miercuri, iunie 11, 2008

Path to freedom (Drumul catre libertate)






Am descoperit situl " Path to freedom" ("Drumul catre libertate") - urbanhomestead.org -cu ceva timp in urma, si am fost uimita de experienta acestei familii.




Pe scurt, despre ce este vorba: o familie din care locuieste in orasul Pasadena, California a decis ca vrea sa fie, pe cat posibil, autonoma si sa-si produca singura cele necesare traiului. Locuind intr-un oras, avand o mica bucata de pamant, s-au hotarat (in anii '80) sa inceapa cu ce aveau pentru a-si schimba stilul de viata. Pe langa faptul ca tot ce cultiva este organic,




cresc albine, animale si pasari (caprite, iepuri, gaini, rate, porumbei),





si nu doar ca produc pentru ei, dar vand si altora alimente, sapun de casa, lumanari, etc.



Nu folosesc energie electrica decat partial, si nici benzina sau motorina. Aici sunt o serie de fotografii foarte frumoase si interesante, o adevarata sursa de inspiratie.

In filmuletul de mai jos sunt prezentate ideea lor, motivatiile, si felul lor de trai. Mi-a placut foarte mult gandul din introducere: "...pot spune ca a-ti produce propria mancare este cea mai periculoasa ocupatie de pe pamant, fiindca esti in pericol de a deveni liber" .



Recunosc ca sunt atrasa de un mod de viata centrat pe gospodarie. Inca din copilaria petrecuta la bloc, fara bunici la tara, imi placea tare mult viata la casa, pe care o "gustam" din cand in cand, destul de rar, mergand pe la bunicii prietenelor sau vizitand o ruda mai indepartata care avea o gradina frumoasa. Sper ca intr-o zi sa ne mutam de la bloc, si sa ne schimbam stilul de viata urban cu unul mai apropiat de natura.

In special azi, cand nu stim ce mancam si ce consecinte au produsele pe care le consumam asupra sanatatii noastre si a copiilor nostri ( ca sa nu mai vorbesc de poluare, galagie, stress, etc.) ma gandesc ca este de-a dreptul intelept sa ne orientam spre o astfel de abordare a vietii. Desigur, sunt cea mai putin in masura sa vorbesc despre asta, pentru ca in afara de cateva ghivece chinuite pe balcon ( balcon aflat in acest oras oras mare si poluat), unde nu "produc" altceva decat niste ierburi aromatice (adica doar rozmarin, cimbru si menta), n-am nici un fel de experienta in gradinarit, ca sa nu mai spun de crescut animale sau pasari. Dar sper ca cei care locuiesc la casa sa se foloseasca de acest site extraordinar, si sa ne impartaseasca si noua din experienta lor. Cel putin eu sunt interesata .


Irina

marți, iunie 10, 2008

zdranganea







Printre jucariile Ilincai avem una de care Teodora e foarte atrasa: doua sfere mici de metal, in care sunt bilute, prinse de un clestisor. Ii place fiindca zdrangane foarte tare, dar nu i-o dau, ca nu cumva sa se desprinda o bucata din ea , s-o inghita si sa-i ramana in gat.
Cum- necum Teodora a gasit-o si zdranganea de zor. Ilinca a vazut-o si m-a strigat:
-maaamiii, Teodora se joaca cu bilutele. Vino sa le iei, ca daca le inghite o sa-i zdrangane gatul!






marți, iunie 03, 2008

Oita Pastorului cel Bun






Cautand ceva pe net am gasit un "craft" cu o oita foarte simpatica, si m-am gandit ca sigur ii va place Ilincai, asa ca ieri ne-am pus pe treaba.


Am avut nevoie de :

  • o coala de hartie mai groasa, verde
  • sablonul de oita scos la imprimanta de aici
  • vata
  • lipici
  • foarfeca
  • culori


Eu am decupat oita, in timp ce Ilinca a facut ghemotoace mici de vata, de forma rotunda.




Am lipit oita pe hartia verde, si Ilinca i-a colorat boticul si picioarele cu negru.


Apoi i-a "montat" blanita, lipind ghemotoacele de vata pe sablon.



A fost o ocazie buna sa o invat un verset din Biblie, asa ca intre timp i-am citit Psalmul 22 si apoi am discutat un pic despre Pastorul cel Bun- Iisus ( Ev. dupa Ioan 10:7-30).

Dupa ce a terminat de lipit blana oitei, am scris in josul foii versetul pe care l-a memorat:

"Eu sunt pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi pune sufletul pentru oile sale."



In loc de vata se pot folosi paste fainoase pentru blanita, cum am vazut in imaginea de mai jos.

Si la sfarsit rasplata - o cupa de capsuni, cu frisca Photobucket :




Irina
Photobucket

luni, iunie 02, 2008

Salata de vara

Din meniul zilei de azi: salata de vara


Avem nevoie de :

  • 200 g paste fainoase fierte
  • cateva bucati de pui fiert ( piept sau pulpe dezosate), taiate cubulete
  • 3-4 rosii taiate cubulete
  • 3-4 castraveti curatati de coaja si taiati felii
  • 1 ceapa verde tocata
  • 1 legatura de marar tocat
  • maioneza
  • marar tocat

Se amesteca ingredientele si se serveste ca fel principal. E un fel de mancare foarte potrivit pentru o masa tip "bufet suedez".

Irina

Sf. Ioan cel Nou de la Suceava





Astazi il praznuim pe Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, ocrotitorul Moldovei. Il pomenesc pe Sfantul Ioan in mod deosebit fiindca m-am nascut si am crescut la Suceava, si mergeam adeseori la manastirea unde sunt moastele Sfantului, primind mult ajutor de la Dumnezeu cu rugaciunile sale.

Sfantul Ioan s-a nascut spre sfarsitul sec. al XIII lea, intr-un oras din Turcia de astazi. Se ocupa cu negotul si adeseori calatorea in diverse locuri.
Intr-una din calatoriile sale spre Cetatea Alba, in jurul anului 1330, a intalnit un negustor din Venetia, de credinta catolica, pe nume Reiz, cu care a avut discutii in care Ioan a sustinut cu putere adevarurile ortodoxiei. Suparat ca a fost infruntat astfel, Reiz s-a dus la conducatorul Cetatii Albe ( care era tatar), si i-a spus ca in cetate a venit un negustor, care doreste sa se lepede de crestinism si sa treaca la religia tatarilor. Bucuros, conducatorul cetatii l-a chemat la el pe Ioan si l-a indemnat sa se lepede de Hristos, dar acesta a refuzat, asa ca a fost supus la multe chinuri, in mijlocul carora el marturisea si mai puternic credinta ortodoxa:

“Binecuvantat esti Dumnezeule si preamarit esti Lumina in trei straluciri: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Sa nu-mi fie mie niciodata a ma inchina soarelui si focului, ci Parintelui luminilor si slavei celei neinserate. Multumescu-ti Tie Hristoase, ca m-ai invrednicit a-mi spala pacatele cu sangele meu si a ma sfinti cu puterea Sfantului Duh spre dobandirea vietii celei vesnice. Aceasta este ziua in care bucuria mea este deplina, pe care nimeni n-o va lua de la mine. Da-mi mie, Dumnezeule, sa ma impartasesc mai cu adevarat din slava zilei celei prealuminoase a Imparatiei Tale”.


In cele din urma lui Ioan i s-a taiat capul, si trupul sau a fost ingropat in cimitirul cetatii, la mormantul sau savarsindu-se multe minuni. Mai tarziu trupul sau a fost descoperit neputrezit si raspandind buna mireasma.

Vestea despre minunile savarsite de catre Sfantul Ioan cel Nou a ajuns si la urechile lui Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, si in 1415 el aduce moastele acestuia la Suceava, care era capitala tarii si sediul Mitropoliei, si le aseaza in biserica Mirauti, unde au ramas pana in 1589, cand au fost mutate in noua catedrala mitropolitana, ctitorita de domnitorii Bogdan III si fiul sau Stefanita.

Odata cu aducerea sfintelor moaste la Suceava a fost scrisa si o scurta istorie a patimirii Sfantului. Praznuirea sa se face la 24 iunie, de ziua nasterii Sf. Ioan Botezatorul, cand mii de pelerini vin sa participe la procesiunea care are loc cu aceasta ocazie.

Particele din moastele Sfantului se gasesc si la M-rea Plumbuita din Bucuresti.

Gasiti mai jos linkuri spre:


“Prealaudate Ioane, pe tine nici salbaticia tiranului, nici amagirea cuvintelor, nici groaza chinurilor, nici bataliile cele cumplite nu te-au despartit de Hristos, pe care din pruncie L-ai iubit; Caruia te si roaga sa ne daruiasca sufletelor noastre pace si mare mila”. (Podobia la laude, din Utrenia zilei de 2 iunie).

Irina