Premii și mulțumiri

În primul rând vreau să vă mulțumesc tuturor pentru urările de ziua Ilincăi, vă doresc și eu numai bine și Dumnezeu să vă binecuvinteze în toate!

Apoi am rămas datoare cu ridicarea premiilor de la Fluturaș, Gabi, Ioana Catrinel  și  Carmenuș (dacă nu ați vizitat încă blogul lui Carmenuș luați-vă un pic de timp ca s-o faceți- o să vedeți lucruri deosebite, lucrate cu foarte mult talent și dăruire)

 

Dragele mele, vă mulțumesc foarte mult că v-ați gândit la mine. Fiindcă toată lumea le-a primit nu am cui să le dau mai departe, dar o să scriu 10 lucruri care îmi plac:

• liliacul înflorit
• parfumul unei case curate
• ceșcuțele cu flori
• mohairul pufos
• zilele ploioase de toamnă
• bomboanele cu scorțișoară
• ceaiul de caramel și vanilie
• bijuteriile cu pietricele sclipitoare
• pădurile de brazi
• liniștea schiturilor de munte

Și e la Adriana,  un premiu original  , ca de obicei :)

„Au inflorit copacii. Sa nu uitati sa-i admirati de cateva ori pana cand trec la stadiul urmator :) Trebuie sa invatam sa ne oprim din cand in cand si sa apreciem lucrurile marunte, bucuriile mici...ele se aduna si ne creeaza noua starea de buna dispozitie de care avem atata nevoie :)”

Mulțumesc, dragă Adriana, și eu ador copacii înfloriți. Aici fructiferii se trec, dar liliacul a înflorit în toată bogăția lui, e superb. A, și câmpurile de rapiță sunt în floare, arată absolut extraordinar, dovada mai jos :)) 

Trimit premiul Marilenei, poate o va binedispune și va prinde un pic de chef de blog :).

Vă doresc o zi frumoasă în continuare!

Cu drag, Irina

Premii și curățenie de primăvară

Am primit multe premii săptămâna trecută și vă mulțumesc tuturor, o să le ridic zilele astea.

Deocamdată nu am timp, dacă tot a dat un pic soarele am început curățenia de primăvară. E incredibil câte lucruri se pot aduna într-o casă, și ce greu e să renunți la ele. Încerc să păstrez doar lucrurile de care am nevoie și care îmi plac, restul le dau. 

 Am terminat dormitorul nostru, acum fac in camera copiilor- sortez haine și  jucării la sânge. Deja am scos 4 saci cu haine mici, sau uzate, urmează jucăriile. Am mai dat odata iama prin jucării și cărți de curând, dar se vede treaba că tot am lăsat prea multe în cameră, că mereu le găsesc împrăștiate. O să revin cu detalii când termin.

Vă doresc o săptămână frumoasă, cu spor și ajutor de la Dumnezeu în toate!

Irina

Ceașca mea cu trandafiri

Sigur, se poate bea cafea sau ceai în orice fel de ceașcă, nu contest, dar parca alta e aroma când ceșcuța are personalitatea ei :)). Alt parfum are o dimineață de primăvară când cafeaua aburește dintr-o ceașcă delicată de porțelan, cu un desen care îți bucură ochii, decat atunci când o bei pe grabă dintr-un pahar de plastic.

Când ne-am întors de la Bran am oprit în Brașov să vizităm Biserica Neagră, și acolo, ascuns pe o străduță, l-am găsit. Un magazin miiic, din a cărui vitrină mi-au făcut cu ochiul niște ceșcuțe miniaturale, pictate manual. N-am rezistat să nu intru, și din mulțimea de frumuseți am ales-o. Ceșcuța mea de porțelan fin, imprimată cu trandafiri roz. Are și o linguriță asortată, cu care amestec caimacul (îmi place cafeaua cu caimac de lapte). Soțul i-a dat, cu generozitate, vreo 6 luni de viață înainte să o spargă careva :)).
Eu sper totuși s-o las la nepoți :)).

Irina

Căsătoria- o cruce ce înflorește cu flori

Când doi oameni se căsătoresc, e ca şi cum ar zice: Împreună vom merge înainte, mână de mână, prin vremuri bune şi rele. Vom avea ceasuri întunecate, ceasuri de tristeţe, împovărătoare, ceasuri plictisitoare. Însă, în adâncul nopţii, vom crede pe mai departe în soare şi-n lumină. O, dragi prieteni, cine poate spune că viaţa sa n’a cunoscut clipe grele? Dar nu e lucru mic să ştii că în clipele-ţi grele, în griji, în ispite, vei ţine mâna celui iubit ţie. Noul Legământ spune că tot omul va suferi, mai ales cei ce se căsătoresc. „Dezlegatu-te-ai de femeie?” – adică, eşti necăsătorit? – întreabă Apostolul Pavel. „Nu căuta femeie. Iar de te-ai şi însurat, nu ai greşit, şi de s’a măritat fecioara, nu a greşit; însă asupreală trupului vor avea unii ca aceştia; iară eu cruţ pre voi” (1 Cor. 7:27-28). Ţineţi minte: din clipa în care te căsătoreşti, zice el, vei avea parte de multe dureri, vei suferi, şi viaţa ta va fi o cruce, însă o cruce ce înfloreşte cu flori. Căsătoria va avea bucuriile sale, surâsurile sale, lucrurile sale minunate. Să vă amintiţi, însă, în zilele cu soare că toate aceste flori preafrumoase ascund o cruce, care poate ieşi în orice clipă la lumină.

Viaţa nu e o petrecere, aşa cum cred unii, care, după căsătorie, se prăvălesc din cer pe pământ. Căsătoria este o mare întinsă, şi nu ştii când te va arunca pe ţărm. Te însori cu persoana aleasă cu frică şi cutremur, şi cu mare grijă, apoi, după un an, doi, cinci, descoperi că te-a tras pe sfoară.

Să credem că nunta ar fi un drum spre fericire este o măsluire a căsătoriei, asemenea unei tăgăduiri a crucii. Bucuria căsătoriei înseamnă pentru bărbat şi femeie împingerea împreună a carului pe drumul urcător al vieţii. „N’ai suferit? Atunci n’ai iubit“, spune un poet. Doar cei ce suferă pot iubi cu adevărat. Şi, de aceea, tristeţea este o însuşire necesară a căsătoriei. „Căsnicia“, zice un filosof din vechime, „e o lume înfrumuseţată de nădejde şi întărită de năpastă“. Aşa cum oţelul se căleşte în furnal, aşa şi omul se întăreşte în căsătorie, în focul greutăţilor. Când vă priviţi căsătoria de la depărtare, toate par minunate. Însă când vă apropiaţi, veţi vedea ce multe clipe grele are.

Dumnezeu zice că „nu este bine să fie omul singur” (Fac. 2:18), aşa că i-a pus alături un tovarăş, pe cineva care să-l ajute în viaţă, mai ales în luptele sale de credinţă, fiindcă pentru a-ţi păstra credinţa trebuie să pătimeşti şi să rabzi multă durere. Dumnezeu ne trimite tuturor harul Său. El ni-l trimite, însă, atunci când vede că sântem gata să suferim. Unii, de îndată ce văd o piedică, o iau la fugă. Uită de Dumnezeu şi de Biserică. Însă credinţa, Dumnezeu şi Biserica nu sânt o cămaşă pe care s’o dai jos de îndată ce ai început să asuzi.

Căsătoria este, aşadar, o călătorie printre necazuri şi bucurii. Când necazurile par copleşitoare, ar trebui să-ţi aminteşti că Dumnezeu este cu tine. El îţi va ridica crucea. El a fost Cel ce ţi-a pus pe frunte cununa căsătoriei. Dar când Îl rugăm ceva pe Dumnezeu, El nu ne dă de îndată soluţia. Ne îndrumă înainte foarte încet. Uneori, îi ia ani ca s’o facă. Trebuie să cercăm durere, altfel viaţa nu va avea înţeles. Veseleşte-te, însă, căci Hristos pătimeşte cu tine, şi Sfântul Duh „se roagă pentru noi cu suspinuri negrăite“ (cf. Rom. 8:26).

Din: Biserica în rugăciune – Tainica liturghie a inimii, de Arhimandritul Emilian Simonopetritul, Sfânta Mănăstire a Buneivestiri – Ormilia, Grecia, 2005, pp. 111-125).

Traducere: Radu Hagiu

sursa: Razboi întru cuvânt

La „Ferma animalelor”

Am auzit anul trecut de „Ferma animalelor” , dar abia ieri după-amiază am reușit să o vizităm împreună cu copiii.

„Ferma animalelor” e un fel de parc sub formă de fermă, amenajat special pentru copiii între 2 și 8 ani, dar foarte instructiv și pentru cei cu vârste mai mari. Proprietarii au avut o idee excelentă organizând așa ceva, și sunt sigură că vor avea mare succes. Mie mi-a plăcut foarte mult, nu mă mai dădeam dusă :)).

Ferma se găsește în Pantelimon și e înconjurată de un imens câmp verde - sursa de hrană pentru animale.
Intrarea costă 5 ron pentru copiii peste 2 ani, și pentru adulți.

Au foarte multe animale : oi, capre, ponei, iepurași, un vițel, porci, dar și păsări - găini, porumbei, rațe, păuni, bibilici. Toți poneii au pui, sunt foarte drăgălași. Ne-am plimbat pe lângă toate țarcurile, am hrănit animalele cu iarbă sau cu fân și le-am mângâiat pe cele care nu mușcă :)). Cel mai mult mi-au plăcut găinile de rasă, unele arătau de-a dreptul impunător. Aș vrea să am în curte un cocoș din ăsta pintenat și frumos colorat, să cânte cucurigu pe gard la 5 dimineața :)).

Apoi Ilinca a călărit un ponei, cred că asta a fost partea care i-a plăcut cel mai mult și mai mult :), iar în timpul ăsta Teodora hrănea oile. Era foarte amuzantă, stătea la gard cu iarba în mână și striga „oaieee” :)).

După ce ne-am plimbat printre țarcuri până am obosit copiii s-au jucat la nisip și noi am lenevit pe o bancă, admirând floricelele și sălciile înverzite de pe marginea lacului.

A fost timp petrecut foarte frumos și util, sper să repetăm experiența cât de curând.

Irina

Cadoul făcut de mine

Cadoul pentru jocul de primăvară a ajuns la Anita. Lucrușoarele făcute de mine sunt:

un tocător decorativ pentru bucătărie

o cutiuță pentru bijuterii

Pe lângă ele am mai pus o față de masă brodată, un suport pentru lumânare cu motive primăvăratice și bănuți de ciocolată .
Dragă Anita, mă bucur că ți-a plăcut darul meu, și îți doresc o primăvară fericită!

Irina

Papanași fierți, cu pesmet

Ne-am întors, vacanța s-a terminat, ne-am reîncărcat bateriile, așa că azi am intrat plină de avânt gospodinesc în bucătărie. Mi s-a defectat cuptorul de la aragaz, așa că mi-a rămas brânza pentru pască nefolosită. Ce să fac, ce să fac... gata, știu, papanași.Eu nu sunt deloc o fană a papanașilor, mai ales ca nu mi-au reușit niciodată :)), dar am mâncat la munte niște papanași absolut demențiali, cu dulceață și cu smântână, așa că nu se poate, trebuia să mai încerc odată.

Papanașii cu pricina erau prăjiți, dar n-am avut chef să afum toată casa, așa că i-am făcut fierți. Ca să nu zic că fiert e mai sănătos decât prăjit :)).

Ingredientele pentru papanași :

• 800 g brânză dulce de vaci (din aceea untoasă, nu plină de zer)
• 250 g gris
• 150 g făină
• 4 ouă
• 100 g zahăr
• 2 fiole vanilie

Ingredientele pentru „tăvălit” :

• 200 g pesmet
• 100 g unt

Din brânză și din restul ingredientelor se frământă un aluat din care se formează biluțe (cu mâna un pic umezită). Se pune la fiert o oală mare cu apă (diametrul oalei să fie mai mare). Între timp topim untul într-o tigaie, adăugăm pesmetul și lăsăm să se rumenească, apoi dăm deoparte.
Când apa clocotește dăm focul la mic și punem papanașii astfel încât fundul oalei să fie acoperit. Lăsăm să fiarbă la foc mic, până când papanașii se ridică la suprafață, atunci înseamnă că sunt fierți. Îi scoatem cu o sită și îi punem în tigaia cu pesmet. Scuturăm ușor tigaia, astfel încât papanașii să se acopere cu o crustă crocantă.
Îi servim cu dulceață, cu smântână, sau cu sos de vanilie. Eu am avut dulceață de cireșe amare.
Se pot face și fără crusta de pesmet, se toarnă deasupra un topit sau smântână, și se presară zahăr.


Irina

Hristos a înviat!

"Toti sã vã ospãtati din ospãtul credintei, toti sã luati bogãtia bunãtãtii. Nimeni sã nu plângã pentru sãrãcie, cã s-a arãtat împãrãtia cea de obste, nimeni sã nu se tânguiascã pentru pãcate cã iertare din mormânt a rãsãrit. Nimeni sã nu se teamã de moarte cã ne-a izbãvit pe noi moartea Mântuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de aceea, prãdat-a iadul Cel ce s-a pogorât la iad. Si aceasta mai înainte apucând Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amãrât întâmpinându-Te pe Tine jos, s-a amãrât cã s-a stricat, s-a amãrât cã s-a batjocorit, s-a amãrât cã s-a omorât, s-a amãrât cã s-a legat. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pãmânt si s-a întâmpinat cu cerul, a luat ce a vãzut si a cãzut întru ce n-a vãzut. Unde-ti este moarte boldul? Unde-ti este iadule biruinta? Înviat-a Hristos si tu te-ai surpat. Înviat-a Hristos si au cãzut dracii. Înviat-a Hristos si se bucurã îngerii. Înviat-a Hristos si viata vietuieste. Înviat-a Hristos si nici un mort nu este în mormânt. Cã Hristos înviind din morti începãturã celor adormiti S-a fãcut. A aceluia este slava si stãpânirea în vecii vecilor. Amin".

Sfântul Ioan Gurã de Aur




Vă doresc Sărbători binecuvântate alături de cei dragi!



Irina

Decorațiuni și meniu de Paști

Am văzut de dimineață răftulețele Adrianei și m-am binedispus, gata, mi-a trecut lehamitea, mi-a venit chef de gătit și de șmotruit :)).



M-am decis, nu mai fac cartofi prăjiți și omletă pentru masa de Înviere :)). Am tras o fugă până la piață și am făcut cumpărăturile. Meniul de Paști va fi simplu :

• ouă vopsite - le-am cumpărat direct colorate :))
  
• salată boeuf cu muuultă maioneză, și salată de sfeclă roșie cu hrean
• borș de perișoare, cu leuștean și smântână
  
• grătar de pui cu garnitură de cartofi piure și salată
• pască tradițională cu brânză

Am reușit să termin și trei ouă decorate cu decupaj. Nu sunt foarte mulțumită de ele, lucrând am învățat câteva „șmecherii”.

O să încerc din nou după Sărbători.


Trecând prin piață am găsit numărul de primăvară al revistei „Lucru de mână”, în care sunt multe modele și idei drăguțe.

Mi-au plăcut în special rafturile acestea ornate cu dantelă.


Îmi amintesc că bunica mea avea un bufet de bucătărie, și rafturile erau mărginite de danteluță croșetată manual. La mobila mea de bucătărie nu se potrivește, dar poate cândva o să-mi cumpăr ceva de genul ăsta, și o să scot dantela de la naftalină :))



Dar destul cu trăncăneala, nu vă mai țin din treabă :)). Spor la ce aveți de făcut, și o zi frumoasă în continuare.


Irina

Am caștigaaat!

hihi, am câștigat concursul de pe blogul Csillei, pot face o comanda de 30 ron in magazinul ei on-line. M-am tot uitat dimineață ce să aleg, ce să aleg, dar nu mă pot hotărî, toate sunt așa frumoase!Cred că întâi o să mă gândesc ce vreau să lucrez, și după aceea o să aleg materialul. În orice caz, va fi ceva înflorat :).

Irina

Înainte și după

Am lucrat cutiuță pentru cineva foarte drag mie.

Înainte :


După :





Irina

Primele încercări de decupaj

...nu arată prea grozav, dar repetiția e mama învățăturii :)) ...




Irina

La mulți ani mamelor creștine !

Vă dedic această minunată priceasnă - „Datoria mamei”



Cu drag,
Irina

Cadoul din jocul meu de primăvară

Azi am ridicat de la poștă cadoul din jocul de primăvară. Ca să vezi și să nu crezi :)) s-a nimerit ca perechea mea, Estibogar , să fie pasionată de decupaj, printre altele!

Am primit o cutiuță decorată cu tehnica șervețelului și desigur șervețele :)), un frumos suport pentru lumânări, din sticlă pictată în culori cât se poate de primăvăratice, o inimioară de fetru, trei trandafiri delicați din hârtie și cârlige decorative.

Dragă Estibogar, mulțumesc, cadoul tău a fost o surpriză foarte plăcută pentru mine!


Irina

Colțul meu de rugăciune- concurs

În dulcele stil românesc, adică pe ultima sută de metri :)), pun si eu fotografiile cu colțișorul meu de rugăciune pentru concursul initiat de Diana Maria.Nu uitați că mâine e data limită! Colțul meu de rugăciune nu e gata, mai am de pus cîteva icoane pe perete, dar vi-l arăt așa :).

Pe perete am icoanele Mântuitorului, a Maicii Domnului- ocrotitoarea Athosului (cadou de la o dragă prietenă din copilărie), Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Sf. Irina, Sf. Nectarie și Sf. Serafim de Sarov (cu viața lui).

Pe poliță am o icoană cu acoperământul Maicii Domnului, apoi cu răstignirea, învierea și înălțarea Mântuitorului, o alta icoană cu Maica Domnului pictată pe sticlă, cadou de la draga mea Nicoleta, o cruce și o imagine cu stareții de la Optina și rugăciunea lor, pe care o zic de multe ori dimineața.

Mai am agheazmă, cățui pentru tămâie și mir de la moaștele Sf. Nicolae din Italia.

Tot în acest colțișor mai am mătăniile și o candelă cu icoana Sf. Nicolae, ocrotitorul familiei noastre. Candela nu apare în imagini, fiindcă o dusesem la bucătărie să-i pun ulei :).

Sper că v-au plăcut aceste imagini, și vă doresc o seară frumoasă.

Irina

Prajiturele pentru Paște

Am găsit niște rețete de prăjiturele pentru Paști, cred că o să fac și eu, sunt adorabile, fetelor le-ar place sigur:

rețeta


reteta

reteta

Mă gândesc că ar merge făcute și ca aperitiv sărat, de exemplu cu brânză, maioneză, ouă de prepeliță, etc..

Irina

Coș decorat cu hortensii

...un coș de nuiele minunat decorat cu „tehnica șervețelului”, care nu e lucrat de mine, din păcate :))



credit imagini


Irina

O floricică virtuală

Foarte multă vreme nu am mai preluat premiile care mi s-au dat, din lipsă de timp, și îmi cer iertare celor care au fost așa drăguțe să se gîndească la mine.

De azi redeschid sezonul la premii :)) cu floricica virtuală primită de la Adriana. Dragă Adriana, mulțumesc mult!


O dăruiesc tuturor celor care în ultima vreme mi-au dat cu drag un premiu și eu n-am pus postarea mai departe.

Nu îmi amintesc de toată lumea, din păcate, dar menționez pe Yafa (o doamnă extraordinară și o bucătăresă nemaipomenită), pe Alina (care face lucruri minunate, are mîini de aur și multă fantezie) și pe Anja, al cărei blog despre scrapbooking merită să îl vizitați.

Un zâmbet, o floricică și o îmbrățișare de la mine și vă mulțumesc pentru gândurile bune.

Irina

Despre magazinele on-line

credit imagine


De când am copiii disponibilitatea și posibilitatea mea de a umbla prin magazine a dispărut. E cam greu să faci cumpărături în liniște când ai mai mult decât un copil mic cu tine :)). Așa că am apelat din ce în ce mai des la magazinele virtuale - stau frumos acasă, și în timp ce copiii se joacă pot căuta în liniște obiectul care mă interesează. Mă uit pe îndelete, compar prețuri, aleg, dau comanda și nu trebuie decît să merg la poștă să iau pachetul. Nu mai cheltui timp, efort și nervi ca să umblu prin tot orașul căutînd ce doresc. Ce cumpăr de obicei on-line : cărți, reviste, cd-uri, cadouri, jucării ,materiale pentru pasiunile mele și aparate electrocasnice.
Ce așteptări am de la un magazin on- line? Să fie clar, cu categoriile vizibile, obiectele să aibă fotografii clare și să fie descrise în amănunt. În caz că mi se cere să mă înregistrez vreau ca acest lucru să nu îmi ia mult timp și să fie simplu de făcut. Modalitățile de livrare și de plată să fie expuse clar și detaliat. Să primesc confirmarea comenzii și anunț cînd comanda a fost expediată. Să se livreze în timpul precizat pe site.

Voi apelați des la comerțul on-line?Ce așteptări aveți de la un magazin virtual?

Irina

O, frate, mult mai ai de mers

Din viata parintelui Serafim Rose:


„Nu voi uita niciodată cum m-am dus să mă spovedesc la Părintele Serafim. Pe vremea aceea eram proaspăt convertit la Ortodoxie şi eram foarte plin de mine însumi. Socoteam că am sporit enorm în viaţa mea duhovnicească. Când Părintele Serafim m-a întrebat ce am de mărturisit, am menţionat câteva păcate despre care eu credeam că sunt «minore», iar apoi am încercat să mă îndreptăţese chiar şi pentru acelea, arătând câteva din «virtuţile» mele care ar contrabalansa păcatele. Atitudinea mea nerostită era următoarea: Desigur, sunt păcătos, la fel ca toată lumea, dar, în definitiv, nu sunt băiat chiar aşa de rău-de fapt sunt chiar mai bun decât mulţi alţii.

Când mi-am terminat «mărturisirea», Părintele Serafim m-a întrebat «Asta-i tot?» «Da», am răspuns eu. «O, frate», a suspinat el. La care eu m-am gândit: «Ia uite, sunt într-adevăr bun – zice că sunt fratele lui!» Dar el a continuat: «Mult mai ai de mers».

Cuvintele acestea m-au lovit drept în inimă, cu mai multă putere decât orice predică sau mustrare aspră. În anii ce au urmat, prin toate căderile mele, aveam să dau o dureroasă mărturie despre adevărul cuvintelor lui. Chiar şi acum, ori de câte ori încep să gândesc lucruri înalte despre mine, când vreau să stau deoparte şi «să mă bucur de viaţa duhovnicească», îmi amintesc aproape involuntar spusele lui: «O, frate, mult mai ai de mers». A fost o neuitată lecţie de smerenie şi totodată o îmbărbătare de a-mi continua nevoinţa”.

Irina

Creştinul să fie şi să trăiască simplu

Creştinul din ziua de astăzi trebuie să devină cât mai simplu, să-şi liniştească mintea. Marea problemă a creştinului acum este împrăştierea minţii.
Formulaţi o problemă care frige, într-adevăr, creştinul să fie şi să trăiască simplu. Şi Părintele Iustin Pârvu a zis aşa: să trăiască simplu! Acesta ar fi esenţialul pentru noi. Dar ce face el, creştinul din lume, în contextul comodităţilor create prin tehnologiile moderne, care sunt şi foarte stresante. Părintele Paisie Aghioritul spunea că pe măsură ce acumulăm comodităţi din acestea, adunăm mai multă nelinişte. Iar Părintele Iustin zicea că astea sunt bălăriile în care ne încurcăm zilnic. Cum să procedeze creştinul ca să trăiască simplu, adică să fie mai aproape de Hristos, de mântuire?
Un bătrân i-a spus ucenicului: „Mănâncă, bea, dormi, stai în chilia ta, roagă-te şi rugăciunea te va învăţa pe tine toate”. Omul care va începe să ia contact cu Dumnezeu prin rugăciune, în special să repete cât poate de des, continuu, „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, des, des, des, încontinuu, dacă se va strădui să fie fiu al bisericii, adică să ia gustul Sfintei Liturghii, să se împărtăşească, să trăiască Sfânta Liturghie, dacă se va strădui să practice un pic de rugăciune seara, un pic de rugăciune dimineaţa, dacă va citi o pagină de învăţătură dintr-o carte pe zi, un capitol din Sfânta Evanghelie şi doi-trei psalmi, omul acela va începe să guste din har. Astfel, duhul din tine ajunge să respingă duhul din obiecte, din acţiuni, din vorbărie, din tot ceea ce este balast. Atunci te dumireşti singur, zici, nu-mi iau acel lucru, pentru că îmi fuge liniştea, nu merg în local sau în discotecă, pentru că îmi fuge liniştea sufletească. Omul trebuie să-şi apere singur comoara lui interioară. Duhul din el îi va spune tot ceea ce nu se împacă cu Duhul Sfânt. În acest mod se va simplifica, nu el, ci duhul îi va spune ce e bine şi ce e rău. În momentul în care ne vom educa bine copiii şi-i vom împărtăşi de mici, până la vârsta de 7 ani copilul trebuie să se împărtăşească în fiecare duminică, pentru că el nu posteşte, nu se spovedeşte, aceştia sunt cei 7 ani de acasă, împărtăşirea necondiţionată, ei bine, în această situaţie,Duhul din el, Hristos din el îl va construi într-un anumit fel, va face din el omul lui Dumnezeu. Unuia ca acesta nu trebuie să-i mai explici că nu bine să se ducă în discotecă, poţi să-l trimiţi şi nu-i place. Nu trebuie să-i spui să nu fumeze, îi dai ţigara şi n-o ia, pentru că duhul din el alungă duhul ţigării, alungă duhul din discotecă, alungă răul. Dar trebuie să fim foarte atenţi, să nu devenim nişte creştini făţarnici, formalişti, rigizi. Ni s-a spus: „Pace vouă şi bucuraţi-vă!” De ce nu se vede pe chipul românilor liniştea, bucuria? Pentru că nu lucrează corect.
(Interviu cu Părintele Macarie Banu, stareţul Schitului Oituz)

Ce să facem cu televizorul ?

Iata o idee bună, sugerată de Tudor Chirilă :)



Irina

În sfârșit - despre homeschoolig

În sfârșit cineva a sesizat că în țara asta există cetățeni care ar dori să facă homeschooling, și a ridicat această problemă în Parlament. Deputatul Carmen Alexie a citit ieri o declarație privind oportunitatea reintroducerii în sistemul de învățământ românesc a homeschoolingului.
Găsiți interviul pe această temă aici.
Să sperăm că nu se va rămâne doar la nivel de vorbe.

Irina

Post cu folos tuturor!

Iată - ne din nou în Postul Mare, o perioadă binecuvântată pentru noi, creștinii ortodocși. Îmi amintesc și acum de primul post al Paștelui pe care l-am ținut cum se cuvine - a fost greeeeu, și mi s-a părut foarte lung, dar am avut mare bucurie în suflet. Acum, fiindcă alăptez, e mai greu să țin regimul alimentar, dar mă voi strădui să postesc de cele răutăți și păcate :). Vă doresc o călătorie plină de folos și de urcuș duhovnicesc!

Irina