Despre dobandirea Duhului Sfant

"Rugaciunea, postul, privegherea si toate celelalte practici crestine, nu constituie scopul vietii noastre crestine. Desi este adevarat ca ele slujesc ca mijloace indispensabile in atingerea acestui tel, adevaratul scop al vietii crestine consta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu. Cat despre rugaciune, post, priveghere, pomeni si toate faptele bune savarsite de dragul lui Hristos, sunt doar mijloace spre a dobandi Duhul Sfant. Tineti minte vorbele mele, numai faptele bune savarsite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfant. Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: "Cel ce nu aduna cu Mine risipeste" (Luca 11:23).

Nu ca o fapta buna ar putea fi numita altfel decat agoniseala, caci chiar daca o fapta nu este facuta pentru Hristos, este totusi socotita buna. Scriptura spune: "In orice neam cel care se teme de Dumnezeu si face ce este drept este primit la El" (Fapte 10:35).

"Precum vedem intr-o alta pilda sfanta, omul care face lucruri drepte este placut Domnului. Vedem Ingerul Domnului infatisandu-se, la vremea rugaciunii, lui Cornelie, sutasul cel drept si cu frica lui Dumnezeu, si graindu-i: "Trimite la Iope şi cheamă pre Simon, cel ce se numeşte Petru. Acesta iti va spune cuvintele vietii vesnice, prin care te vei mantui tu si cei ai casei tale". Astfel Domnul intrebuinteaza toate mijloacele Sale dumnezeiesti pentru a-i darui unui astfel de om, in schimbul faptelor sale bune, sansa de a nu-si pierde rasplata din viata ce va sa vina. Dar pana se sfarseste aceasta viata, trebuie sa punem inceput cu o dreapta credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume sa mantuiasca pe cei pacatosi si care, prin dobandirea de catre noi a harului Duhului Sfant, aduce in inimile noastre Imparatia lui Dumnezeu si ne deschide calea spre castigarea binecuvantarilor vietii ce va veni.

Dar primirea de catre Dumnezeu a faptelor bune care nu sunt savarsite din dragoste de Hristos se limiteaza la aceasta: Ziditorul daruieste mijloacele pentru a le face sa vieze (cf. Evrei 6:1). Sta in puterea omului a le face sa traiasca sau nu. De aceea Domnul a spus iudeilor: "Daca ati fi orbi n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: noi vedem. De aceea pacatul ramane asupra voastra" (Ioan 9:41). Daca un om precum Cornelie este placut in fata Domnului pentru faptele sale bune, desi acestea nu sunt facute de dragul de Hristos, si apoi crede in Fiul Sau, asemenea fapte ii vor fi socotite ca fiind facute din dragoste de Hristos.

Dar in situatia contrara, omul nu are nici un drept sa se planga atunci cand binele pe care l-a facut este nefolositor.

Acest lucru nu se petrece niciodata atunci cand binele este savarsit din dragoste pentru Hristos, intrucat fapta buna pentru El nu numai ca ne aduce o cununa a dreptatii in lumea ce va veni, dar si in aceasta viata ne umple cu harul Duhului Sfant. Mai mult, s-a zis: "Dumnezeu nu da Duhul cu masura" (Ioan 3:34-35).

"Acesta este, iubitorule de Dumnezeu! Dobandirea Duhului Sfant este adevaratul scop al vietii crestine, in vreme ce rugaciunea, postul, pomenile si alte fapte bune facute din dragostea de Hristos, sunt doar mijloace ale dobandirii Duhului Sfant."

Sf. Serafim de Sarov- Despre dobandirea Duhului Sfant

Scoala-te suflet adormit

Acest cuvant era mai potrivit la inceputul postului, dar nu e tarziu nici acum. E din cartea "Predici la Triod" a Sfantului Teofan Zavoratul. Desi predicile respective sunt pentru perioada Triodului (in Postul Mare ) ele ar fi bine de citit in fiecare post, caci ne reamintesc de ce si cum trebuie sa postim:





"Jalnici sunt toţi cei ce nu-şi simt căderea şi nu caută scularea. Cu
atât mai jalnici sunt creştinii şi cei care trăiesc având în faţă creştinismul,
în faţa noastră este casa mântuirii, şi în ea ne-am împărtăşit deja de
puterile tămăduitoare ce lucrează în ea; este un lucru jalnic dacă am ieşit
din ea, gustând mâncarea ce ne-a adus pierzarea. Dar e un lucru şi mai jalnic dacă, stând afară, privim cu nepăsare pierderea şi în lenevia noastră nu năzuim să intrăm înăuntru iarăşi şi să ne desfătăm de bunătăţile aflate acolo.

Aşadar, treziţi, fraţilor, sufletele voastre, dacă au adormit. Treziţi-le
zicând: „Scoală-te, suflete adormit şi istovit în păcate - scoală-te, şi te va sfinţi Hristos! Ai fost deja sfinţit, şi ştii ce mare este fericirea celor sfinţiţi! Umple-te iar de râvnă pentru acelaşi lucru şi scoală-te! Iată, acum este vremea bineprimită, iată, acum este ziua mântuirii!"

Am căzut prin mâncare, să ne străduim a ne ridica prin post; am
căzut prin părerea de sine, să ne sculăm prin defăimarea de sine; am
căzut prin nepocăinţă, să ne sculăm prin lacrimile străpungerii; am căzut
prin lenevie şi uitare de Dumnezeu, să ne sculăm prin grija de mântuire şi
frica de Dumnezeu; am căzut dedându-ne plăcerilor, să ne sculăm prin
vieţuire aspră şi îndurare de bună voie a lipsurilor; am căzut prin
înstrăinarea de Biserică, să ne sculăm prin mersul în casa lui Dumnezeu;
am căzut ascultând cântece ruşinoase şi îngăduindu-ne să dansăm, să ne
sculăm prin ascultarea cântecelor bisericeşti şi prin metanii dese; am
căzut prin multa vorbire, să ne sculăm prin tăcere; am căzut prin
împrăştiere, să ne sculăm prin însingurare şi păzirea luării aminte; am
căzut prin ascultarea de vorbe deşarte şi citirea de cărţi deşarte, să ne
sculăm prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi citirea de cărţi
mântuitoare.

Iată, încă puţine ceasuri şi va veni vremea mântuitoare a Postului, ce cheamă la sculare. Să ne folosim de ea aşa cum ne arată mama noastră cea înţeleaptă şi grijulie, sfânta Biserică. Să ne folosim de ea, fiindcă nu
ştim de ni se va mai da o vreme ca aceasta - şi cine vrea să rămână în
cădere şi să se înfăţişeze în cealaltă viaţă căzut? Acesta, poate, e cel din urmă an când mai suntem lăsaţi între cei vii, poate-poate vom aduce roadele pocăinţei, poate-poate ne vom îndrepta. Şi dacă nici acum nu ne vom îndrepta, vom fi tăiaţi şi aruncaţi în foc. Având acest lucru în gând, să luăm hotărârea ca de acum, intrând în Post, să intrăm şi în nevoinţele sculării din cădere. Asta cere de la noi Domnul; asta aşteaptă sfânta
Biserică, asta doresc toţi sfinţii lui Dumnezeu, ce se gândesc la noi cu grijă
şi privesc cu împreună-pătimire la abaterile vieţii noastre! Amin."

din "predica la duminica lasatului sec de branza"
5 martie 1861

De ce sa tin post?

Alexandrina a vizitat blogul meu si a lansat cateva intrebari nu doar pentru mine, ci pentru toti cei care postesc. Puteti raspunde la "comentarii" sau pe blogul dvs., si atunci va rog sa lasati linkul.




Iata ce spune Alexandrina:

"Irina, stiu ca a inceput postul de mai bine de o saptamana, nu sunt foarte marcata de preocupari religioase, dar de data asta mi-am propus sa fiu un pic mai implicata. Nu am nimic de pierdut, din contra, cred ca uneori sunt mecanizata de taskuri, deadline-uri, uit sa fiu prezenta si sa gandesc crestineste.

Nu am tinut tot postul niciodata, am incercat de cateva ori, dar foamea persistenta mai mult m-a iritat. Nu am reusit pentru ca nu am privit postul ca altceva decat o dieta vegetariana colectiva. Ii lipsea spiritualitatea.

Nu mi-am propus nici de data asta sa tin postul, mai degraba sa ii inteleg rostul, sa ma autoeduc intr-ale postului. Vreau sa incep cu cateva intrebari saptamana asta, intrebari la care m-am tot gandit, dar nu am gasit un raspuns pana acum.

1. De ce sa tin post?
2. De la ce sa tin post? Care sunt dependentele, viciile mele cele mai grozave, obiceiurile rele de care nu ma dezbar?

Mi-ar fi de mare ajutor daca mi-ati scrie si voi care sunt motivele pentru care tineti post si, in principal, de la ce postiti.

Cu multumiri crestinesti :) "

In primul rand referitor la foame, am trecut (si mai trec) prin aceasta experienta uneori. Plangandu-ma duhovnicului ca nu pot posti fiindca mi se face foame (sau cel putin asa aveam eu impresia) mi-a zis - daca ti se face foame mananca mai multa mancare de post :)).
Gandindu-ma la lucrul asta mi-am dat seama ca foamea mea nu e de fapt fizica- daca te uiti la rubrica de retete o sa observi ca e imposibil sa mananci si sa flamanzesti in post - ci tine de altceva- de lenea mea spirituala, de necredinta si de marea ingaduinta fata de mine insumi.

Sa incep cu prima intrebare - de ce tin post- intai pentru ca este o porunca a Bisericii, iar eu ma consider parte a Bisericii si asta implica ascultarea fata de randuielile ei.

Apoi tin post fiindca nu poti spune ca esti crestin daca nu postesti- Mantuitorul a postit, sfintii Apostoli au postit, si toti cei care i-au urmat au postit, in concluzie daca vreau sa-L urmez pe Hristos postul e obligatoriu.

Apoi sunt foloasele postului- duhovnicesti si trupesti- Sfintii Parinti spun ca postul si rugaciunea sunt cele doua aripi cu care zburam spre cer. Postul mai ajuta si la autodisciplinarea trupului si la slabirea patimilor. Nu in ultimul rand postul e un mic pas pe care eu Il fac spre Dumnezeu si Ii arat deschiderea mea catre El. Dumnezeu e delicat, El nu se baga in sufletul nostru cu de-a sila. Postul e mica noastra jertfa care arata ca asa cum suntem Il cautam si dorim sa ne apropiem de El.

Un alt motiv pentru care postesc este fiindca iubesc perioadele de post (chiar daca uneori mi se par grele), aduc in viata mea si in familia noastra o atmosfera speciala, introducandu-ne treptat in spiritul marii sarbatori care urmeaza dupa post. Fiecare perioada de post are specificul sau- de exemplu postul Craciunului e un post aproape vesel, un post al bucuriei, pe cand Postul Pastelui e un post sobru, aspru, de o "tristete luminoasa", cum spune parintele Schmemann.

Intrebarea a doua -De la ce sa tin post? Care sunt dependentele, viciile mele cele mai grozave, obiceiurile rele de care nu ma dezbar?

In principal (incerc) sa postesc asa cum ne invata Biserica.

Ea indica foarte clar de la ce trebuie sa tinem post - de la mancarurile de origine animala (carne, lactate, oua), iar cei casatoriti trebuie sa dubleze postul alimentar cu abstinenta. In functie de puterea fiecaruia duhovnicul indica un post mai aspru sau mai usor. Desigur postul nu trebuie sa fie doar alimentar si fizic, ci e un timp in care sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu, un timp in care sa primim putere, prin participarea la Tainele si la rugaciunea Bisericii, ca sa taiem dependentele, viciile si obiceiurile rele - adica sa omoram patima si pacatul din noi. Care sunt acestea ni le indica propria constiinta sau le gasim in indreptarul de spovedanie. Aceasta perioada e un moment potrivit pentru a ne cerceta pe noi insine si a pune inceput bun.

Cu speranta ca ti-am fost de folos astept intrebari noi, si sper sa raspunda si altii .

Irina

Simplificare sarbatorilor de Craciun - a darui

Sigur, mai e destul pana la Craciun, dar secretul oricarei reusite este sa ne ne pregatim din timp. Va vorbeam anul trecut aici despre campania celor de la "Buy nothing Christmas" , si am descoperit ca cei de la Altermedia au avut si ei ceva similar.




"La campanie sunt invitati sa participe cei care cred ca ciclul sarbatorilor crestine de final si inceput de an, al caror centru este Nasterea Domnului, nu inseamna cumparaturi “cat mai mult si cat mai ieftin”, nici chilipiruri si nici excese, de orice fel; cei care cred ca omul are nu doar “nevoi primordiale” ci si “nevoie de spiritualitate”.
Aderarea este tacita, simbolica, iar participarea se face prin…neparticipare la “goana dupa reduceri”. “Craciun fara excese” inseamna in fapt a ne propune sa trecem constient prin sarbatoarea Nasterii Mantuitorului, lasand deoparte impulsurile consumiste si extravagantele de orice fel

Una din modalitatile cele mai eficiente pentru simplificarea Sarbatorilor este in primul rand aceea de a ne schimba focalizarea. Cheltuieste mai putin, daruieste mai mult - relational si financiar-, traieste mai mult adevarata bucurie de a serba nasterea Mantuitorului.

In loc sa cheltuim milioane pe "industria Craciunului" putem face o diferenta concentrandu-ne asupra altora, asupra fratilor nostri necajiti, bolnavi, saraci sau aflati in inchisori.

Magii au adus lui Hristos trei daruri- am putea, la randul nostru sa alegem trei frati din Biserica, sau familii in nevoie, si sa le facem cate un dar , stiind ca atunci cand daruim celui ce n-are ii daruim lui Hristos.

Pentru a ne usura cautarea putem sa apelam la asociatii sau fundatii care detin mai multe informatii despre persoane pe care am putea sa le ajutam (sa incercam sa le sprijinim pe cele patronate de Biserica, sau de crestini ortodocsi).


Daca aveti idei sau informatii despre cum am putea ajuta pe altii in perioada postului si a Craciunului va rog sa le postati la comentarii.

Irina

Baclava cu susan

Una din prajiturile mele preferate este baclavaua, si ceea ce imi place la ea este ca se poate face si de dulce, si de post, si e la fel de buna. De obicei baclavaua se umple cu nuca, dar am aflat de la Nicoleta ca exista si o varianta greceasca, cu susan, si m-am gandit s-o incerc.




Ca s-o pregatesc am avut nevoie de:

• un pachet de foi de placinta
• 2 cani cu seminte de susan
• 2-4linguri zahar
• ulei

Pentru sirop:

• 3 cani apa
• 2 cani zahar (zaharul se poate inlocui cu mierea )
• arome( de preferat "apa de flori", dar se poate pune si vanilie)

Susanul se pune intr-o tava si se da la cuptor, sa se rumeneasca un pic.

Ungem tava cu ulei (de preferat o tava adanca) si punem hartie de copt(se poate si fara).

Foile de placinta se desfac si se aseaza alaturi (se acopera cu un prosop cat asezam in tava). Punem doua foi de placinta, si pe ce-a de-a doua o ungem bine cu ulei, folosind o pensula. Deasupra se pun doua foi, si se unge ultima cu ulei.

Repetam operatiunea pana avem 4 straturi de foi . Pe cel de-al patrulea strat presaram o cana de susan , amestecat cu o lingura-doua de zahar. Acoperim cu o foaie, ungem cu ulei, si presaram a doua cana de susan. Apoi asezam deasupra foile ramase in straturi de cate doua, cum am facut la inceput, pana se termina foile. Deasupra ungem prajitura bine cu ulei.

Cu un cutit bine ascutit taiem prajitura in patratele. Ungem cu ulei pe la colturile fiecarui patrat, si pe marginea prajiturii. O dam la cuptor 40 de minute, la 175 grade.


In timp ce prajitura se coace preparam siropul - intr-o craticioara fierbem apa cu zaharul, pana siropul se leaga un pic, si adaugam aromele.

Cu 10 minute inainte de a se termina coacerea scoatem prajitura din cuptor si cu un polonic turnam cu grija siropul fierbinte deasupra (o sa sfaraie un pic), astfel incat sa imbibam toata suprafata. Folosim tot siropul. Apoi dam din nou prajitura la cuptor 10-15 minute pana se rumeneste.

Cand e gata o lasam sa se racoreasca, si o asezam pe un platou. Daca a mai ramas sirop in tava il turnam deasupra.

Irina