Popcorn cu caramel făcut în casă

În provocarea de toamnă  pentru a patra săptămână, pe care o voi posta în curând, ni se sugerează să petrecem o seară plăcută de toamnă, bând o ceașcă cu ciocolată fierbinte, și cronțănind popcorn cu caramel.

Am mâncat popcorn cu caramel în ieșirile noastre prin oraș, dar n-am făcut niciodată acasă, deci mi-am spus că e momentul să încerc. Am răscolit pe net după o rețetă,  și după ce am studiat mai multe variante am încropit una personală, cu cantități aproximate .

Avem nevoie de popcorn nesărat. Puteți cumpăra pungi din acelea care se fac la microunde, dar au sare. Noi avem un ceaun mare de tuci, unde am pus uleiul la încins, am adaugat boabele de porumb (cam 100 de g), le-am acoperit cu un capac, și le-am lasat până nu a mai pocnit nici una. Din când în când am mai scuturat bine ceaunul, ca să nu se prindă boabele, și să se ardă.

Le-am răsturnat apoi într-un castron mare, și am pregătit alături 2 linguri, cu care să amestec caramelul cu popcorn.

Pentru caramel avem nevoie de :

• zahăr, de preferință brun - cam 200 g
• 2-3 linguri miere de albine
• 70-80 g unt
• 1 jumătate linguriță praf de copt

Într-o cratiță mai mare se pun zahărul, mierea și untul. Se lasă pe foc, mestecând întruna, până zahărul se caramelizează și compoziția capătă o culoare maroniu deschis. Adăugăm praful de copt, amestecând bine (atenție, compoziția se va umfla, de aceea e nevoie de o cratiță mai înaltă ). Se toarnă rapid peste popcorn și se amestecă bine, până popcornul este acoperit de caramel. E nevoie să lucrați foarte repede, ca să nu se întărească caramelul și să rămână boabe neacoperite. După asta se împrăștie popcornul pe o tavă acoperită cu hârtie de copt, și se desface , altfel putem forma "biluţe" :)).

O gustare simplă , foarte ieftină, și potrivită pentru serile reci de toamnă sau de iarnă. La noi a avut mare succes, sigur o să mai fac :)).

Irina

„Căminul tău- un colț de rai” - săptămâna a treia

 O casă curată e semnul unui computer stricat - sper că nu e și cazul vostru :)) - la mine se cam potrivește :).

 Dacă ați acceptat provocarea de toamnă înseamnă că lumânarea voastră parfumată e aprinsă, muzica se aude în surdină, iar voi sunteți mai calme, mai blânde și mai împăciuitoare :). 

Eu știu că nu sunt, dar mă stradui. Cu lumânarea și cu muzica am rezolvat cel mai ușor, cu mine e mai greu :)).

Provocarea săptămânii a treia se referă la dezordine :

gândiți-vă la câteva locuri din casă care vă deranjează cum arată, din cauza lucrurilor care s-au adunat acolo. Găsiți o soluție pentru a reinstaura ordinea- de exemplu cumpărați un coș în care să puneți totul. Străduiți-vă să scăpați de lucrurile inutile- aruncați sau dăruiți din ele. Încurajați soțul și copiii să facă la fel în birou sau în dormitor. Dacă tot sunteți aici, gândiți-vă cum vă puteți face un pic de ordine și în viața spirituală.

Să ne ocupăm întâi de ceea ce se vede, de partea materială :))  :

1. gândiți-vă la câteva locuri din casă care vă deranjează cum arată, din cauza lucrurilor care s-au adunat acolo. Găsiți o soluție pentru a reinstaura ordinea- de exemplu cumpărați un coș în care să puneți totul.

Eu am început cu un loc din bucătărie - pe cuptorul cu microunde, dar și pe lângă el, se adunaseră tot felul de lucruri, așa că m-am folosit de ocazie ca să fac un pic de ordine.


Înainte :

După :

2. Setați un cronometru pe 20 de minute, luați o pungă de gunoi și mergeți prin casă de la un capăt la altul, aruncând lucrurile inutile. Aruncați revistele vechi, jucăriile stricate, hârtiile, etc.. Regula este- dacă nu ai folosit un lucru de-a lungul anului aruncă-l sau dăruiește-l.Lucrurile inutile atrag lucruri inutile. Dacă sunteți genul strângător primiți această provocare - nu veți regreta, și nici nu veți simți lipsa lucrurilor:)). Obiectele nu vă vor aduce fericirea, iar obiectele nefolositoare sau stricate doar vă încurcă, în loc să vă aducă vreun folos. Eu n-am avut nevoie de 20 de minute, fiindcă apartamentul nostru e mic, și în general nu păstrez lucruri stricate , inutile sau care nu-mi plac .

Acum, că în casă e curățenie, să ne gândim puțin și la suflet! Așa cum o casă trebuie curățată periodic de gunoaie și de praf, la fel și sufletul trebuie curățat periodic de mizeria păcatelor. Cunoscând acest lucru Mântuitorul Hristos a pus în Biserica Taina Spovedaniei. Dacă nu ați fost de mult la spovedit, iată un moment bun să vă gândiți la păcatele săvîrșite în ultima vreme, și să mergeți să le mărturisiți.

Păcatul, oricum ar fi el, mare sau mic, trebuie să fie mărtunsit în fata preotului duhovnic, cu adâncă părere de rău, cu hotărârea de a nu mai gresi, cu credinta puternică în Hristos si cu nădejdea în îndurarea Lui. Aceasta, pentru a ne păstra mereu curată haina sufletului nostru, pentru a nu ne despărti de Dumnezeu. Sfântul apostol Iacob ne îndeamnă, zicând : «Mărturisiti-vă unul (credinciosul) altuia (preotului) păcatele si vă rugati unul pentru altul, ca să vă vindecati, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului" (Iacob V, 16). Asadar, când ne simtim apăsati de păcate, când suntem bolnavi sufleteste, să alergăm la preotii Sfintei Biserici si lor să ne mărturisim, ca prin rugăciunea si dezlegarea lor să dobândim iertarea păcatelor (Iacob V, 14,15). Si în alt loc ni se grăieste despre îndatorirea crestină de a ne mărturisi păcatele: «Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi însine si adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele, El ,Iisus Hristos ,este credincios si drept, ca să ne ierte păcatele si să ne curătească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, îl facem mincinos, si cuvântul Lui nu este Intru noi» (1 Ioan I, 8,10).
Lucru deosebit de însemnat nu este însă numai mărturisirea păcatelor, ci căinta, adică părerea de rău si durerea sufletească pe care o simte crestinul pentru păcatele săvârsite în felurite chipuri. Căci fără de căintă, Sfânta Mărturisire sau Pocăinta nu ne aduce roadele dorite ; nu ne aduce iertarea si împăcarea cu Dumnezeu. Iar căinta trebuie să fie sinceră, deplină (pentru toate păcatele) si să izvorască din credinta, nădejdea si iubirea lui Dumnezeu.
Aceeasi însemnătate o are si hotărirea de îndreptare, curajul prin care punem hotar între viata trecută si cea viitoare; o hotărâre sfântă, că vom duce de acum înainte o viată nouă, viată în Hristos, făcând fapte vrednice de pocăintă (Matei III, 7).
Mărturisirea sau însirarea păcatelor fără căintă adevărată si fără hotărâre de îndreptare, nu aduce iertarea păcatelor (Luca XIII, 5). Catehismul ortodox

Vă doresc o săptămână plăcută!


Irina

Un ceai fierbinte?

cu aromă de vanilie - poftiți  :)

Vă doresc o seară plăcută!

Irina

Musaca de cartofi cu soia

Musacaua de cartofi cu soia este un din felurile noastre preferate de post. Simplu de făcut, delicioasă și aspectuoasă - combinația perfectă pentru a-i face pe toți cei din familie fericiți :)).

Pentru realizarea ei avem nevoie de :

• 5-6 cartofi
• 2 cepe
• 2 morcovi
• 1 punguță de soia granule
• 4-5 linguri de bulion
• 1 legătură mărar
• pesmet
• ulei
• sare, piper, foi de dafin

Cartofii se curăță și se pun la fiert, cu un pic de sare, la fel și soia granule. Între timp se curăță ceapa  morcovul. Ceapa se toacă mărunt, morcovul se rade fin. Se pune ceapa la călit, apoi se adaugă morcovul. Când s-au înmuiat se adaugă granulele de soia stoarse bine, sare, piper, foi de dafin, și la urmă bulionul. Se mai lasă un pic pe foc, apoi se dau deoparte.

Cartofii fierți se scurg de apă și se face un piure, adăugând un pic de ulei (sau margarină, pentru cine  utilizează). Se adaugă mărarul tocat mărunt.

Ungem un vas de sticlă termorezistentă cu ulei, tapetăm cu pesmet, și punem jumătate din cantitatea de piure și o întindem uniform. Deasupra punem compoziția de soia, apoi restul de piure. Ungem cu un pic de ulei, pentru a căpăta o crustă aurie, și dăm la cuptor până se rumenește. 

Dacă vrem să o tăiem felii trebuie să așteptăm să se răcească. Se servește cu murături de sezon :).

Poftă bună!

Irina

„Căminul tău- un colț de rai” - săptămâna a doua

Provocarea din prima săptămână ne cerea să aprindem în casă o lumânare deosebită, și de câte ori o privim să facem o mică rugăciune pentru pacea casei și familiei voastre. Sper că veți păstra acest obicei (eu așa am de gand :) ), și îl veți adăuga și pe cel din săptămân a doua -

puneți zilnic o muzică plăcută. Alegeți muzică clasică, ambientală sau religioasă, sau alt fel de muzică care face plăcere întregii familii. Străduiți-vă să folosiți cuvinte plăcute și să nu vă certați cu nimeni. Reamintiți familiei să evite mânia, bârfa, criticismul sau răspunsurile obraznice. Ca soție și mamă încercați să fiți plină de blândețe față de toți.

 Eu nu sunt o persoană prea muzicală, și în general prefer liniștea, așa că  sugestiile lui Courtney pentru această săptămână au fost foarte utile :):


1. Dacă știți să cântați la un instrument (sau poate copiii voștri), nu ezitați să dați câteva concerte acasă în această săptămână. Cu siguranță atmosfera se va schimba complet!La noi în familie nu știe nimeni să cânte, așa că am sărit peste această idee :)).

2.Cântați ori fredonați ceva în timp ce gătiți , sau când curățați baia, ori când conduceți mașina. Străduiți - vă să faceți asta, va fi contagios pentru toată familia!

3. Courtney  recomandă să îi ascultăm pe George Winston si David Nevue, care se aflau deja printe preferații mei. Eu l-am adăugat și pe Yruma, care cântă în același stil. Dacă aveți sugestii de muzică, vă rog să le lăsați la comentarii. Mai jos e un cântec interpretat de George Winston, foarte potrivit pentru această dimineață mohorâtă de octombrie :))




4. Puteți asculta și muzică religioasă. Prefratul meu este psaltul Marian Moise, care are o voce deosebită. Puteți asculta pricesne, sau acatiste interpretate de el, sigur toate vă vor merge direct la suflet :). Mai jos una din piesele sale:



Odată ce ați ales muzica și ați pus-o să cânte e vremea să lucrați și asupra voastră :

1. Când vă simțiți tentată să țipați, să mormăiți cu mânie numele cuiva , să vă încruntați sau să vorbiți la supărare ...coborâți intenționat vocea aproape de șoaptă.În Pilde 15::1  se spune - Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia. Concentrați-vă să sfolosiți doar cuvinte, expresii faciale și atingeri pline de blândețe.Pentru mine e întradevăr o provocare, că una-două țip la cei din casă :((.

2. Propuneți-vă să nu îi lăsați pe cei din jur să  vă supere.  De multe ori ca soții și mame ne regăsim reacționând la emoțiile celorlalți. Cineva din familie e morocănos, și două minute mai târziu sunt și eu morocănoasă. Cineva în familie vorbește cu asprime, și două minute mai târziu vorbesc și eu la fel. Propuneți-vă să vă controlați stările emoționale și nu-i lăsați pe ceilalți să vă dicteze modul în care vă simțiți.

3. Dacă țipați la cineva  nu-l  ajutați cu nimic.  Căminul vostru nu va fi un colț de rai dacă nu vă controlați temperamentul.

Vă doresc o toamnă plăcută!

Irina

„Căminul tău- un colț de rai” - săptămâna întâi

Bună ziua tuturor! :) Sper că vremea mohorâtă sau friguroasă nu vă împiedică să vă bucurați de acest anotimp minunat :)). Eu ador toamna, de aceea îmi place să o văd și afară, dar și în casă, așa că am dat curs provocării de care vă vorbeam ieri.  În prima săptămână trebuie să :

cumpărați o lumânare deosebită și aprindeți-o zilnic, la vremea cinei, sau oricând vă face plăcere

  În consecință am pornit la drum, în căutarea unei lumânărele cu iz de toamnă, la preț accesibil. După îndelungi căutări am descoperit în Hornbach ceea ce mi-am dorit - o lumânare mică, într-un suport cât se poate de sezon, pentru masa de seară pe care o luăm de obicei în familie.

        

Suportul de lumânare se asortează perfect cu setul de șervete pentru masă , în nuanțe de portocaliu și cu motive de toamnă.
Fiindcă ne plac aromele de vanilie, am cumparat și o lumânare parfumată, pe care s-o aprind în timpul zilei.

Sper ca vremea să se îmbunătățească cât de curând, ca să ieșim la cules de castane, ghindă, frunze colorate cu care să realizăm împreună decorațiuni de sezon. Dacă aveți idei sau sugestii în această privință, mi-aș bucura să le lăsați la comentarii.

O toamnă frumoasă vă doresc,

Irina

Bine v-am regăsit!și o provocare de toamnă

Odată cu toamna am revenit și eu ca să șterg paianjenii din „Dulce Casă” :)). Am trecut printr-o perioadă mai complicată, chiar am vrut de câteva ori să închid blogul, dar mi-a fost greu, fiindcă aici e o părticică din mine, și din viața noastră de familie.
Mă bucur să revin și mulțumesc tuturor celor care mi-au scris în acest răstimp - toate gândurile voastre frumoase au contat enorm pentru mine.
Gustul de blogăreală mi-a fost redeschis de Courtney, care a lansat o frumoasă provocare pentru acest început de toamnă  : „Căminul tău- un colț de rai”. Provocare pe care m-am gandit s-o preiau și s-o adaptez. Fac lucrul acesta cu puțină întârzâiere, dar chiar și așa sper că veți fi alături de mine în săptămânile care urmează .
Dacă da, puneți pe blog bannerul de mai jos, cu link către această postare, și lăsați un comentariu pentru cei doritori să vă viziteze. Dacă nu aveți un blog lăsați un comentariu, în caz că doriți să participați.

    

Mai jos este programul pentru toată luna :

4 octombrie - cumpărați o lumânare deosebită și aprindeți-o zilnic, la vremea cinei, sau oricând vă face plăcere. Eu o voi așeza în bucătărie- inima casei noastre. De câte ori priviți la ea amintiți-vă să faceți o mică rugăciune pentru pacea căminului vostru.

10 octombrie- puneți zilnic o muzică plăcută. Alegeți muzică clasică, ambientală sau religioasă, sau alt fel de muzică care face plăcere întregii familii. Străduiți-vă să folosiți cuvinte plăcute și să nu vă certați cu nimeni. Reamintiți familiei să evite mânia, bârfa, criticismul sau răspunsurile obraznice. Ca soție și mamă încercați să fiți plină de blândețe față de toți.

17 octombrie - gândiți-vă la câteva locuri din casă care vă deranjează cum arată, din cauza lucrurilor care s-au adunat acolo. Găsiți o soluție pentru a reinstaura ordinea- de exemplu cumpărați un coș în care să puneți totul. Străduiți-vă să scăpați de lucrurile inutile- aruncați sau dăruiți din ele. Încurajați soțul și copiii să facă la fel în birou sau în dormitor. Dacă tot sunteți aici, gândiți-vă cum vă puteți face un pic de ordine și în viața spirituală.

24 octombrie- Continuați să țineți lumânarea aprinsă, muzica pornită, și adăugați câteva momente plăcute petrecute împreună cu familia. Faceți o petrecere cu perne în sufragerie- aduceți toate păturile și pernele din casă și simțiți-vă bine împreună cu copiii sau cu soțul (sau cu toții împreună :))  )!Bucurați-vă de o seară liniștită, cu ciocolată fierbinte și popcorn cu caramel. Chiar dacă locuiți singură puteți face asta.
Oferiți câte un geste de afecțiune și de încurajare fiecărei persoane din casă...și ca o provocare dublă, faceți asta zilnic ! :) În timpul momentelor petrecute cu familia întrebați-i ce părere au de această provocare. Le face plăcere?E de ajutor?E ceva ce ar dori să fie făcut altfel? Dăruiți familiei voastre niște urechi care ascultă.Veți fi binecuvântată prin reacția pozitivă pe care o veți primi!

31 octombrie - Concentrați-vă pe bucătărie, inima căminului vostru. Gătiți feluri de mâncare cu aromă plăcută. . Alegeți un fel pe care familia să-l poată găti împreună - dați tuturor câte o sarcină și faceți fotografii, astfel încât toți să-și poată aminti momentele petrecute împreună- gustând, fiind creativi, râznd și iubind. Alungați nemulțumirea privitoare la casa sau familia voastră, și mulțumiți lui Dumnezeu pentru căminul pe care vi l-a dat, unde puteți crea un rai pentru familia voastră.

Vă doresc o toamnă plăcută!

Irina

Sunt icoanele idoli?

Am intalnit multi crestini, care spun ca sunt ortodocsi, dar care nu cinstesc sfintele icoane.Necercetand cu atentie invatatura Sfintei noastre Biserici, ei pleaca mai degraba urechea la invataturi gresite si straine de ortodoxie, considerand ca icoanele sunt idoli, si nu se cuvine sa le cinstim.

Dar nimic nou sub soare, ca sa zic asa :)). Cunoastem din istorie controversa iconoduli - iconoclasti, iar biruinta dreptei credinte, de cinstire a sfintelor icoane, se praznuieste in prima duminica din postul mare - Duminica Ortodoxiei.

Dar pana la decizia celui de-al 7 lea Sinod Ecumenic din 787, care a hotarat ca

Icoanele să fie cinstite "nu [cu] cinstirea adevărată, care după credinţă se cuvine numai dumnezeirii [Sfintei Treimi], ci [tot aşa] cum se face cu semnul Sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci, cu Sfintele Evanghelii, şi cu toate lucrurile sfinte" [4]

multi crestini au suferit prigoana pentru credinta, cum ni se relateaza si in sinaxarul zilei de azi :

Luand sceptrul stapanirii grecesti, imparatul Leon, cel cu nume de fiara, care se mai numea si Conon si era de neam isaurian, a ridicat prigonire impotriva Bisericii lui Dumnezeu, scornind o noua erezie. Ca socotea, adica, Sfintele icoane, drept idoli, iar pe cei ce se inchinau lor cu credinta, ii numea inchinatori la idoli. Deci, a poruncit ca pretutindeni sa se lepede Sfintele icoane din Bisericile lui Dumnezeu, din toate casele si locuintele omenesti, sa le sfarme si sa le dea foc, sau sa le arunce in apa. Iar pe cei care nu se invoiau cu paganatatea lui, pe unii ii trimetea in surghiun indepartat, iar, pe altii, ii chinuia si ii ucidea in multe feluri. Astfel, la inceput, preasfintitul Ghermano, patriarhul Constantinopolului, care i se impotrivea, a fost izgonit de pe scaun, cu necinste si cu batai, iar, in locul lui, a ridicat pe un oarecare Anastasie, eretic, de un gand cu imparatul.

Intru acea vreme, multi dreptcredinciosi, stand impotriva ereziei, se faceau mucenici, precum au fost si acesti Sfinti, pe care ii pomenim astazi. In Constantinopol, era o poarta ce se numea "Poarta de arama", zidita in zilele marelui Constantin. Deasupra acelei porti, era chipul Mantuitorului, de arama, stand de multi ani acolo. Pe acest chip, imparatul si patriarhul poruncisera sa-l dea jos. Deci, raucredinciosii au pus o scara, pe care s-a suit un ostas, ca sa implineasca porunca. Si s-a adunat multime mare de credinciosi care apucand scara, au aruncat-o jos. Afland de impotrivirea credinciosilor, imparatul a scos ostirea pe ulitele cetatii si a omorat multi dreptcredinciosi, barbati si femei, tineri si batrani, al caror nume numai Dumnezeu il stie. Pe cei care erau socotiti capetenii ai razvratirii, i-au prins vii. Acestia au fost: Iulian, Marcian, Ioan, Alexie, Dimitrie, Foca, Petru si Leon. Luandu-i, slujitorii imparatului i-au batut fara crutare si i-au aruncat in temnita, de unde ii scoteau in fiecare zi si le dadeau cate cinci sute de lovituri, vreme de optzeci de zile. Indurand ei cu vitejie toate aceste chinuri si vazand imparatul ca multi crestini sporesc in credinta lor, a dat porunca de i-a scos in ulitele cetatii si i-a ucis.

Odata cu ei a fost taiata si una din femeile cele slavite, anume Maria Patricia, pentru dreptcredincioasa cinstire a icoanelor, iar trupul ei a fost aruncat in adancul marii. Tot atunci a fost prinsa si Cuvioasa Teodosia, monahia, ca una ce se afla in aceeasi pricina, si a luat cununa muceniceasca si se cinsteste pomenirea ei la 29 de zile, ale lunii lui mai. Si toti, cei ce au patimit pentru cinstita icoana a Mantuitorului, stau impreuna, inaintea Stapanului Hristos Dumnezeu, Caruia se cuvine slava in veci! Amin.

Vedem ca in trecut crestinii si-au dat si viata pentru Adevar. Noua nu ni se cere sa ne jertfim viata, ci doar un pic din timpul nostru, pentru a ne insusi, si apoi a trai si marturisi credinta noastra.

Pentru cei interesati am gasit cateva linkuri, care sper sa le fie de folos :

• Despre cultul Sfintelor icoane - par. Cleopa
• Ava Ghelasie, Despre Logica Trinitară şi Logica Dualistă, Icoană-Chip şi Idol-Mască
• De ce cinstim icoanele

Irina

Sa nadajduim in Hristos

Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )

Diavolul nu merge contra. Daca exista o pornire, impinge si el ca sa-l chinuiasca si sa-l insele pe om. Pe cel sensibil, de pilda, il face suprasensibil. Cand ai dispozitie sa faci metanii, te impinge si diavolul sa faci peste puterea ta – si daca puterile tale sunt limitate, iti creeaza o stare nervoasa, pentru ca nu-ti poti face ale tale, si in continuare iti creeaza neliniste cu o deznadejde usoara la inceput, dupa care urmeaza… Cand simtim neliniste nevoindu-ne, sa stim ca nu ne miscam in spatiul lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu e tiran ca sa ne sufoce. Fiecare sa se nevoiasca cu marime de suflet, potrivit cu puterile lui, si sa cultive filotimia, ca sa-i sporeasca dragostea de Dumnezeu. Atunci va fi manat de filotimie si nevointa lui (adica multele metanii, multele postiri, etc.) nu vor fi nimic altceva, fara numai exploziile dragostei sale – si va inainta cu noblete duhovniceasca. Adica nu trebuie sa se nevoiasca cineva cu acrivie bolnavicioasa si sa se sufoce de neliniste luptandu-se cu gandurile, ci sa-si simplifice nevointa sa si sa nadajduiasca in Hristos, iar nu in el insusi. Hristos este dragoste, bunatate si mangaiere, si niciodata nu sufoca, ci are din belsug oxigen duhovnicesc, mangaiere duhovniceasca.

Una este lucrarea duhovniceasca subtire si altceva este acrivia bolnavicioasa, care inabusa cu nelinistea launtrica din pricina silirii exterioare fara discernamant, care sparge si capul cu durerile de cap“.

cuviosul Paisie Aghioritul

Poate fi furata o reteta culinara ?

Mi-am pus trecator intrebarea aceasta mai de mult, cand cineva mi-a povestit ca dupa ce a pus pe blog o reteta de cozonac,folosind imagini si text personal, a primit un mail fiindca  reteta cu pricina (extrem de comuna, de altfel - in cate feluri poti face un cozonac? ) aparuse pe nu stiu ce forum, si respectivii cereau indicarea sursei. Mi s-a parut ridicol la vremea aceea, cum mi se pare de altfel si acum - cum poate cineva sa pretinda ca detine copyrightul pe cozonaci, cand reteta asta se gaseste in caietelul a milioane de gospodine.

Intrebarea a revenit din nou cand am citit  postarea Ligiei in care o acuza pe Ina de plagiat.Trebuie sa spun ca urmaresc blogul Inei de la inceput,printre alte bloguri culinare.Intotdeauna am admirat fotografiile foarte frumoase pe care le face la ceea ce gateste, dar niciodata nu mi-am pus problema ca a inventat retetele cu pricina. Evident ca le-a luat din ceea ce s-ar putea generic numi `bucataria raw`, si le-a prelucrat in stilul propriu, cum e si normal. Deci mi s-a parut nedrept sa fie acuzata de plagiat si somata sa precizeze `sursa` retetei. Am comentat acest lucru si pe blogul Ligiei, nu are rost sa mai detaliez.
Pentru cultura mea generala mi-am pus concret intrebarea `poate fi o reteta culinara furata`?Ca sa caut raspunsul am citit Legea drepturilor de autor nr. 8 din 14 martie 1996,unde nu se precizeaza absolut nimic despre retete culinare. Sa zicem ca o postare pe un blog poate fi incadrata la `opere scrise`, dar o postare culinara are specificul ei,nu e un text obisnuit, ci cuprinde ingrediente si tehnici anume, care in general pot fi atribuite tezaurului cultural comun, si sufera interventii personale la fiecare pregatire. Fiindca legea din Romania e asa lacunara in aceasta problema am vrut sa vad ce spune legea din SUA.

Si am aflat, scrie aici  : ingredientele dintr-o reteta culinara nu sunt supuse protectiei copyright, dar cand reteta este insotita de o expresie literara substantiala, sub forma unor explicatii sau indrumari, sau cand e vorba de combinarea unor retete, cum sunt  cartile de bucate, ar putea exista bazele protectiei copyright. Dar copyrightul protejeaza numai modalitatea particulara, literara de expresie, si nu se extinde asupra numelor,titlurilor,frazelor scurte, ideilor, sistemelor sau metodelor.

Deci, daca ma duc eu pe situl Inei, Ligiei, Laurei, sau al altei culinarese, dau copy la o postare, eventual cu fotografii cu tot, si o pun pe blogul meu, pretinzand ca eu am scris textul si am realizat fotografiile , da, pot fi acuzata de plagiat. Dar daca merg pe blogurile cu pricina, iau dintr-o reteta lista de ingrediente si metoda, apoi le prelucrez si  transpun metoda in propriile cuvinte si fotografii, asta e munca mea personala si cine ma acuza de plagiat ori e rau intentionat, ori neinformat.

In concluzie, o reteta culinara NU POATE FI FURATA, ci doar modalitatea ei literara si eventual vizuala  de transpunere in practica.

Acestea fiind zise urez culinareselor bloguiala placuta in continuare, si sa ne incante ca si pana acum cu diverse retete.


Irina

Esarfa pufoasa de mohair

Saptamana trecuta am finalizat esarfa de mohair inceputa in noiembrie, dar abia azi am reusit sa fac cateva fotografii.
Teodora a fost asa draguta sa o tina un pic :)), asa incat sa se vada modelul.

E lucrata cu fir subtire Red Heart Soft Mohair, pe andrele de 5 mm. Are 1, 35 m lungime, si e foarte calduroasa.

  Irina

Schimbarea la Fata a Domnului

Tot omul este dator sa se schimbe la fata. Dar cum se poate schimba la fata ? Daca ieri a fost desfranat si s-a marturisit, sa nu mai fie ! Daca a fost hot, sa lase hotia ! Daca a fost injurator sau betiv, sa lase betia si injuratul sau fumatul, sa lase rautatile, sa le marturiseasca, sa le planga toata viata, sa faca canonul; si asa se schimba omul, nu la fata cea din afara, ci la cea dinlauntru a sufletului. 

 Si atunci, asezarea omului care a fost inainte de pacat, cu aceea care este cand intra in fericire si in treptele duhovnicesti ale desavarsirii, nu mai seamana. 

 Ieri era ca un drac, slujind pacatului, si astazi, daca s-a pocait, si-a indreptat viata si s-a sfintit, se face lumina si are lumina duhovniceasca intr-insul si merge din putere in putere, dintr-o desavarsire in alta, pe cele trei trepte ale urcusului duhovnicesc, care sunt :

- Nepatimirea rationala a sufletului sau faptuirea morala;

- Slobozenia duhovniceasca a sufletului rational care-si retrage mintea sa din simtire si o leaga cu Dumnezeu prin contemplatia naturala si duh, si

- Odihna duhovniceasca a sufletului rational, ( sambetele sambetelor ), care-si retrage mintea sa chiar de la toate contemplatiile naturale in duh, de la cugetarile cele mai inalte din zidiri si o leaga cu totul de Dumnezeu in extazul iubirii. Amin. 

par. Cleopa (sursa)

Troparul Schimbării la Faţă

Schimbatu-Te-ai la fata, in munte, Hristoase Dumnezeule, aratand ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea; straluceasca si noua, pacatosilor, lumina ta cea pururea fiitoare, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Datatorule de lumina, slava Tie!

 

Condacul Schimbării la Faţă

                     
In munte, Te-ai schimbat la fata, Hristoase Dumnezeule, si pe cat au cuprins ucenicii Tai slava Ta, au inteles ca, daca Te vor vedea rastignit, sa cunoasca Patima cea de bunavoie si lumii sa propovaduiasca, ca Tu esti cu adevarat raza Tatalui.

Irina

Scara virtutilor

....de la Sucevita

mi-a placut cum cadea lumina apusului, scotea in evidenta scara, lasand in umbra celelalte elemente.

zugravii Suceviţei au realizat cea mai amplă interpretare a Scării virtuţilor din întrega iconografie românească. Plasată în centrul faţadei de nord şi chiar pe axul intrării principale în incinta mânăstirii, ea atrage imediat privirile celor ajunşi aici. Rostul acestei „strategii" iconografice este evident, el vizând importanţa întâlnirii cu Sfântul Ioan şi cu Scara sa.

Continuând comparaţia cu bisericile pe care deja le-am menţionat, vom constata că numai la Suceviţa, între ultimile trepte ale scării, apare o distanţă nefiresc de mare care o face aproape imposibil de urcat. Şi întrucât acest detaliu are un scop foarte precis, în chiar acest interval (dintre treptele cu pricina) iconarii l-au zugrăvit pe unul dintre asceţi căzut şi atârnat de scară cu capul în jos.

Luând aminte la cele de mai sus este firesc să ne întrebăm: e cu putinţă ca cineva care a parcurs 29 dintre treptele Scării (şi deci tot atâtea virtuţi) să piardă cetăţenia raiului pentru că nu a reuşit să urce doar o singură treaptă? Care e această treaptă decisivă şi ce vor să ne înveţe iconarii?

Din Scara Sfântului Ioan ştim că treapta cea mai de sus (a 30-a) este a dumnezeieştii iubiri. Deci aceasta îi mai lipsea nefericitului ascet. El nu a mai putut „păşi" pe ea pentru a intra în Împărăţia Cerurilor deoarece, zice Sfântul Maxim Mărturisitorul: "Toată asceza care nu are iubire este străină de Dumnezeu!".

Prin urmare, chiar dacă aş urca toate cele 29 de trepte, sau, cu alte cuvinte spus, chiar "de aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m’am aramă răsunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de-aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de-aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte" (1 Co 13, 8).

Aceasta este învăţătura de taină pe care ne-au descoperit-o genialii iconari ai Suceviţei, care, împreună cu Sfântul Ioan Scărarul, ne îndeamnă pe toţi: „Suiţi-vă, fraţilor, suiţi-vă, punând suişuri în inimile voastre şi luând aminte la proorocul care zice: «Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului nostru, care ne face picioarele noastre ca ale cerbului şi ne pune întru lucruri înalte ca să biruim întru calea lui» (cf. Isaia 2, 3). Alergaţi, rogu-vă, cu cel ce zice: «Să ne sârguim până ce vom ajunge toţi la împreunarea credinţei şi a cunoştinţei lui Dumnezeu, la starea de bărbat desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos» (Efeseni 4, 13), care a fost botezat în cel de al treizecilea an al vieţii sale văzute şi care a urcat pe cea de-a treizecea treaptă a scării celei duhovniceşti, căci Dumnezeu este iubirea" (Sf. Ioan Scărarul).

sursa

La inceput de post

....flori de la manastirea Agapia...

Pe ceea ce este mai inalta decat cerurile si mai curata decat stralucirile soarelui, care ne-a izbavit pe noi din blestem, pe stapana lumii, cu cantari sa o cinstim.

Pentru pacatele mele cele multe mi se bolnaveste trupul, slabeste si sufletul meu; la tine scap, ceea ce esti plina de daruri; nadejdea celor fara de nadejde, tu imi ajuta.

Stapana si Maica izbavitorului, primeste rugaciunea nevrednicilor robilor tai, ca sa fii folositoare catre Cel ce S-a nascut din tine, o, stapana lumii, fii mijlocitoare.

Cantam acum cu osardie cantare de bucurie, tie celei intru tot laudata, Nascatoare de Dumnezeu. Cu Mergatorul inainte si cu toti Sfintii roaga-L, Nascatoare de Dumnezeu, ca sa ne mantuiasca pe noi.


Toate ostile ingeresti, Mergatorule inainte al Domnului, cei doisprezece apostoli si toti Sfintii, impreuna cu Nascatoarea de Dumnezeu, faceti rugaciuni ca sa ne mantuim.



Muta sa fie gura paganilor, care nu se inchina cinstitei icoanei tale, celei zugravite de sfantul apostol si evanghelist Luca, ceea ce se cheama povatuitoare.



Milostiva fii mie, smeritului, Maica lui Dumnezeu, ca afara de tine alta scapare nu stiu, eu cel ce sunt plin de tot felul de pacate. Miluieste-ma, nadejdea crestinilor.



(Paraclisul Maicii Domnului )

Desertul preferat

Desertul nostru preferat din Bucovina sunt clatitele cu branza si smantana (reteta aici ). Eventual cu ceva dulceata de afine deasupra, yam-yam.

Am descoperit un loc , destul de aproape de oras (20 de minute cu masina), unde fac niste clatite pufoase, umplute cu crema de branza si acoperite din belsug cu smantana dulce

                                                          

                                                                 si nu numai :))

                                                                    este muuult spatiu

                           padure in care sunt amenajate tot felul de coltisoare intime unde sa te odihnesti

                                                   caprioare care vin sa-ti manance din palma

                                                   leagan unde se poate  impleti comod :))

                                                   V-am facut pofta de o calatorie ? :))

Irina

Plimbare

Ieri a fost o zi cu soare, asa ca ne-am hotarat sa profitam de ea si am iesit la plimbare in imprejurimile Sucevei. Prima oprire a fost la Cacica,la 40 km de Suceava, sa vedem catedrala catolica si mina de sare.

Zacamintul de sare de la Cacica a fost descoperit in 1780, iar exploatarea a fost deschisa in 1798, cand au fost adusi aici ingineri si tehnicieni din Imperiul Habsburgic. Majoritatea erau poloni romano-catolici.La inceput, acolo neexistand o asezare, o capela a fost sapata in mina de sare, pentru ca muncitorii sa se roage la inceputul si la sfarsitul lucrului. Intre timp localitatea s-a dezvoltat, astfel ca in 1903 s-a inceput constructia actualei biserici.Ea a fost finalizata si sfintita in 1904.

In spatele bisericii exista o reproducere a grotei de la Lourdes.Tot ansamblul este inchinat Maicii Domnului, si pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, aici are loc cel mai mare pelerinaj catolic din Moldova.

Biserica e construita  in stil neogotic, si pentru mine e o aparitie oarecum desprinsa de context, ca sa zic asa :)).

Dupa aceea ne-am dus sa vizitam mina.Din pacate inauntru erau 10 grade, ca sa nu mai zic ca trebuiau coborate(si desigur urcate dupa aceea) cam 200 de trepte.Asa ca am renuntat,spre marele regret al Ilincai. Sper sa ne reintoarcem cand o sa mai creasca copiii.

Urmatorul popas a fost la manastirea Humorului. Am admirat iile frumos cusute si mai ales covorasele de lana.Am intrebat daca sunt vopsite natural, si doamna respectiva mi-a spus da, desigur. Si cu ce ati obtinut rosul asta, de exemplu, intreb ( gandindu-ma ca a folosit sfecla, sau ceva de genul asta ). Cum cu ce, cu vopsea Gallus :)).Curat natural. Ca si rosiile de la tarani, de altfel. Bio :)).

Apropo de iile astea minunate, mi-am cumparat si eu una de sarbatoare anul trecut. E brodata cu margele, pe panza tesuta in casa. Am fota si brau tesute de strabunica mea - ma gandesc ca un costm popular autentic e o mostenire frumoasa pentru copii.

Mai departe am trecut pe langa manastire si am urcat pe un drum forestier, pe traseul care duce spre Vama, prin Maghernita. Absolut superb, si peisajul, si casutele. Nici urma de maghernite prin zona :)). 

Mult verde, apa de izvor, oite...sa te tot plimbi :)

  Am ajuns seara acasa, si  speram s-o luam de la capat cat de curand :)).


Irina

Duminica- - ziua Domnului...

Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )

Deconectarea. Este o metoda simpla si eficace. Cine nu stie cat de placut este sa te plimbi pe o cararuie de padure si sa asculti cantarea pasarilor, sa privesti florile de prin pajisti… Unuia ii aduce bucurie munca pe langa casuta de la tara, altuia intalnirea cu prietenii si seara petrecuta intr-o companie folositoare pentru suflet s.a.m.d. Stiinta de a te odihni cu folos pentru suflet e o intelepciune care merita eforturile cheltuite pentru insusirea ei.

Insingurarea si linistea. Fiecare dintre noi are neaparat nevoie sa se insingureze din cand in cand (macar pentru o jumatate de ora), sa stea in tacere, sa-si puni gandurile in ordine, sa se roage in tihna, sa se deconecteze de grijile zilnice, sa fie singur cu Dumnezeu si cu sine insusi.

Este bine ca intr-un atare context sa te plimbi cu rugaciunea pe buze si cu pacea in inimi, sa faci lucru de mana ori sa citesti.

http://www.cuvantul-ortodox.ro/intristarea-sau-depresia-duhul-ucigasului-de-oameni-dintru-inceput-care-este-gravitatea-pacatului-sinuciderii-raspunsurile-psihiatrului-ortodox-d-avdeev/

Cum vopsim lana in casa

De o saptamana suntem la Suceava. Aer curat si mai ales racoareee. Desi sunt si aici vreo 27- 30 de grade parca aerul e mult mai rece, ba mi se pare chiar nitel tomnatec :)). Toata lumea se plange de caldura, eu tricotez de zor la esarfa mea de mohair :)). Mai am vreo 30 de cm si e gata.

 Si fiindca tot mi-am reluat activitatile cu andrele si lana am scotocit nitel pe net si mi-au ramas ochii la niste lana superba vopsita in degrade.

Din pacate e cam scumpa pentru bugetul meu actual, asa ca nu-mi ramane decat sa ma gandesc cum as putea obtine minunatiile astea in propria gospodarie. Sau macar ceva asemanator.

In magazinul Csillei am gasit niste lana  merino frumoasa, care poate fi vopsita. Si cum nu mi-am cheltuit inca bonuletul cadou o sa profit acum.

Pe youtube am dat de un tutorial care arata cum se poate vopsi lana cu coloranti alimentari.

Daca aveti experienta la vopsitul lanii va rog nu fiti zgarciti cu sfaturile :)).

Irina

Duminică - ziua Domnului...

Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )

Duminica cu deosebire este mai potrivită pentru milostenie. Poate tu vei zice: „Cum se poate recomanda pentru binefacere un timp mai mult decât altul?”. Iată cum! În această zi se odihnesc oamenii de toată lucrarea, dar prin odihnă şi duhul se face mai vesel şi mai senin, şi prin aceea mai aplecat spre a da. Şi mai mult încă, pentru acestei zile avem noi înşine a-i mulţumi pentru un bine peste măsură. În această zi s-a biruit moartea, blestemul s-a ridicat, păcatul s-a stârpit, porţile iadului s-au deschis, diavolul s-a încătuşat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit, Dumnezeu iarăşi S-a împăcat cu oamenii, neamul nostru s-a reîntors nu numai la bunăstarea de mai înainte, ci încă la una şi mai înaltă, iar soarele întru această zi a văzut minunea cea mai vrednică de mirare şi de uimire, adică omul s-a făcut nemuritor. De toate acesta să ne aducem aminte, şi atunci Duminica va fi un mijlocitor pentru săracii care strigă către noi.
Adu-ţi aminte, omule, cât de multe şi mari daruri ai dobândit tu astăzi şi din câte rele mari te-ai slobozit. Duminica este ziua naşterii întregului neam omenesc, căci noi eram pierduţi şi astăzi iarăşi ne-am aflat, eram morţi şi iarăşi am înviat, eram vrăjmaşi şi ne-am împăcat.
De aceea, să cinstim această zi într-un chip duhovnicesc, nu prin ospeţe şi băuturi, nu prin beţie şi dans, ci prin aceea ca să sprijinim cu dărnicie pe fraţii noştri cei mai săraci. Fiecare, în această zi, precum a poruncit Pavel corintenilor, să depună ceva din averea sa pentru Domnul (I Corinteni 16, 1-2). Şi faceţi-vă vouă aceasta ca lege şi obicei neschimbat, ca în viitor să nu mai aveţi nevoie de îndemnare la aceasta.



Sf. Ioan Gură de Aur -
Cuvânt la Duminica a VIII-a după Pogorârea Sfântului Duh

A apărut revista „Lucru de mână”

Deși timpul meu liber este dedicat acum mai mult decoupage-ului, n-am renunțat să cumpăr revista „Lucru de mână”, pe paginile căreia găsesc multe idei frumoase, dar și noutăți din acest domeniu, destul de prost reprezentat în țara noastră, din păcate.

În orice țară din Europa călătorești poți alege între multe reviste specializate pe cusut în punct de cruciuliță, tricotaje, broderie, croitorie, ca să nu mai spun de alte hobby-uri de care nici nu se pomenește în România. Semn ca oameni de acolo sunt interesați să-și folosească și să-și dezvolte potențialul creativ, chiar și prin lucruri mici. Din păcate la noi  puține femei își dedică timpul liber acestor ocupații , mai ales în generația medie și tânără. Ceea ce mi se pare cât se poate de trist. Sper să se schimbe acest lucru la noi, fiindcă e păcat ca toți vecinii noștri să ne depășească cu mult în acest domeniu (ca să nu mai zic că ne depășesc în multe altele...în fine...).

Revin la numărul de vară al revistei „Lucru de mână”.E de apreciat că ei se străduie să acopere o paletă largă de activități- cusut, broderie, quilt, tricotat, croșetat, așa că oricine poate găsi o idee pe care s-o pună în practică.

Fiindcă a venit vorba de croșetat, vă arăt și două din ghemele mele de bumbăcel, ce vor pleca spre Carmenuș, care le va transforma în două bluzițe drăguțe  pentru mine, desigur    

I-am explicat ce stil prefer și mi-a sugerat două modele care mi-au picat cu tronc din prima    

Nu-i așa că-s drăguțe?

Micuțele doamne

 Așteptam de mult, în limba română, apariția cunoscutei cărți a Louisei May Allcot  „Little Women”. Și recent, având drum prin zona Unirea, am găsit-o.

Am văzut filmul  de vreo trei ori, dar prefer să citesc cartea, dacă se poate. În plus îmi doream foarte mult să le-o citesc fetelor. Autoarea ne introduce în atmosfera calda a unei familii cu patru surori, care trăiește în America secolului XIX. Surorile Jo, Meg, Beth și Amy se straduie să devină doamne adevărate, povestea lor putând fi o reală  inspirație pentru fetițele din ziua de azi, a căror univers duce o lipsă acută de modele reale.

Educația Montessori

Cineva mi-a recomandat să citesc „Descoperirea copilului” de Maria Montessori, și sunt absolut fermecată de această carte. E prima carte de pedagogie pe care o citesc cu plăcere :)). Mi-a răsturnat toate ideile pe care le aveam în prvința educației, și mi-a confirmat intuițiile referitoare la abordarea greșită a copilului în învățământul tradițional „de masă”. 

Cunosc în mare câteva din metodele pedagogiei Montessori, fiindcă urmăresc  bloguri de mămici care folosesc această abordare în homeschooling, dar nu știam care e filozofia din spatele acestui sistem.Din păcate educația montessori  este aproape necunoscută în România, deși rezultatele acestor metode sunt deosebite.O să revin cu impresii, deocamdată am ajuns la pagina 122 :).

Irina


 

Rugăciunea gospodinei

...de la o prietenă dragă :))

O, Doamne al tigăilor și-al oalelor
Tu știi prea bine
Că n-am timp să veghez târziu
Cum sfinților li se cuvine
Ori să visez în zori de zi,
Până la ceruri să răzbesc
Ci fă-mă sfânt când spăl tigăi
și feluri de mâncări gătesc
Deși ca Marta mă trudesc
Ale Mariei am în gând
Atunci când cizme lustruiesc
Îmi pare că Te văd umblând
Îți văd sandalele pe drum,
și spăl pe jos frecând de zor
Primește cugetarea mea
Mai mult nu pot, n-am timp, n-a, spor
Căldură fă-mi cu dorul Tău,
mă lumineze pacea Ta
Îmi iartă grijile și-mi fă
Cârtelile a înceta!
Tu cel ce oamenii hrăneai
În casă sau pe țărm mereu
Primește toată truda mea
O fac numai de dragul Tău!

(autor necunoscut)

Irina

Ce au făcut sfinții în vreme de foamete

Din viața Sfintei Iuliana din Lazarevo

În acele vremuri a venit o mare foamete peste tot pământul Rusiei, încât mulţi dintre oameni ajungeau să mănânce carne stricată sau chiar carne de om şi mulţimi de oameni au pierit de foame. În casa fericitei Iuliana erau o mare lipsă de mâncare şi de cele necesare, căci grâul pe care-l semănase nici măcar nu ieşise din pământ, iar vitele şi caii ei muriseră. S-a rugat de copiii şi slujitorii ei să nu se atingă de nimic din cele ce aparţineau altora sau erau furate. Iar ea, având câteva vite, haine şi vase le-a vândut pe toate ca să cumpere mâncare, i-a hrănit pe slujitori şi a dat şi milostenie din belşug celor care cereau, căci în sărăcia ei ea nu a renunţat la obişnuita milostenie şi nici măcar un singur cerşetor nu pleca de la casa ei cu mâna goală. Când a ajuns la sărăcie lucie, încât nu mai avea nici măcar un bob de grâu în toată casa, ea nu s-a îngrijorat, ci şi-a pus toată nădejdea în Dumnezeu.
În acea vreme s-a mutat într-un alt sat, Vocinevo, din regiunea Nijni-Novgorod, unde cea mai apropiată biserică era la două verste depărtare. Slăbită din cauza vârstei şi a sărăciei, nu mai mergea la biserică, ci se ruga Domnului acasă, dar era foarte îndurerată din această cauză. Dar aducându-şi aminte de Sfântul Corneliu , care nu a fost vătămat fiindcă se ruga acasă, de Iov care stătea pe grămada de gunoi şi L-a văzut pe Dumnezeu, de cei trei tineri din cuptor, de Daniel din groapă, de Iona din chit, de Ieremia care se ruga lui Dumnezeu din groapă, din aceste pilde fericita Iuliana a căpătat mângâiere. Dar, când lipsa din casa ei a devenit mult mai mare, i-a adunat pe toţi slujitorii şi le-a zis: „Vedeţi şi voi că mai e puţin şi foametea ne va doborî; dacă vreunul dintre voi vrea să rabde cu mine, foarte bine, dar dacă cineva nu vrea, poate pleca liber, ca să nu moară de foame pentru mine”. Cei mai ataşaţi au făgăduit să rabde cu ea, dar alţii au plecat. Le-a dat drumul să plece binecuvântându-i şi rugându-se pentru ei, fără să arate nici cea mai mică urmă de mânie. Apoi le-a spus celor rămaşi să adune o plantă numită talpa-gâştii şi coaja unui anume fel de plop; din acestea le-a spus să facă pâini din care ea, copiii şi slujitorii s-au hrănit. Prin rugăciunile ei, pâinea era dulce şi nimeni din casa ei nu s-a îmbolnăvit din cauza foamei.
Cu această pâine ea hrănea săracii şi nu lăsa pe nici un cerşetor să plece din casa ei fără să-l hrănească, căci în acea vreme erau nenumăraţi cerşetori. Vecinii îi întrebau: „De ce vă duceţi la casa Iulianei, căci ea însăşi moare de foame?”, dar cerşetorii le spuneau că au mers prin multe sate unde au primit pâine bună, dar nicăieri n-au mâncat o pâine atât de dulce ca a acestei văduve – căci mulţi nu ştiau cine era ea. Vecinii ei, care oricum aveau destulă pâine, au trimis la casa ei să ceară nişte pâine, pe care după ce au gustat-o au mărturisit şi ei că este foarte dulce. Uimiţi fiind, ziceau între ei: „Slujitorii ei sunt foarte pricepuţi la coacerea pâinii”, căci nu înţeleseseră că pâinea ei era dulce datorită rugăciunii. Ar fi putut să-L roage pe Dumnezeu să nu-i lase casa să sărăcească, dar nu s-a opus voii lui Dumnezeu, ci a îndurat cu răbdare şi mulţumire, căci ştia că prin răbdare aflăm Împărăţia cerurilor. A răbdat astfel în sărăcie vreme de doi ani fără să se mâhnească sau să se tulbure; nici nu s-a văitat, nici a păcătuit cu cuvântul şi nici n-a luat numele Domnului în deşert. Dar nici nu a cedat sărăciei, ci era mai veselă decât în anii din urmă.

„Ronțăiți” între mese?

M-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am.
Ştiu să fiu şi smerit, ştiu să am şi de prisos; în orice şi în toate m-am învăţat să fiu şi sătul şi flămând, şi în belşug şi în lipsă.
    Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte. 

 

Filipeni 4 : 11-13

Luați „gustărele” între mese, sau căutați mereu ceva de ronțăit?Iată un obicei cât se poate de daunător pentru trup  și  suflet.  Eu sufăr de „boala ” asta, dar niciodata n-am luat-o în serios, până nu am citit cartea „ Despre educație” de Sf. Vladimir, mitr. Kievului (excelentă carte, nu doar pentru educația copiilor, ci și a noastră ).

Iată ce spune el :

 „ Pentru mâncat trebuie să fie o vreme bine stabilită. Nu le îngădui copiilor să mănânce în afara meselor, fiindcă prin asta se dezvoltă în ei prea mult senzualitatea și patima îmbuibării. Dacă copiii primesc, afară de prânz și  cină un mic dejun frugal și încă  o gustare este cu totul de ajuns.

Dă-ți toată silința să îi ferești de delicatese.Totodată nu le îngădui să fie prea mofturoși la mâncare.Ei trebuie să mănânce orice mâncare sănătoasă și simplă.Belșugul de mâncare cu carne este vătămător pentru copil - cu cât mai mic este copilul, cu atât mai puțină carne trebuie să i se dea.

Mâncărurile prea condimentate, picante, și băuturile tari, cum ar fi cafeaua neagră, ceaiul tare și cu atât mai mult vinul sunt cu totul nepotrivite pentru copii.

Părinții trebuie să aibă grijă să nu vorbească prea mult în fața copiilor de mâncăruri și băuturi rafinate, fiindcă altminteri copiii vor ajunge foarte ușor la ideea că mâncarea și băutura sunt principalul, dezvoltând în ei patima desfătării pântecelui.

Învață-i pe copii ca uneori să-și refuze plăcerea mâncării și să se scoale de la masă înaimte de a se sătura, mai ales când sunt servite mâncărurile lor preferate.

În fine, deprinde-i să iubească măsura și să nutrească dezgust din temeiuri religioase față de lipsa de măsură și îmbuibare. Arată-le mereu că măsura și înfrânarea sunt virtute plăcută lui Dumnezeu, iar lipsa de măsură și neînfrânarea sunt un viciu urât de El și unul din cele șapte păcate de căpetenie, ce nasc mulțime de alte păcate și vicii.”

Acest pasaj sintetizează atât de bine atitudinea pe care și noi, ca adulți, trebuie s-o avem față de mâncare, că nu știu ce ar mai putea fi de adăugat. Astăzi suntem „atacați” mai mult sau mai puțin subtil prin această patimă a gustului, ajungând să ne distrugem singuri sănătatea trupească și sufletească, nu doar a noastră, dar și pe a copiilor noștri.

De câte ori nu ronțăim câte ceva între mese?sau nu mâncăm la ore potrivite?sau căutăm să ne satisfacem papilele gustative cu tot felul de mâncăruri și băuturi rafinate și sofisticate?sau mâncăm (chiar și de post ) până pocnim?Iată că aceste lucruri aparent nevinovate sunt păcate mari de care vom da răspuns înaintea lui Dumnezeu- pentru noi și pentru copiii noștri. 

Acest post al Sfinților Apostoli e cel mai bun moment să ne conștientizăm obiceiurile alimentare greșite și păcătoase, să le mărturisim și să facem ordine în ele, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Irina

Lapte de susan și primul meu smoothie :)

Azi a început postul Sfinților Apostoli, un bun prilej pentru îmbunătățiri în viața duhovnicească, dar și în alimentație.
Am profitat de perioada postului pentru a lua câteva decizii în ceea ce privește alimentația noastră:

• renunțăm la zahar (inclusiv la cel brun), și la produsele care conțin zahăr. Am înlocuit zahărul cu miere,  fructoză și fructe dulci
• renunțăm la carne, cu excepția peștelui
• vom mânca cel puțin 50% crudități
• nu mai mâncăm după ora 7/8 seara

M-am gândit în mare și la un meniu pentru post, o să-l scriu și aici imediat ce e gata.

Până atunci vă prezint  laptele de susan :)).  Semințele de susan sunt extrem de bogate în calciu (două lingurițe de semințe conțin 126 mg calciu), dar și în alte elemente benefice sănătății - fier, magneziu, potasiu, fosfor, zinc, vitaminele B (o listă completă aici )

Pentru lapte e nevoie de  160 g semințe crude de susan , care se lasă câteva ore la înmuiat într-un castron cu apă (cel mai bine de cu seară). Semințele se scurg și se pun în blender cu  1 l de apă. Se mixează foarte bine, apoi se strecoară printr-un tifon (sau printr-o sită) și se scurg bine. Consistența este cremoasă, iar gustul poate fi un pic amărui, și se poate îmbunătăți cu miere.

 Fiindcă nu prea ne-a plăcut să-l bem gol, am făcut  smoothie de căpșuni - 3 pahare de lapte, un castronel de căpșuni, miere după gust - se blenduiesc bine, până devin cremă. S-a consumat rapid, cu maaare plăcere, dovadă mustățile Teodorei  :)).

Irina