fratilor nostri; stim ca nu vom scapa de ea nici noi, ba poate ca foarte degraba ni se va infatisa, fiindca niciunul dintre oameni n-a ramas pentru totdeauna pe pamant, vedem ca multora si inainte de moarte li se destrama pamanteasca bunastare, ca adeseori ea se preschimba

intr-o restriste asemenea unei gustari a mortii in fiecare zi. In ciuda acestei marturii atat de vadite a faptelor, alergam numai dupa bunatatile cele vremelnice ca si cum ele ar fi statornice si vesnice. Doar asupra acestora se indreapta toata luarea noastra aminte! Dumnezeu e uitat! Uitata este vesnicia cea mareata si totodata infricosatoare! Pocaiti-va!

Ne vor trada, fratilor, negresit ne vor trada toate bunatatile stricacioase: pe bogati ii va trada bogatia lor, pe cei slaviti, slava lor, pe cei tineri, tineretea lor, pe cei intelepti, intelepciunea lor. Numai un singur bun vesnic si nemincinos poate omul sa dobandeasca pe pamant: adevarata cunostinta a lui Dumnezeu, impacarea si unirea cu Dumnezeu care ne sunt daruite de Hristos; insa pentru primirea acestor bunatati neintrecute trebuie sa lasam viata pacatoasa, trebuie s-o uram. Pocaiti-va! Pocaiti-va!

Ce inseamna a te pocai?Inseamna a-ti da seama de pacatele tale, a te mahni pentru ele, a le parasi – iata raspunsul dat de un mare sfant parinte la aceasta intrebare – si a nu te mai intoarce la ele. In acest chip multi pacatosi s-au prefacut in sfinti, multi nelegiuiti au devenit drepti. Pocaiti-va!

Lepadati de la voi nu doar pacatele invederate – omorul, furtul, desfranarea, clevetirea, minciuna -, ci si distractiile cele pierzatoare, ci si inchipuirile nelegiuite, ci si gandurile cele fara de lege – tot, tot ce este oprit de Evanghelie.

Sfantul Ignatie Braincianinov, Experiente ascetice, 

Editura Sophia, Bucuresti, 2008

Meniul saptamanii 14-20 ianuarie si link-party!

 

Meniul saptamanii 14-20 ianuarie

Luni 

mancarica de cartofi cu smantana si marar

oua umplute, cu maioneza

Marti

peste prajit, cu mamaliguta si usturoi

bors de legume

Miercuri-post

bors de legume (de marti)

musaca de cartofi cu soia 

Joi

 macrou marinat, cu stafide

Vineri -post

supa-crema de ciuperci

fasole batuta, cu muraturi

Sambata

bors de perisoare cu smantana

porc cu ananas(reteta chinezeasca)

Duminica

ficatei la cuptor

cartofi piure

salata de varza rosie

Mic dejun, cina 

lapte cu orez/paste/gris, ceai si paine cu unt (sau unt de arahide), 

cascaval, zacusca, bruschete cu ciuperci

Desert

fructe (mere, portocale, grefe, banane, kiwi), nuci, alune

Un alt exemplu de gradina permaculturala

 Am tot vorbit in ultima vreme despre permacultura aici pe blog, si nu numai. Multi nu prea au inteles despre ce este vorba, asa ca m-am gandit sa mai postez filmulete cu exemple practice de gradini permaculturale.

 Filmuletul de mai jos prezinta un experiment de succes realizat de Universitatea din Massachusetts (partea de nord-est a SUA), un stat in care clima este umed-continentala, cu veri calde, si ierni friguroase, dar fara temperaturi extreme.

Intre 2010-2011 Universitatea a transformat, cu ajutorul studentilor, o parte din terenul cu gazon intr-o gradina bogata,usor de intretinut, cu ajutorul careia au suplimentat hrana din catina campusului.

Pentru alte postari la subiect vizitati Jurnalul meu de gradina.

Irina

Aranjeaza-te si incalta pantofii!

 Urmatoarea lectie pe care trebuie s-o punem in practica conform regulilor Fly Lady (dupa cea de a avea in bucatarie o chiuveta stralucitoare)

 este ca, dupa toaleta de dimineata, sa ne imbracam  frumos si sa ne incaltam cu pantofii- de preferat unii cu sireturi, pentru a nu fi descaltati cu usurinta (si, in ceea ce ma priveste, de preferat fara tocuri:))   ). Aceasta regula e valabila in special pentru casnice (in principiu cele din mediul urban), care, nefiind obligate sa plece pe undeva, isi petrec de obicei ziua imbracate in capot, trening sau chiar pijamale (am fost acolo, am facut asta :)) ).

Explicatia este ca, imbracata frumos si incaltata ai tendinta sa te comporti altfel, decat daca ai fi echipata in haine comode. Te simti mai bine in ceea ce te priveste, mai energica, gata sa te pui pe treaba!nu mai exista nici o scuza ca sa amani treburile si sa tandalesti de colo-colo!

In plus, daca esti o mamica care sta acasa, vei avea alta prezenta in fata copiilor (si poate a sotului, daca lucreaza de acasa). Cum te vad acestia toata ziua?Ciufulita, nearanjata, cu pijamalele pe tine si cu slapi comozi de casa?Imagineaza-ti cum ar fi sa te vada cu o rochita draguta (sau poate cu o fusta si o bluza ), incaltata cu ceva comod (sau cu toc, daca te tine coloana :)) ), dar "de zi", cu parul spalat proaspat si eventual putin coafat, poate cu un pic de machiaj si parfum (daca obisnuiesti)? oare cei din casa sunt mai putini importanti decat strainii care ne vad pe strada?

Cand am descoperit prima data aceasta regula, am dat fuga la piata si mi-am cumparat o pereche de pantofi draguti si comozi, nu foarte scumpi. Apoi, din hainele de toata ziua  am pus deoparte doua rochite, o fusta si cateva bluze dragute, pe care sa le port in casa.

Faptul ca am adoptat acest obicei m-a facut sa ma simt mult mai bine fata de mine insumi, si intotdeauna am avut alt spor in tot ce mi-am propus sa fac.

Desigur, exista si momente in viata cand e mai greu sa sari in pantofi de dimineata - de exemplu, cand ai un copil mic care te tine treaza toata noaptea, e mai usor sa ramai  in ceva comod, ca sa mai prinzi cateva reprize de somn in timpul zilei. Dar sa nu transformam faptul ca suntem mamici intr-o scuza pentru a nu ne prezenta in mod placut in fata noastra, in primul rand, si apoi in fata celorlalti!

Va doresc o saptamana placuta, cu spor la treaba! :)

Irina

Gandul de duminica

"Cu orice pret, noi trebuie sa incercam a pastra pacea sufletului si sa nu ne tulburam la jignirile venite de la altii. Nimic nu este mai pretios decat pacea intru Hristos Domnul. Sfintii Parinti aveau mereu un duh de pace si, fiind binecuvantati cu harul lui Dumnezeu traiau mult. Dobandeste pacea, si mii de oameni din jurul tau se vor mantui. Atunci cand un om se afla intr-o stare de pace a mintii, el poate de la sine sa le ofere celorlalti lumina necesara luminarii ratiunii. Aceasta pace, ca pe o comoara nepretuita, Domnul nostru Iisus Hristos a lasat-o drept mostenire ucenicilor Sai inainte de moarte. (In. 14,27) Apostolul mai spunea despre ea: “si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa va pazeasca inimile si cugetele voastre intru Hristos Iisus” (Filip. 4,7). Introdu mintea inlauntrul inimii si dai de lucru acolo cu rugaciunea; atunci pacea lui Dumnezeu o umbreste si ea se afla intr-o stare de pace.
Trebuie sa ne obisnuim sa tratam jignirile venite de la altii cu calm, ca si cum insultele lor nu ne privesc pe noi, ci pe altcineva. O astfel de practica ne poate aduce pacea inimii si o poate face lacas al lui Dumnezeu insusi. Daca nu se poate sa nu te tulburi, atunci, cel putin, e necesar sa incerci sa iti infranezi limba, dupa cuvantul psalmistului: “tulburatu-m-am si n-am grait“ (Ps. 76, 4). Pentru a ne pastra pacea sufletului, este nevoie sa evitam cu orice pret a-i critica pe altii. In mod aparte, pentru a pastra pacea sufleteasca trebuie evitata acedia si sa te straduiesti a avea un duh vesel si nu trist. Trebuie sa incerci sa iesi din aceasta stare cat mai iute cu putinta. Atentie la duhul intristarii, caci aceasta da nastere la toate relele. O mie de ispite apar din pricina lui: agitatie, furie, invinuire, nemultumirea de propria soarta, ganduri de desfranare, schimbare permanenta a locului. Uneori duhul cel rau al intristarii pune stapanire pe suflet si il lipseste de umilinta si bunatate fata de frati si da nastere la repulsie fata de orice conversatie. Atunci sufletul evita oamenii, crezand ca acestia se afla la originea tulburarii sale si nu intelege ca pricina tulburarii sale se afla intr-insul. Sufletul plin de intristare si parca scos din minti este incapabil sa accepte in pace sfaturile bune ce i se aduc sau sa raspunda cu umilinta la intrebarile ce i se pun. Primul medicament cu ajutorul caruia omul isi afla in curand mangaiere sufleteasca este smerenia inimii, asa cum ne invata sfantul Isaac Sirul. Aceasta boala este tratata cu rugaciune, abtinere de la graire in desert, lucru de mana, dupa puterile fiecaruia, citirea Cuvantului lui Dumnezeu si rabdare; caci el se naste din lasitate, trandavie si graire in desert”

Sf. Serafim de Sarov