Iata ce spune Alexandrina:
"Irina, stiu ca a inceput postul de mai bine de o saptamana, nu sunt foarte marcata de preocupari religioase, dar de data asta mi-am propus sa fiu un pic mai implicata. Nu am nimic de pierdut, din contra, cred ca uneori sunt mecanizata de taskuri, deadline-uri, uit sa fiu prezenta si sa gandesc crestineste.
Nu am tinut tot postul niciodata, am incercat de cateva ori, dar foamea persistenta mai mult m-a iritat. Nu am reusit pentru ca nu am privit postul ca altceva decat o dieta vegetariana colectiva. Ii lipsea spiritualitatea.
Nu mi-am propus nici de data asta sa tin postul, mai degraba sa ii inteleg rostul, sa ma autoeduc intr-ale postului. Vreau sa incep cu cateva intrebari saptamana asta, intrebari la care m-am tot gandit, dar nu am gasit un raspuns pana acum.
1. De ce sa tin post?
2. De la ce sa tin post? Care sunt dependentele, viciile mele cele mai grozave, obiceiurile rele de care nu ma dezbar?
Mi-ar fi de mare ajutor daca mi-ati scrie si voi care sunt motivele pentru care tineti post si, in principal, de la ce postiti.
Cu multumiri crestinesti :) "
In primul rand referitor la foame, am trecut (si mai trec) prin aceasta experienta uneori. Plangandu-ma duhovnicului ca nu pot posti fiindca mi se face foame (sau cel putin asa aveam eu impresia) mi-a zis - daca ti se face foame mananca mai multa mancare de post :)).
Gandindu-ma la lucrul asta mi-am dat seama ca foamea mea nu e de fapt fizica- daca te uiti la rubrica de retete o sa observi ca e imposibil sa mananci si sa flamanzesti in post - ci tine de altceva- de lenea mea spirituala, de necredinta si de marea ingaduinta fata de mine insumi.
Sa incep cu prima intrebare - de ce tin post- intai pentru ca este o porunca a Bisericii, iar eu ma consider parte a Bisericii si asta implica ascultarea fata de randuielile ei.
Apoi tin post fiindca nu poti spune ca esti crestin daca nu postesti- Mantuitorul a postit, sfintii Apostoli au postit, si toti cei care i-au urmat au postit, in concluzie daca vreau sa-L urmez pe Hristos postul e obligatoriu.
Apoi sunt foloasele postului- duhovnicesti si trupesti- Sfintii Parinti spun ca postul si rugaciunea sunt cele doua aripi cu care zburam spre cer. Postul mai ajuta si la autodisciplinarea trupului si la slabirea patimilor. Nu in ultimul rand postul e un mic pas pe care eu Il fac spre Dumnezeu si Ii arat deschiderea mea catre El. Dumnezeu e delicat, El nu se baga in sufletul nostru cu de-a sila. Postul e mica noastra jertfa care arata ca asa cum suntem Il cautam si dorim sa ne apropiem de El.
Un alt motiv pentru care postesc este fiindca iubesc perioadele de post (chiar daca uneori mi se par grele), aduc in viata mea si in familia noastra o atmosfera speciala, introducandu-ne treptat in spiritul marii sarbatori care urmeaza dupa post. Fiecare perioada de post are specificul sau- de exemplu postul Craciunului e un post aproape vesel, un post al bucuriei, pe cand Postul Pastelui e un post sobru, aspru, de o "tristete luminoasa", cum spune parintele Schmemann.
Intrebarea a doua -De la ce sa tin post? Care sunt dependentele, viciile mele cele mai grozave, obiceiurile rele de care nu ma dezbar?
In principal (incerc) sa postesc asa cum ne invata Biserica.
Ea indica foarte clar de la ce trebuie sa tinem post - de la mancarurile de origine animala (carne, lactate, oua), iar cei casatoriti trebuie sa dubleze postul alimentar cu abstinenta. In functie de puterea fiecaruia duhovnicul indica un post mai aspru sau mai usor. Desigur postul nu trebuie sa fie doar alimentar si fizic, ci e un timp in care sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu, un timp in care sa primim putere, prin participarea la Tainele si la rugaciunea Bisericii, ca sa taiem dependentele, viciile si obiceiurile rele - adica sa omoram patima si pacatul din noi. Care sunt acestea ni le indica propria constiinta sau le gasim in indreptarul de spovedanie. Aceasta perioada e un moment potrivit pentru a ne cerceta pe noi insine si a pune inceput bun.
Cu speranta ca ti-am fost de folos astept intrebari noi, si sper sa raspunda si altii .
Irina
.jpg)
