Facand la un moment dat bilantul vietii mele duhovnicesti ma gandeam cu tristete ca, de cand cu copiii, nu mai am linistea de alta data. Mi-am amintit cu melancolie la zilele in care imi faceam rugaciunile fara sa ma intrerupa nimeni, cand citeam o gramada de carti fara sa mi le smulga careva din mana, sau cand participam la Sf. Liturghie de la un capat la altul. Si ma tot intrebam cum as putea sa imi indeplinesc si obligatiile zilnice, dar sa regasesc si acea stare sufleteasca dinainte de a avea familie.
In cautarea unui raspuns am pus mana pe "Vietile Sfintilor casatoriti"- cu atatea obligatii si griji cate avem in lume, te intrebi cum au putut unii, casatoriti fiind, sa ajunga sfinti.
Si am gasit raspunsul chiar de pe primele pagini:
"intradevar, casnicia e o mica Biserica.Deci este cu putinta sa-i intrecem(duhovniceste)pe toti ceilalti, facandu-ne buni soti si sotii"
(Sf. Ioan Gura de Aur)
Nimic mai simplu- nu trebuie decat sa devin o sotie mai buna, ca sa cresc duhovniceste!
Dar cuvantul staretului Macarie de la Optina ("Russian letters of direction") e si mai graitor:
"intrebarea pe care trebuie sa si-o puna crestinii deja casatoriti, si cu copii de crescut nu este : "cum pot sa-mi reduc la minimul necesar obligatiile familiale, astfel incat sa fiu "liber" sa duc o viata "mai duhovniceasca" ? ci mai curand "cum sa-mi cultiv in viata de familie dragostea de Dumnezeu si de aproapele?"
Mi-am dat seama ca regretam prosteste bucuriile duhovnicesti din trecut, in loc sa ma bucur deplin de clipa prezenta si sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a daruit o familie asa de frumoasa in mijlocul careia ma pot mantui, doar iubind si facand din casa noastra un camin, in care Dumnezeu sa fie prezent. Desigur, acum nu mai am timp si cateodata nici dispozitie sa citesc foarte mult din Scriptura- dar pot citi cate un fragment scurt impreuna cu Ilinca. Poate n-o sa ma rog in liniste timp de un ceas-doua, dar cand spal vase, sau dau cu mopul, sau calc rufe pot spune "Doamne, miluieste-ma..." sau alte rugaciuni scurte. Poate n-o sa stau la toata Sfanta Liturghie, dar macar 20 de minute daca stau impreuna cu copiii in Biserica, si daca-i impartasesc saptamanal am facut ceva mai valoros decat sa ma bucur eu in mod egoist de liniste. Apoi viata de familie imi ofera un mediu excelent pentru a lupta cu patimile- mania, lacomia, lenea, etc. - toate virtutile opuse acestora pot fi exersate zilnic in timp ce incerc sa educ copiii, sa fiu o sotie mai buna, sau sa organizez casa. In concluzie, n-o sa ma mai plang niciodata ca n-am timp sa cresc duhovniceste, si o sa ma stradui sa traiesc cu folos realitatea de zi cu zi, si n-o sa mai regret ca viata nu e asa cum mi-am imaginat-o eu.
Irina
