Cei ce nădăjduiesc întru Domnul

 Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )

Dar cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea lor, le vor creşte
aripi ca ale vulturului; vor alerga şi nu-şi vor slei puterea, vor
merge şi nu se vor obosi. 

Isaia 40:31

Paste cu pui și susan

Am găsit rețeta mai de mult pe blogul Laurei și a ajuns să se numere printre preferatele mele. E o mâncare pentru cei care îndragesc combinația dulce acrișor (cum e cea de la sosul Uncle Bens cu ananas de exemplu). Și desigur se pregătește foarte repede - exact cum îmi place mie : )).

Ingrediente necesare:

• carne de pui dezosată și tăiată bucățele ( cam 500 g pentru 4 porții)
•  250 grame paste
• 4 morcovi
• 5 linguri de susan
• 2 linguri sos de soia
•  4 linguri miere 
• sucul de la o jumătate de lămâie
• sare după gust

Mod de preparare: 

Pastele se fierb în apă cu sare, conform instrucțiunilor de pe ambalaj.

Morcovii se curăță, se taie fâșii (cu instrumentul special pentru asta), apoi se pun la călit în ulei, într-o tigaie mai adâncă (sau wok, dacă aveți). Mestecăm ușor, să nu se prindă.

Între timp, într-o altă tigaie, punem puțin ulei, și rumenim semințele de susan - când sunt gata le punem peste morcov. În aceeași tigaie punem carnea la prăjit.

Când morcovii s-au înmuiat se adaugă sare, sosul de soia, mierea, zeama de lămâie, și carnea călită. Adăugăm un pic de apă, punem capacul și mai lăsăm să dea câteva clocote.

Se porționează pastele în fiecare farfurie, și se pune deasupra cantitatea de pui cu sos dorită. Poftă bună!

♥ Vă doresc o seară frumoasă,

Irina

Atmosfera de primavara

E nevoie de mâini ca să construiești o casă, dar numai inima poate construi un cămin.

Autor necunoscut

Afară e o atmosferă cenușie și cred că m-ar apuca depresia dacă aș privi prea mult pe fereastră. Gata cu zăpada, gata cu copacii minunat de albi - dar există și o parte bună - gata cu frigul :)). Sau, mă rog, aproape gata :).

Decorațiunile de Crăciun sunt strânse de mult, și deja mi-e dor de veselia și căldura pe care o aduceau în casă.

Deși în general prefer culorile de toamnă, am început să îndragesc culorile luminoase. Simt nevoia de mult alb, roz, turcoaz și vernil în jurul meu :). Cu pereții a fost ușor - din galbeni i-am făcut albi, dar în rest trebuie să improvizez.

în bucătărie rozul este adus de cănile cu trandafiri, și de o violetă de parma

 și de suportul  de lumânare alb, pe fața de masă brodată

De la Ikea am cumpărat borcănașe pentru mirodenii, și o plantă suculentă de un verde închis, care luminează atmosfera întunecoasă din zona chiuvetei.

Îmi place bucătăria noastră acum, arată curată și primitoare. Mă strădui ca în fiecare seară să las totul pus la loc, și chiuveta lustruită - conform obiceiului pentru luna ianuarie de la Fly Lady.

Dimineața îmi face plăcere să pregătesc cafeaua fără să mă deranjeze vasele murdare, și încep o nouă zi cu bună dispoziție . Ceea ce vă doresc și vouă :)

♥ Vă doresc o zi frumoasă,

Irina

Azi...

Dragostea începe în cămin, și nu e vorba de cât de multe facem...ci de câtă iubire punem în ceea ce facem.

Maica Tereza

La fiecare început de an obișnuiesc să fac un mic bilanț - ce am realizat anul trecut, și ce îmi doresc pentru anul care începe. Pentru 2011 nu îmi propun prea multe - îmi doresc doar să caut să mă bucur  de lucrurile simple - familie, cămin, credință, natură. Lucruri pe care de multe ori le neglijăm încercând să atingem ceea ce credem noi că ar fi scopuri mai înalte.

Îmi doresc să petrec mai mult timp alături de cei dragi, să am o casă mai curată și mai organizată, să citesc mai mult, să creez lucruri drăguțe, să mă plimb prin natură, să aflu și să învăț lucruri noi.

Viața e un dar prețios, pe care nu trebuie să-l risipim- aș vrea să-mi amintesc asta zilnic.

Vă doresc o săptămână frumoasă,

Irina

Iarna îți oferă o intimitate pe care nu o regăsești la alt anotimp...În primăvară, vară și toamnă oamenii sunt mai deschiși unii față de alții; numai iarna, la țară poți avea lungi și tăcute momente când poți savura faptul că îți aparții.

Ruth Stouth

Vă doresc o zi frumoasă, 
Irina

De facut...

sursa google

Sufletul trebuie alimentat si hranit cu Cuvantul lui Dumnezeu. Cel mai mult noi ar trebui sa practicam lectura Noului Testament si a Psaltirii. Aceasta ar trebui facuta in picioare. Din aceasta lectura vine iluminarea mintii care este schimbata printr-o dumnezeiasca schimbare. Cel ce citeste Sfanta Scriptura primeste o caldura care in singuratate da nastere la lacrimi, prin care omul este incalzit iar si iar, umplut de daruri duhovnicesti, care dau o incantare mintii si inimii dincolo de orice inchipuire.
-----


Nu trebuie sa ne asumam nevointe ascetice dincolo de puterile noastre, ci sa incercam sa ne facem trupul prieten credincios si vrednic de practicarea virtutilor. Trebuie sa mergem pe calea de mijloc. Trebuie sa fim intelegatori fata de neputintele si imperfectiunile noastre sufletesti si sa avem rabdare fata de defectele noastre, asa cum avem fata de defectele altora. Dar nu trebuie sa trandavim, ci trebuie sa ne silim spre imbunatatirea firii noastre.

----------

In fiecare zi sa dormi negresit noaptea patru ore - de la zece seara pana la doua noaptea. Daca te simti slabit, poti sa dormi si in timpul zilei. Pastreaza aceasta regula permanent pana la sfarsitul vietii tale, fiindca este absolut necesara pentru odihna capului tau. Eu insumi din tinerete am pastrat-o cu rigurozitate. Noi cerem mereu bunului Dumnezeu odihna in timpul noptii si astfel nu vei deveni neputincios, ci sanatos si vesel.


---------

Nu oricine isi poate impune siesi o regula severa de asceza in toate, sau sa se priveze pe sine de tot ceea ce n-ar face decat sa-i dezvaluie slabiciunile. Altminteri, prin epuizarea trupeasca, sufletul slabeste si el. In special, vinerea si miercurea, si mai ales in timpul celor patru posturi, trebuie luata o masa o data pe zi, iar ingerul Domnului se va apropia de tine. La pranz mamanca suficient, la cina fii moderat.

--------

Oricine a invins patimile a invins si deprimarea. Veselia nu e pacat. Ea alunga plictiseala; si din plictiseala vine intristarea (acedia) si nimic nu e mai rea ca aceasta. Ea aduce cu sine totul. A spune sau a face raul este pacat. Dar a spune un cuvant bun, prietenos sau plin de veselie, asa incat toata lumea sa se simta in buna dispozitie in prezenta lui Dumnezeu si nu intr-o stare de intristare, nu este deloc un pacat.



Sf. Serafim de Sarov

Inceput de 2011

Iată-ne și în 2011- mulțumesc lui Dumnezeu că a îngăduit să fim în viață și să ne bucurăm alături de cei dragi la trecerea între ani. Vă mulțumesc și vouă, dragi cititori ai acestui blog, pentru că ați fost alături de mine  în 2010. Vă doresc un an nou mai bun, cu multă sănătate, bucurii - și Dumnezeu să vă ocrotească în toate!

Noi am petrecut Revelionul în căsuța noastră proaspăt văruită parțial (da, am făcut-o și pe asta :))  , iar masa festivă a fost pe nuanțe de iarnă - alb, albastru și turcoaz.

Am folosit accesorii cât se poate de ieftine, cumpărate de la un magazin de cartier, iar efectul a fost plăcut, zic eu :).

 Meniul a fost simplu - întâi fiindcă nu am vrut să rămână mâncare, care să se strice și  s-o aruncăm, apoi fiindcă n-am vrut să stau foarte mult în zona cratițelor. Ambele obiective au fost îndeplinite cu succes :)). Am avut un borș de perișoare cu smântână, friptura de pui și de porc, cu garnitura de catofi piure, salată de varză și sos de merișor ( adică Lingonsylt de la Ikea - delicios pentru cine apreciază combinația dulce-acrișor). Iar ca desert am avut cremșnit.

Știu, la români e tradiția meselor supra-încărcate de sărbători, am fost și noi tributarii ei timp de câțiva ani, fiindcă e greu să schimbi ce ai învățat în familie. Dar mă bucur că am reușit  - mai multă simplitate înseamnă mai puțină risipă de timp, nervi și bani. Ca să nu mai spun de crizele de bilă, stomac și altele care urmează mâncatului în exces :)).

La miezul nopții ne-am bucurat de focurile de artificii din cartier :) , și după ce am mai ciocnit un pahar- două de șampanie ne-am culcat, ca să ne trezim odihniți și bucuroși în noul an :)).

Fiindcă azi e un nou început pentru toată lumea, vă dăruiesc câteva o poezie a Sf. Iacob Hozevitul , cu speranța unui an în care să devenim mai buni și mai frumoși  :

 O,om, ce mari răspunderi ai de tot ce faci pe lume,

de tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii dai,
căci ea,mereu,spre iad sau rai
pe mulţi o să îndrume.


Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus…în veci nu-l mai aduni,
şi vei culege roada lui
ori mort ,ori viu ,odată.


Ai spus o vorbă,vorba ta,
mergând din gură-n gură,
va-nveseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va întina,
rodind sămânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.


Scrii un cuvânt…cuvântul scris
e-un leac sau o otravă,
tu vei muri,dar tot ce-ai scris
rămâne-n urmă drum deschis
spre moarte sau spre paradis,
spre ocară sau slavă.


Ai spus un cântec,versul său,
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăţie sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său
de har sau de ruşine.


Arăţi o cale,calea ta
în urma ta nu piere,
e cale bună sau e rea,
va prăbuşi sau va-nălţa,
vor merge suflete pe ea
spre cer sau spre durere.

Trăieşti o viaţă…viaţa ta
e una,numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ţi-o trăieşti vei câştiga
ori fericire pe vecie
ori chin pe totdeauna.

O,om!ce mari răspunderi ai,
tu vei pleca din lume,
dar ce ai spus prin scris sau grai
sau laşi prin pilda care-o dai
pe mulţi,spre iad sau rai
mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita!..Fi credincios
cu grijă şi cu teamă
să laşi în urmă luminos,
un semn,un gând,un drum frumos,
căci pentru toate neîndoios,
odată vei da seamă.


Irina

Planuri

În București ninge de dimineață cu fulgi mărunți și deși. Îmi place să văd crengile copacilor încărcându-se de alb.

Mai sunt cinci zile până la sfârșitul acestui an și știți ce?- îmi pare bine că se termină. Abia aștept. Pentru mine a fost un an dificil, în care m-am confruntat cu diverse lucruri neplăcute pe care îmi doresc să le las în urmă. Să ajung la vorba lui Creangă- cele rele să se spele, cele bune să se-adune :). Așa, ca neaua de-afară.

Și pentru a avea o senzație cât mai concretă de nou început m-am decis să văruiesc bucătăria și holul. În alb. Mă gândesc să îi dau o notă de shabby chic cu câteva obiecte decorative. Și cu zambile roz  :).

Irina

Crăciun Fericit tuturor!

Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci!

                                                                                                        (Condacul Naşterii Domnului)

Crăciun Fericit tuturor!

Irina

Au mai rămas trei zile

Da, mai sunt doar trei zile până la Crăciun și sunt oarecum  în grafic, deși, ca la toate sărbătorile de anul acesta cheful de pregătiri mi-a venit pe ultima sută de metri. 

Din fericire am făcut bradul de Sf. Nicolae, ca de obicei, așa că am avut un punct mai puțin pe listuță. Fiindcă nu aveam loc în altă parte l-am pus în camera fetelor, spre bucuria lor. Nu l-am împodobit decât cu beculețe și beteală, iar în loc de globuri am pus cărticelele din cartea Povestiri de Crăciun de Tony Volf.

Citim câte o cărticică în fiecare seară, apoi o atârnăm în pom, iar Ilinca numără zilele rămase până la marea sărbătoare. Regret că nu mi-a venit ideea de anul trecut, am fi evitat distrugerea aproape completă a tuturor ornamentelor de brad pe care le aveam :)).

Urmează să facem împreună și ornamente din figurine de turtă dulce.

Coșulețul nostru de cărți pentru Crăciun și luna decembrie s-a îmbogățit cu câteva titluri :

Curățenia e aproape gata, mâine vom face turtă dulce și o prăjitură (deja clasiul snikers :))  ), iar vineri pregătim mâncarea . Meniul este extrem de simplu - piftie de pui, salată în straturi , iar sarmalele s-au transformat în varză a la Cluj, pentru rapiditate :)).

Vă doresc spor la treburi!

Irina

Câteodată mami(adică eu) țipă

Da, știu, toată lumea e ocupată cu pregătirile de Sărbători acum, dar ce sa fac, pe mine m-a lovit autoanaliza și dorința de a lua rezoluții pentru noul an.

Problema principală de pe lisa mea e țipatul ocazional la copii (la copiii mei, desigur).

Mi-ar place să spun că am biruit această deprindere păcătoasă, dar nu e deloc așa :( . Sunt momente în care nu reușesc să îmi controlez mânia, și asta mă mâhnește foarte mult.

Mi-am dat seama că există  câțiva declanșatori pentru momentele în care nu-mi mai  controlez tonul:

• stările mele de proastă dispoziție, care nu au legătură cu comportamentul copiilor
• neglijarea îndelungată a disciplinei, astfel încât problemele de comportament ale copiilor ajung să mă copleșească
• frustrarea provocată de persistența unui comportament negativ pe care m-am săturat să-l tot corectez
• imposibilitatea sau incapacitatea de a mă opri din ceea ce fac pentru a corecta un comportament negativ, astfel încât folosesc tonul ridicat al vocii  pentru a rezolva problema

 Trebuie să recunosc că până acum n-am luat mânia prea în serios, dar am văzut cât de mult îmi afectează sufletul, și relația mea cu ceilalți, în special cu copiii mei, precum și comportamentul lor. În Sf. Scriptura scrie că :

Orice amărăciune şi supărare(iuțime) şi mânie şi izbucnire(strigare) şi defăimare(clevetire) să piară de la voi, împreună cu orice răutate.(Efeseni 4:31).

Sf. Ioan Casian detaliază această problemă :

Să credem că nu ne este iertat să ne stîrnim mînia nici pentru pricini drepte, nici pentru nedrepte. Căci duhul mîniei întunecîndu-ne min­tea, nu se va mai afla întru noi nici lumina care ne ajută să deo­sebim lucrurile, nici tăria sfatului drept, nici cîrma dreptăţii. Dar nici templu al Duhului Sfînt nu ni se mai poate face sufle­tul, cîtă vreme ne va stăpîni duhul mîniei întunecîndu-ne min­tea. Iar la urma tuturor, avînd în fiecare zi în faţă icoana morţii, care nu ştim cînd poate veni, să ne păzim pe noi înşine de mînie şi să ştim că n-avem nici un folos nici de neprihănire, nici de lepădarea de cele pămînteşti, nici de posturi şi privegheri, căci de vom fi stăpîniţi de mînie şi ură, vinovaţi vom fi judecăţii.

(Sfântul Ioan Casian - Filocalia volumul I)

Nici o îngăduință în privința asta, o derogare cât de mică?Nuuuu.

Mi-am dat seama că manifestările mânioase  (precum țipatul) sunt propria mea alegere. Lucru demonstrat de faptul ca în mijlocul unei ședințe de morală pe ton ridicat mă pot calma brusc pentru a răspunde la ușă sau la telefon cu un ton amabil :).

Are mânia vreun efect bun asupra copiilor mei?Desigur, le poate schimba momentan comportamentul, dar nu va produce o schimbare pozitivă a inimii lor. Ei vor învăța că:

• eu nu vorbesc serios dacă nu țip
• este acceptabil sa-ți descarci pe alții  furia în acest mod

Ce mi-am propus să fac pentru a schimba lucrurile:

• în primul rând să mărturisesc mânia ca păcat (la spovedanie) și să cer ajutorul lui Dumnezeu pentru biruirea ei

• m-am hotărât să nu mai țip la copii orice ar fi. În caz că sunt foarte mânioasă o să trimit copiii în camera lor până mă liniștesc și pot aborda problema cu calm

• voi lăsa orice lucru pe care îl fac (spălatul vaselor, măturatul, vorbitul la telefon sau blogurile mai pot astepta :))  ) pentru a corecta IMEDIAT un comportament negativ, nu voi aștepta până lucrurile vor degenera până acolo încât să simt nevoia de a recurge la țipete- știuuu, nu va fi deloc ușor :((
• mă voi gândi întotdeauna că, deși scopurile  educative trebuie să fie înalte, nu mă pot aștepta la schimbări peste noapte. Clădirea caracterului și învățarea sunt lucruri care necesită timp - și în cazul copiilor, dar și în cazul meu.
• mă voi strădui să conștientizez momentele în care sunt morocănoasă din cauza oboselii, a unei boli sau  altor  probleme, și să mă descurc cu ele fără să afectez familia. Voi încerca să dorm suficient, sunt sigură că momentele mele de iritare vor scădea semnificativ :).
• voi reorganiza rutina noastră zilnică, în funcție de schimbările intervenite în familia noastră în ultima vreme, astfel încât toată lumea va ști ce are de făcut - rezultă mai mult calm, mai puține ocazii de țipat :)
• voi încerca să îmbunătățesc comunicarea mea cu fetele - să le prezint  mai clar regulile, și consecințele încălcării lor.
• sunt sigură că nu va fi ușor, că voi avea căderi, de aceea voi cere iertare fetelor de câte ori țip la ele, și le voi spune că acesta e un lucru rău pe care nici mami, dar nici ele nu trebuie să-l facă.

Ok, acestea fiind zise vă rog urați-mi succes!Și dacă aveți sfaturi sau  idei pentru o mămică țipăcioasă, provenite din experiența proprie, m-aș bucura să le citesc la comentarii :).

Irina

Căsuța șoriceilor

Am descoperit-o  întâmplător pe Jill Barklem, scriitoare și ilustratoare de cărți pentru copii. Poveștile sale, despre o comunitate de șoricei care locuiește în Brambly Hedge - un loc idilic, unde valorile tradiționale și autogospodărirea sunt la loc de cinste- sunt superb ilustrate.

Pornind de la aceste ilustrații  Rita Pillman (Germania) a creat căsuța în miniatură a familiei Apple. Sunt atât de frumoase, nu-i așa? Cu greu mi-am putut lua ochii de la ele.

Irina

Duminica - ziua Domnului...

Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )

pinterest.com

Noi nu suntem conştienţi de viaţa noastră. Orice lucrare aici pe pământ, este şi lucrare şi în universul lui Dumnezeu. Iar noi întotdeauna lucrăm într-un chip rezervat, adică nesincer, dar nu numai lui Dumnezeu, ci nimănui nu-i place asta. Ştim că universul este a lui Dumnezeu, (că pământul) este planeta lui Dumnezeu, toate sunt ale lui, indiferent cine ne-a dat să facem lucrarea.

Dacă persoana aceea este rea sau bună, evlavioasă sau nu, conştiincioasă sau nu în munca sa, ea va răspunde pentru asta. Noi nu trebuie să acordăm atenţie cui ne porunceşte, cine ne dă să lucrăm, noi trebuie să ştim că fiecare lucrare, aici pe pământ, este lucrare şi în universul lui Dumnezeu şi trebuie să lucrăm din inimă, fără rezerve. Când lucrăm astfel, suntem sloboziţi de împotrivirea lăuntrică. Fiecare faptă a noastră este un ajutor dat tuturor oamenilor, ieşire din cercul patimilor, în care ne aflăm întotdeauna. Aşadar, întotdeauna trebuie să fim sinceri. Atunci vor izvorî din noi: pacea, liniştea şi dragostea, atunci vom fi iubiţi. Prin gândurile noastre, noi suntem cei care-i atragem şi-i îndepărtăm pe duşmani şi pe prieteni, pe rude şi semeni. Oamenii acordă puţină atenţie acestor lucruri şi de aceea suferă mult.

starețul Tadei de la Vitovnița

Brăduleț, brăduț drăguț, ninge peste tine...

 

... nu azi, și nu în București :))

Vă doresc o iarnă frumoasă!

Irina

Tragerea la sorți

Concursul de pe Breslo s-a încheiat ieri. Din păcate nu am câștigat, au intervenit niște schimbări spectaculoase pe ultima sută de metri :)). Dar nu sunt supărată- mă bucur că am putut participa, iar câștigul meu cel mai mare a fost să văd atâția oameni care m-au susținut cu drag. Vă mulțumesc tuturor celor care ați fost alături de mine în această competiție.
Mai jos este lista tuturor celor care au comentat la postare sau în cbox. Sper că nu am uitat pe nimeni :)).

1. Aurelia
2. Fluturas
3. Anonim
4. Bogdana
5. Beatrice
6. Mihaela
7. Diana
8. Mihaela Maria
9. Flo Irina
10. Liliana
11. Camelia
12. Ana Maria
13. Mariana
14. AdrianaB
15. Adriana
16. Adelina
17. Alexut
18. Doralina
19. Darry Anna
20. Corina
21. Delia Carmen
22. Ladybird
23. ionsigina
24. Liliana
25. Roxanne
26. Marilena
27. Alina T
28. Ioana
29. Irina C
30. Janet
31. MariaM
32. Arween
33.  Carmen Dana
34. Anonim
35. Amalia
36. Ana Pinescu
37. Adriana Truscan
38. Emi
39. Alinagrosan
40. Daniela
41. Lena
42. Allesia
43. Ana
44. Ruxandra
45. Adriana Calin
46. Terezia Sicoe
47. Cristina
48. Narcisa
49. Adriana
50. Ada Rusu Milea
51. Alina Mihaela
52. Cristinuta
53. Mihaela
54. Ionela
55. Cristina
56. Dana
57. Anonim
58. Mimi
59. Magdala
60. Silvia
61. Iulia
62. Un copil
63. Ena si Alexandra
64. Elena
65. Anca
66. Marianagr
67. magdalena dascalescu
68. Luminitaa
69. Crisprofaa 

Am făcut tragerea la sorți cu Random.org :

Persoana cu numărul 3 este câștigătoare. Te rog să te identifici trimițându-mi un mail.
Încă o dată vă mulțumesc tuturor, și vă doresc o seară plăcută!

Irina

Putem privi pe soțul sau pe soția noastră ca pe un dar?

Putem privi și pe soțul sau pe soția noastră tot ca pe un dar? E drept că acest dar, cu timpul, se cam învechește așa, cam dispare bucuria de la început. Mai ales nevestele își amintesc de acele începuturi, pe care le invocă la infinit. Cum am putea să reactualizăm această stare de început, de paradis inițial?

Autor: Maica Siluana

 

Maica Siluana: Eu cred că cine obosește, cine se plictisește de dar, nici măcar nu l-a scos din „cutia“ în care l-a primit! Cred că nu l-a scos din ambalaj! Dacă primești un cadou, oricât ar fi de frumos ambalajul, și-l ții acolo, să zicem că e o carte, frumos ambalată, și dac-o tot admiri, „ce frumos, ce frumos…“, sigur că într-o zi te vei plictisi! Atunci poți s-o scoți din ambalaj și poți să te uiți la copertă: „Ce frumos!“, o pui în bibliotecă și te uiți o zi, două, trei… ce copertă frumoasă are! Și iarăși te plictisești. De ce? Pentru că privești doar ceea ce se vede. Or, darul lui Dumnezeu – și ce nu este darul lui Dumnezeu? – are și un conținut care nu se vede. Lucrurile apar așa cum apar, dar dincolo de aparența lor este ceea ce se ascunde în această aparență și așteaptă să se dezvăluie. Nu? Pâinea, are o aparență. Noi o simțim cu simțurile noastre. O simțim că este proaspătă, cu mâna, o pipăim, o mirosim cu nasul, o gustăm, dar dincolo de aparența ei, de felul în care apare simțurilor noastre, ea este hrană, ea este ceea ce ne dă viață. Ai văzut vreun om care să zică: „M-am plictisit să mănânc pâine la fiecare masă!“? Nu, toată lumea zice: „Da“ pâine n-avem?“. Pâinea noastră cea de toate zilele… Ne putem sătura de ea , pe moment, dar nu ne plictisim. Și mai mult, mergând mai departe, când ducem această pâine la Sfântul Altar, când, prin Taina Euharistiei, se transformă în Trupul Mântuitorului, deja devine ceva de care niciodată nu ne săturăm, de care niciodată nu ne plictisim, pentru că devine chiar întâlnire nemijlocită cu Dumnezeu, schimb de viață cu El: eu Îi dau viața mea, El îmi dă Viața Lui...

Așa și bărbatul și femeia, dacă sunt pentru noi niște corpuri din lumea aceasta, dacă le privim ca pe niște corpuri, atunci sigur că ne plictisim. Ne gândim câte kilograme are, câți metri, câți centimetri, găsim unul mai greu sau mai ușor, după cum ne e gustul… Dar omul nu este doar un corp printre alte corpuri ale lumii acesteia. Omul este un trup însuflețit, este suflet întrupat. Și sufletul omului este tainic, este inepuizabil. E o Taină. Noi nu mai știm însă să privim dincolo de aparențe, dincolo de trup. Și acest fel de a privi ne împiedică să vedem darul lui Dumnezeu. Aici aș vrea să fim atenți: când Dumnezeu l-a făcut pe Adam i-a dăruit viață. Așadar, primul dar primit de Adam, de bărbat, este darul vieții. Apoi, a văzut Dumnezeu că nu este bine să fie omul singur și a făcut-o pe femeie. Și a zis: „Adame, iată  femeia ta!“. N-a avut de unde să aleagă, el, sărmanul… dar pentru el a fost un dar desăvârșit. Nu avea nevoie să caute altceva. Era desăvârșit de frumoasă! Chiar dacă ar fi fost o sută, tot pe ea o alegea, pentru că era frumoasă. Era frumoasă și era dar. Femeia este un dar făcut bărbatului, ea a fost de la început dăruită bărbatului. Așa a făcut Dumnezeu lumea. E nevoie să avem grijă de această realitate. Bărbatul, de nu-și va privi femeia, soția, ca pe un dar al lui Dumnezeu, nu va vedea nimic, nu va vedea pe nimeni dincolo de ce vede toată lumea. Cred că primul care se plictisește în cuplu e bărbatul, pentru că mai ales el nu-L mai vede pe Dumnezeu în darul acela, nu mai vede Dăruitorul, ci privește doar învelișul. Este lucrul cel mai dureros pentru o femeie. O femeie vrea să fie iubită pentru ea însăși, ca persoană și nu ca ambalaj. Desigur, și bărbatul dorește același lucru.

Să recapitulăm: bărbatul este omul, primul om căruia Dumnezeu i-a dăruit viață și ajutor pe măsură pe cineva, ca să nu fie singur; o altă persoană, ca el. Așadar, noi, femeile, suntem daruri făcute bărbaților, indiferent dacă suntem căsătorite sau nu. Suntem un dar pentru toți bărbații. Pentru băieții noștri suntem mame, suntem dar ce nu poate lipsi, pentru tații noștri suntem un dar special, pentru că ne deosebim de băieți, nu? Da, noi avem ceva special care trimite gândul la Dumnezeu: iată ce a făcut Dumnezeu ca să nu fie omul singur.
Prin cădere însă, lucrurile au căzut din rostul lor cel rânduit prin Facere de Dumnezeu și femeia a devenit din dar, roabă, supusă bărbatului. După neascultare Dumnezeu îi spune femeii: „Pentru că n-ai ascultat, vei fi atrasă de bărbatul tău și supusă lui!“. Și au urmat veacuri de robie, durere, revoltă … Dar, „la plinirea vremii!“, o fecioară din Nazaret, care „nu știa de bărbat“, redevine femeie, femeia-fecioară, femeia de la începutul vremii, noua Evă, cum o numim noi în Biserică. Când a rostit cuvântul: „Iată roaba Domnului“, femeia a încetat să mai fie roaba bărbatului. Femeia creștină, femeia care se botează, devine roaba lui Dumnezeu. Și devine din nou liberă și dar pentru bărbatul ei și nu supusă, nu roaba bărbatului.

Dar, atenție, această condiție de creștin noi trebuie să ne-o dobândim. Omul nu crește cum crește capra, nu? Dacă a făcut capra un ied, devine sigur capră. Nu! Omul nu se face cum se fac iezii. Este un om nou, o făptură nouă care contribuie la devenirea sa. Se face pe sine împreună cu ceilalți și cu harul lui Dumnezeu. Numai eu pot să mă fac creștin, nimeni nu mă poate face în locul meu. Cei care L-au primit pe Fiul Lui Dumnezeu făcut om, au primit puterea să se facă fii ai lui Dumnezeu. Eu am primit harul prin Sfântul Botez, eu am harul care vine prin Sfintele Taine – eu singură mă fac creștin, eu singură folosesc acest har. Altfel, voi semăna cu un om care are o casă cu zece camere și el stă într-o cămăruță din grajd, ca să nu facă mizerie în casa cea mare… Voi semăna cu un om care are mulți bani în bancă, dar va prefera să rabde de foame, decât să cheltuiască bani… Așa suntem noi, oamenii, nu folosim darul lui Dumnezeu. Și nici nu mai știm cum. Când eram mică am citit o carte cu un prinț care și-a schimbat hainele cu un cerșetor care-i semăna și a ajuns în stradă, iar cerșetorul a rămas în palat și a fost privit de toți ca prințul care-și pierduse mințile… Și, acest cerșetor, spărgea nuci cu sceptrul regesc pe care toți îl căutau cu disperare. Acel obiect, simbol al puterii absolute, devenise obiect de spart nuci… Cam așa suntem și noi, creștinii. Avem atâta putere de la Dumnezeu, încât putem muta munții din loc! Cu ea putem să descoperim că bărbatul e mereu nou, că soția mea e mereu alta. Dar pentru asta, realitatea trebuie privită cu ochi duhovnicești și privire plină de har. Altfel suntem orbi, nu mai vedem; vedem ce credem că am văzut și ieri…

Răspunsuri oferite de Maica Siluana Vlad în cadrul emisiunilor "Trepte spre cer", realizate de Ramona Bădescu la 3TV Craiova în anul 2006

Împreună spre Betleem

Dumnezeul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche și cea Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm:

întareste-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârguință, spre mărirea numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păcatelor noastre, spre omorârea patimilor și biruința asupra păcatului - ca împreună cu Tine răstignindu-ne și îngropându-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bună plăcere înaintea Ta întru toate zilele vieții noastre.

Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte, și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Vă doresc un post binecuvântst și cu folos!Doamne ajută!

Irina

Și cartea merge laaa....

Bună dimineața!Știu din experiență ce greu trece timpul când aștepți să câștigi ceva :)) așa că nu am mai amânat tragerea la sorți  pentru cartea  Educația acasă de C. Klicka.

Participanții au fost :

1. Laura
2. Dana
3. Aurelia
4. Ani
5. Beatrice
6. Andreea
7. Cristina
8. Fir de iarbă
9. Ena
10. Magdala
11. Liliana
12. Mădălina
13. Mihaela
14. Iulia

Am făcut tragerea la sorți cu Random.org :

Câștigătoarea cărții este Beatrice. Dragă Beatrice, te rog să-mi trimiți pe mail adresa ta.

Vă mulțumesc tuturor pentru interes, și voi încerca să vă țin la curent cu noutățile din domeniu :).


Să aveți o duminică plăcută alături de cei dragi,

 Irina

Homeschooling, o idee peste puterea de înțelegere a unui socialist

autor : Andreas Stamate
sursa articolului  


E foarte complicat într-o societate etatizată complet, să explici poporului de ce nu guvernul este  șansa lui la dreptate, obiectivitate, egalitate, speranță ș.a.m.d. De ce nu guvernul este cel care trebuie să-i sară în apărare când i se întâmplă nedreptăți, sau de ce nu guvernul este cel care poate împărți sănătatea, educația sau securitatea într-o societate. Statul a încercat și a și reușit să inoculeze în mase nu numai concepția de furnizor absolut al unor astfel de servicii pe piață. Din nefericire, el a reușit să inoculeze inclusiv concepția că atunci când greșește, nu există o răspundere personală pentru prejudiciile create, și că schimbarea vine prin accesul la umilul drept de vot, conferit printr-o constituție, și cu ajutorul căruia poporul schimbă un stat cu alt stat.
Prin acest articol voi încerca să fac o pledoarie pentru homeschooling ca alternativă la serviciile de educație falimentare ale statului. Argumentația pleacă de la premisele (necesare și sănătoase) că, cel puțin în România:
1. atitudinea obedientă față de orice întreprindere sau demers al statului este privită nu numai precum o cale către adevăr (asta implicând un nivel teoretic), ci chiar un mod sănătos de a trăi (deci și practic). Altfel spus, nu ai voie în fața unui popor care atinge cote alarmante de obediență și dependență iremediabilă față de stat, să critici tocmai ceea ce ei sunt convinși că merge, deși nici măcar istoria nu ține cu ei (ca să nu mai explicăm că au nevoie și de susținere teoretică, dar asta este deja peste puterea de înțelegere a masei). 2. nu există universități private  (nu numesc universitate privată doar pe argumentul autonomiei fondurilor, ci acea universitate  a cărei înființare nu este condiționată de aprobări ale aparatului de stat)
3. statul nu poate oferi în mod real educație pentru că este bazat pe sistemul redistribuției și a imposibilității de a cunoaște efectiv nevoile de educație ale oamenilor

Educația nu este un bun public

Termenul “public” din intertitlul de mai sus se referă accepțiunea etatică. Adică al statului sau care provine de la stat. Deși e posibil să pară scandalos (evident, în această țară), nu trebuie să ne ferim (cei care știm asta, at least) să spunem că educația ca proces cognitiv există și independent de stat. Educația este publică pentru că oricine poate avea acces la acest bun, prin plata unei sume de bani. Ea nu este publică pentru că aparține statului. Oricât s-ar încerca contrazicerea acestei teze atât de simple, ea funcționează independent de ce am spune noi.
Deci dacă educația nu aparține statului, atunci cui aparține, sau cine este îndreptățit să o ofere? Educația este un bun ca oricare alt bun, și nu există niciun motiv rațional pentru a crede că domeniul privat nu îl poate oferi. De cele mai multe ori, părinții oferă educație în primii ani de viață și spre pubertate, net superior serviciilor publice de educație (școala primară, gimnaziu). Deci educația există ca bun independent de stat, și (atenție!) pe deasupra este oferit și realmente gratuit. Dificultățile în a înțelege ce am spus în rândurile pe care tocmai le-ați citit este foarte posibil să provină din același mit care bântuie și este propagat de socialiști sau intervenționiștii reformatori, anume că părintele este incapabil să ofere el cunoștințe solide propriului copil și că mult mai bine ar fi să-ți lași copilul în seama statului, pentru că statul știe mai bine.
Educația este un bun precum ziarul, cartea sau stiloul. El poate fi oferit profitabil de către un sistem privat sau de către părinți. De ce astăzi este aproape imposibil de crezut că părinții pot să-și învețe copiii cu folos matematică, limba română, geografie sau alte discipline? Din câteva motive simple:

1. pentru că ordinea socială este un sistem al cărui designer este statul. Încă de la începutul vieții, părinții sunt “informați” și “sfătuiți” că odrasla lor trebuie să meargă la o grădiniță. Apoi, mai trec ani și copilul trebuie dus la școala primară. Apoi vine gimnaziul și liceul. În accepțiunea creatorului educației etatice, în mod absolut, calea aceasta este: primar, gimnazial, liceu. În mod absolut, copilul nu se poate dezvolta decât parcurgând aceste etape. Astfel, copiii care dovedesc abilități practice își pierd un deceniu din viață învățând discipline aflate sub controlul direct al autorității statului (deținătorul adevărului absolut în ceea ce privește parcursul educațional potrivit al unui copil în viață), iar copiii-geniu își pierd vremea cam tot atât, plafonându-se de timpuriu. Însă amândurora le este șlefuită încet, programat, obediența față de stat și încrederea că ceea ce autoritatea a dictat este bun (argumentul 1 preferat al socialiștilor)
2. pentru că dacă părinții și-ar educa copiii, atunci ar exista părinți iresponsabili, dezinteresați de educația propriului copil și am ajunge o societate de infractori, ne-am da în cap unul altuia. Astfel, numai statul, organizație total responsabilă, poate fi alternativa la părintele bețiv, iresponsabil, drogat. (argumentul 2 preferat al socialiștilor, care deseori face pereche cu argumentul prohibiției sau interzicerii consumului anumitor produse nocive)
3. pentru că părinții nu au timp să-și pregătească copiii pentru viitoarele meserii. Ei când ar mai munci ca să-și câștige traiul? Părinții muncesc ca să plătească educația copiilor, aceasta este ordinea firească a lucrurilor în lume. Așa se întâmplă peste tot (argumentul preferat al încă-indecisului cu privire la problema celui mai bun producător de educație)
O reinterpretare sănătoasă (deci incompatibilă cu mentalul socialist nociv) ar suna așa:

punctul 1: educația poate fi oferită și de părinți și în regim privat, în sens antreprenorial. A presupune că părintele sau o școală privată nu poate oferi educație este echivalent cu a presupune că o companie producătoare de avioane nu poate produce și vinde avioane. Aberația constă în a privi părintele ca incapabil în a oferi educație, și pe de altă parte a considera capabilă o autoritate în a servi acestui scop. Socialiștii democrați vor spune: “Nu-ți convine educația? Mergi la vot și dă-i jos pe guvernanți și impune forma ta proprie de educație. Ai această posibilitate, ai acest drept umil constituțional”. Pare foarte simplu. Însă, de ce am crede mai puțin în părinte și mai mult într-o gașcă de indivizi care aplică politici educaționale? Ce îl determină pe un om, care gândește cu capul lui, să nu creadă că părintele este capabil de asemenea virtuți, dar să creadă că ceva mult mai complicat și greu de estimat (o politică publică lăsată în seama unor străini de familie) poate fi pus în practică? Simplu. Ani grei de propagandă etatistă. Prezentă și azi.

punctul 2: nimic nu poate face părintele mai iresponsabil decât statul. Sigur că există părinți iresponsabili, însă nu putem abandona realitatea ce ne spune că și statul asistențial este iresponsabil. Și atunci, convine mai mult să ne dăm pe mâna statului sau cei care știm că ne putem educa copiii, să-i educăm singuri sau să-i dăm la școli private? Într-o societate cu homeschooling, vor exista probabil părinți iresponsabili, însă diviziunea muncii nu le va lăsa copiii de izbeliște. Într-o societate în care educație furnizează statul, viitorii copii vor fi literalmente niște neadaptați, non-critici, pasionați de relativismul moral și iritați de adevăruri absolute, obedienți față de autoritate (orbește!), cu o antipatie zdravănă la schimbare, obiectivi, adepți ai binelui comun, luptând pentru cauze pierdute precum egalitatea de șanse, necăutând a se lămuri în discuții ci doar a-și prezenta opinia, a dezbate, amatori de discuții fără o finalitate profitabilă din punct de vedere moral, postmoderniști cu accese de furie la adresa clasicului, speriați de eventuala ipostază în care ar juca rolul omului care trage concluzii, diverși, multiculturali, posesori de cultură generală, posesori de multe diplome și puține cunoștințe reale despre ce înseamnă teoria și ce înseamnă munca, fricoși de răul cel mare și neluptând pentru bine ci pentru răul cel mai mic ș.a.

punctul 3: Sigur că părinții nu au timp. Sistemul etatic produce pe bandă rulantă niște contribuabili perfect non-combatanți, astfel încât odată ce ai atins vârsta de 40 de ani, deja începi să-ți aștepți pensia de la stat “bine-meritată”. Problema nu este că părinții nu au timp (lăsând la o parte că afirmația este după ureche), ci că aproape jumătate dintr-un an ei sunt nevoiți să muncească pentru a plăti statul. Și vă invit să citiți aici cam cât timp exact vă petreceți din an pentru a plăti birurile către stat. În aceste condiții timp pentru educație sau pur și simplu timp liber este deja o problemă a bunurilor de lux. Concluzia: mai mulți bani la public, mai multe posibilități de investiție și de consum profitabil al timpului liber.

Mitul libertății de alegere a educației potrivite

Printre oameni circula această iluzie: fiecare este liber să-și aleagă ce vrea să studieze sau dacă vrea sau nu să studieze. Propaganda etatistă ne învață că statul nu obligă pe nimeni să fie școlit. Statul doar pune la dispoziția oricărui om care dorește să se școlească, servicii publice de educație. Să fie oare așa? Nicidecum! Și asta pentru că:
1. libertatea de a fi educat presupune și posibilitatea de a fi needucat (în sens etatic) fără consecințe nefaste precum: oprobriul public sau imposibilitatea de a te angaja
2. se crează senzația că ai libertate în a alege, ceea ce este perfect adevărat. Însă renunțarea la a mai alege din nou te trimite sub suspiciunile de a fi infractor, bișnițar sau oricum suspect de lenevie. A nu avea școala primară, gimnazială, astăzi înseamnă a fi needucat (de unde și vorba Are patru clase, deci e prost!).
Deci libertate de alegere nu există decât într-un singur sens. Asta e ceea ce se vede. Faptul că putem opta pentru un liceu sau altul. Ceea ce nu se vede este că dacă nu optezi pentru gimnaziu nu ai cum să treci la liceu, sau dacă nu optezi pentru liceu facultatea rămâne doar un vis. Acestea rămân însă niște povești de adormit copiii. Geniul sau copilul mai puțin talentat într-o direcție nu sunt două piulițe pe care menghina etatistă le poate uniformiza, egaliza. Sigur, tocmai asta se întâmplă acum. Libertatea de alegere presupune libertatea de a nu alege. Oricât s-ar strădui socialiștii să ne convingă că e pe invers. Adevărul din această logică nu poate fi falsificat.
Libertatea de alegere a educației potrivite este un mit ce rezultă din maniera agresivă în care sunt tratați cei nu tocmai pasionați de școală. Ei sunt respinși de societate. De aici și vorba Nu înveți? Te face mama frizer sau gunoier! unde observăm derizoriul în care se cufundă cele două meserii. Cu alte cuvinte este o rușine să devii într-astfel. O societate (gândită de stat) care se vrea supracalificată (câte 2 facultăți/mastere/doctorate per capita) și supraeducată în școlile publice nu poate avea pretenția schimbării decât atunci când va înțelege că școala nu este un bun al statului. Idealul etatic este să creeze omul obedient, și cel mai potrivit mod în care acesta poate fi atins este prin controlul educației. În aceste condiții nu este de mirare cum după mai bine de 12 ani de școală, studentul de anul I privește statul ca panaceu universal la toate problemele vieții lui. Astfel, conceptualizarea unei societăți în care statul este absent (măcar din câteva sfere de activitate economică și utilizând argumente de bun simț) este o adevărată aventură, din care riști să ieși foarte șifonat. Vă dați seama deci cam câtă argumentație poți emite în fața unui individ care nu pricepe clar sau nu vrea să priceapă instrumentarul utilizat de partenerul de dialog. Respectul față de partenerul de discuție, în România de astăzi înseamnă a pleca de la un lucru comun: acceptarea statului. Altfel, nu încape discuție. Există o frică stringentă de necunoscutul de dincolo de stat. Dacă nu statul, atunci cine? devine astfel, întrebarea zilei la toate talk-show-urile, răspunsul fiind chiar acasă în propria ogradă.

Homeschooling este o alternativă la serviciile de  educație oferite de stat pentru că reprezintă un drept fundamental al părinților.  Educația este extrem de importantă pentru copil, însă de aici nu decurge absoluta necesitate ca aceasta să fie furnizată de stat și nici faptul că părinții sunt incapabili de a o oferi. Sunt suficiente dovezi pe piață pentru a observa cu ochiul liber cât de falimentară este educația publică. Nimeni nu este responsabil pentru educația altuia, cu excepția obligației morale pe care părintele o are în fața copilului. Din calitatea educației de a fi un bun economic rezultă și criteriul subiectiv în care aceasta se alocă, adică doar cine plătește beneficiază. Adică opus sistemului actual în care toată lumea plătește pentru educație. Libertatea de a-ți alege educația presupune și libertatea de a nu mai contribui prin impozit la fondurile publice pentru educație. Foarte simplu! Cine vrea să fie beneficiarul educației publice atunci va trebui să contribuie la sistemul public, cine nu vrea să nu contribuie. Ar fi perfect normal să fie așa. Dar să nu uităm că în această situație, socialiștii adepți ai sistemului public de furnizare “a tot ce mișcă”  vor cam plânge deoarece ei nu sunt obișnuiți să-și asigure traiul și educația prin eforturi proprii ci doar cu ajutorul părintelui-stat. Și cum aceștia sunt mulți, mai avem puțin de lucru să-i convingem.
Homeschooling-ul este un pas înainte pe calea liberalizării pieței educației. Părintele este singurul (cel puțin prezumtiv) care se gândește la binele copilului său, nu statul. Statul-educator este doar pentru cei care nu pot gândi cu propria minte, ei trebuie asistați, trebuie ajutați să gândească

Conferinta Educația Acasă - și o carte în dar

Anunțam într-o postare anterioară că în București va avea loc o conferință de homeschooling. Conferința s-a ținut  sâmbătă și mă bucur că nu am ratat-o. Audiența a fost destul de redusă, deși s-au anunțat mai mulți participanți.
Printre invitați a fost si domnul Gabriel Curcubet, președintele Asociației Homeschooling Români ,  și
practicant al educației la domiciliu din 2001.
Înainte de a vă povesti ceva din program aș vrea să precizez că, deși conferințele despre homeschooling din România au fost organizate de culte neoprotestante, și majoritatea celor care fac hs la noi sunt neoprotestanți, educația la domiciliu nu este un monopol neoprotestant, cum zicea cineva într-o discuție. Educația acasă poate fi practicată de ortodocși - dacă vă uitați la blogrolul meu în engleză veți găsi mămici ortodoxe din SUA care practica homeschoolingul - dar și de atei, nereligioși, etc.. Educația la domiciliu reprezintă o nouă paradigmă educațională, în concordanță cu vremurile actuale. De fapt sistemul educațional actual și-a dovedit din plin, pe ansamblu, ineficiența.
Revenind la conferință -în primul rând au fost prezentate argumente pentru adoptarea educației la domiciliu - faptul că aceasta are o bază în învățătura Sf. Scripturi, dar și că din punct de vedere academic acest sistem este mai bun, deoarece este tutorial (adică unu la unu), și nu de masă. Ca o completare, aș vrea să aduc un comentariu făcut de cineva pe "Razboi întru cuvânt", la o discuție despre homeschooling:

“ideea de HOMSCHOOLING” mi se pare ca este luata si preluata in zilele noastre, sau cel putin inspirata din Scrierile Patristice si din MODELUL DE VIATA al Crestinismului ANTIC!
In antichitate, parintii crestini care stiau ca in scolile publice laice din Imperiul roman se invata de catre copii, idei si filosofii si principii de viata si modele de comportament si atiudinale PAGANE si contrare Invataturii lui Hristos despre lume si viata, isi invatau copii acasa in caminul familie lor crestine.
Unii dintre crestinii antici erau fara scoala, fiind sclavi sau oameni simpli si fara carte, dar altii erau dregatori si functionari si militari si chiar dascali si filosofi si oratori, si acestia alegeau si ei sa-i invete pe copii lor mai INTAI ACASA, si nu in scolile publice laice pagane din acele timpuri, si abia cand copii lor cresteau erau dati si la scolile laice publice.
Abia cand copii crestini aveau deja pusa in mintea si inima lor (de catre parintii lor crestini, si mai ales de catre PREOTII PAROHIILOR crestine din acea vreme) “TEMELIA” INVATATURII si MORALEI CRESTINE, unii dintre ei mergeau la Alexandria sau Atena sau Roma sau Beirut ca sa isi desavarseasca formatia lor educationala si cu deosebire filosofica si oratorica.
Sf. Vasile cel Mare si Grogorie Teologul, impreuna cu fratii lor au fost educati MAI INTAI IN FAMILIE de catre tatii lor, care aveau studii inalte la acea vreme, unul fiind avocat, iar celalalt Episcop crestin.
Sf. Ioan Gura de Aur, chiar daca a ramas orfan de tata, a fost educat prin grija mamaei sale Sf. Antusa la fel, MAI INTAI ACASA, si abia mai apoi toti acesti VIITORI MARI DASCALI AI LUMII si ai Crestinatatii au urmat cursurile lui Libaniu si Andragatie si Euvul si Universitatile pagane din Atena si Alexandria si Constantinopol…
Cred ca daca si noi, crestinii ortodocsi de acum, care avem copii, si care suntem PRECOCUPATI SERIOS de viitorul si mantuirea copiilor nostri, daca am proceda la fel ca TATII Sfintilor Vasile Cel Mare si Grigorie de Nazianz, si ca Mama Sf. Ioan Gura de Aur, nu am gresi cu nimic, urmand si reactivand un model de viata si educatie antica crestina eficient si plin de atentie si grija pentru viitorul copiilor nostri.

După pauza de prânz s-a vorbit despre legalizarea acestei alternative educaționale în România. Deoarece, deocamdată, nu s-a reușit introducerea în legea învățământului a reglementarilor cu privire la hs, soluția pentru cei care vor să practice hs la noi este să își înscrie copiii la școli umbrelă din străinătate - Ungaria, Anglia sau SUA fiind variantele agreate.
Ar fi multe de spus, dar eu închei aici, și vă invit să participați la un dar de blog. Dacă doriți să primiți cadou prima carte despre educația la domiciliu tradusă în România,  - Educația acasă de C. Klicka- vă rog să lăsați un comentariu până pe data de 14 noiembrie, când voi face o tragere la sorți.

Dacă doriți să vedeți conferința despre Homeschooling de la Arad, din primăvara acestui an, puteți descărca sesiunile de mai jos :

• 1. Bruce West
• 2. Gabriel Curcubet: prezentarea cărţii Educaţia acasă
• 3. Barbara West (partea I)
• 4. Barbara West (partea II)
• 5. Sesiune de întrebări şi răspunsuri
 

Puteţi comanda înregistrarea pe suport DVD a acestei conferinţe, precum şi cartea Educaţia acasă aici.

Vă doresc o zi frumoasă, 
Irina

Familia Duggar la 25 de ani de căsătorie

Michelle Duggar la  Say Yes to the Dress :))

Cadoul primit de la Csilla

La începutul anului am participat la un joc pe blogul Csillei - PIF- și ieri , ce surpriză nemaipomenită!a sosit cadoul meu. Muream de nerăbdare să-l desfac, drumul de la poștă până acasă mi s-a părut foarte lung :)).

 Am primit un șervet de mijloc pentru masă, lucrat cu tehnica quilt,  în culorile de toamnă care îmi plac așa mult! Pe lângă el - o felicitare, tărtăcuțe decorative din grădina Csillei, și o punguță cu bomboane și ciocolată, care s-a evaporat rapid  :)).
Acum masa noastră din bucătărie are decorații noi, de care sunt foarte încântată!

 Sper că ați remarcat materialele deosebite, care se găsesc de cumpărat în Kreativ Shop! Din păcate  nu mă pasionează cusutul, și regret, fiindcă mi-ar fi plăcut să-mi fac ceva din frumoasele materiale de Crăciun. Deocamdată  lâna cumpărată de la Csilla așteaptă s-o vopsesc, dar nu știu când îi va veni rândul, căci momentan sunt absorbită de decupajele mele :)).

Dragă Csilla, mulțumesc muuuult de tot pentru cadou, este minunat, mi-ai făcut o mare bucurie cu el!

Vă mulțumesc pentru vizită, și vă doresc o zi frumoasă!

Irina

Culori de toamnă

Vă doresc o seară plăcută!

Irina