Organizarea familiei cu mai multi copii (2)

partea intai aici


Una din activitatile cele mai importante ale copilului este jocul. Jocul are o valoare formativa asupra copilului, de aceea organizarea lui in familiile cu mai multi copii este o necesitate. Prin joc copilul invata, isi dezvolta toate functiile psihice, isi dezvolta capacitatea de a comunica cu ceilalti si vointa.

In functie de numarul copiilor din familie jocul capata anumite particularitati, existand avantaje si dezavantaje.

Cel mai mare avantaj este existenta tovarasilor de joc in cadrul familiei. Copiii nu se simt singuri, izolati, chiar daca se joaca separat. Cu toate acestea jocul are specificul sau la fiecare varsta , in functie de stadiul de dezvoltare a copilului. Parintii tebuie sa tina cont ca, desi copiii de varste diferite pot sa se joace in comun, sunt cazuri in care intre ei nu poate avea loc un joc colectiv veritabil, nu se pot bucura impreuna de placerea jocului (astfel incat nici copiii mici sa fie tolerati in joc, si nici cei mari sacrificati de dragul celor mici).

De aceea parintii trebuie sa fie atenti si sa organizeze individualizarea jocului, fiindca uniformizarea lui, facand abstractie de varsta si sex, poate da nastere la situatii anormale, care ar anula principalele virtuti ale jocului in colectiv, posibil in familia numeroasa. Individualizarea jocului, ca si a regimului de viata in general, sporeste coeziunea afectiva intre frati, deoarece se evita neintelegerile si certurile pe care le-ar provoca un regim obligatoriu identic.

Neindividualizarea jocului expune copiii la un dublu risc. Mai intai, copiii mai mici, obligati sa participe la jocurile celor mai mari, se maturizeaza de timpuriu, sarind artificial si inutil peste etape de joc necesare.Pe de alta parte, daca cei mari trebuie sa-si abandoneze jocurile lor, pentru a participa la jocurile celor mici, pot avea intarzaieri in dezvoltare.

Ce mari pot sa ii ajute pe cei mici, punandu-le la dispozitie jucarii, invatandu-i de-a ce si cum sa se joace, dar acest lucru trebuie facut cu masura.
Copiii , chiar daca provin din familii numeroase, au nevoie de relatii stabile cu copii de varsta lor din afara familiei.


Care este rolul parintilor in jocul copiilor?Ei trebuie sa ii ajute pe acestia, propunandu-le teme de joc si explicandu-le cum sa se joace. Uneori parintii se pot alatura jocului.
In al doilea rand parintii trebuie sa le creeze copiilor conditiile necesare pentru joc- un minim de jucarii, un loc in care sa se poata juca in voie(in casa sau afara), un cerc de prieteni cu care sa se simta bine si un program potrivit ca durata si orar.Timpul de joc trebuie dozat in functie de varsta si de celelalte activitati la care participa copilul.
In al treilea rand parintii trebuie sa se implice in rezolvarea conflictelor, restabilind echilibrul si corectand greselile.

Jocul trebuie sa ii pregateasca treptat pe copii si pentru munca- care pentru ei inseamna efectuarea unor treburi gospodaresti si invatatura. Se pot organiza intreceri sub forma de joc- cine are camera mai curata, cine strange mai repede jucariile, etc. . Deasemenea, se pot juca multe jocuri care fac trecerea spre invatatura- jocuri care implica calcule, invatarea de poezii, etc..


(dupa "Ritmuri zilnice" de M. Ghivriga)

Irina

Halloween- o marturie ortodoxa

Iata ca am ajuns sa ne gandim si la asta- dupa ce a intrat in obicei sarbatorirea Zilei Indragostitilor (care, cel putin, la origine e o sarbatoare crestina), o alta sarbatoare devine moda la romani- Halloweenul. Si fiindca n-as avea nimic de zis personal despre ea, fiindca nu am fost pusa in situatia sa sarbatoresc Halloweenul sau sa vorbesc copiilor despre el, m-am gandit sa traduc marturia unei mamici ortodoxe din America (Sylvia de la "Adventures of an orthodox mom" ), care cred ca e mai graitoare decat ce as scrie eu:




"Am participat la festivitatile de Halloween de cand ma stiu. Biserica mea dadea in fiecare an o petrecere de Halloween, mergeam la scoala costumati si apoi colindam cartierul adunand mai multe dulciuri decat ar fi putut consuma un copil. Mama le punea in saculete (cu numele nostru pe ele) si le agata sus pe dulap, lasandu-ne sa alegem cate ceva pentru pranz sau pentru gustarea de dupa scoala, cand ne faceam temele.

Eram fricoasa grupului pe-atunci ; faceam orice ca sa nu trec pe langa casele bantuite, sau pe langa colinele pe unde se spunea ca ar umbla vrajitoarele. Treceam cu ochii inchisi (nu era chiar idee buna ) pe langa casele ale caror curti aratau ca niste cimitre si din care bubuia o muzica infricosatoare. Aveam cosmaruri cu vrajitoare, monstri si schelete care se furisau de dupa colturi.


Apoi, pe cand aveam 19 ani, am auzit un preot ortodox vorbind despre cat de demonica este de fapt aceasta sarbatoare. El a explicat ca inofensivele felinare de dovleac pe care le punem pe treptele casei isi au originea la celti. El ne-a povestit ca acestia sculptau aceste felinare cu chipuri in amintirea celor morti si apoi mergeau intr-un loc unde ofereau un sacrificiu uman. Ei luau lumina de la focul de acolo si o duceau acasa (in felinarul-dovleac) pentru a le lumina inima. Deasemenea credeau ca mortii vin pe pamant in acea noapte si de aceea le lasau mancare afara la usa.

Am fost socata sa aud aceste lucruri , dar cumva ele au lasat ceva in sufletul meu, care m-a tulburat. Am cautat mai multe si am gasit o abundenta de informatii care ii sustineau spusele.

De atunci nu mai iau parte la celebrarea Halloweenului. Imi invat copiii ca este o sarbatoare demonica pe care cea mai mare parte a oamenilor n-o inteleg. Dar noi intelegem ca ceea ce nu e a lui Hristos e a lui Satan si nimic de-a lui Hristos nu se sarbatoreste in aceasta zi. Ea a devenit pentru noi o zi obisnuita - deasemenea il serbam atunci pe Sf. Ioan de Kronstadt (sarbatoarea pe calendarul vechi). Decoram casa cu dovleci ne-sculptati, tartacute si frunze uscate cu ocazia toamnei, sau a sarbatorii recoltei in septembrie.


Mi-am dat seama ca si in Biserica noastra parerile sunt impartite. Argumentul 1 spune ca este o sarbatoare complet demonica la origine si nu trebuie sa luam parte la ea. Argumentul 2 spune ca in ziua de azi sarbatoarea nu mai are aceeasi semnificatie si este doar o distractie inofensiva(chiar daca sunt multe culte satanice care ofera sacrificii animale si umane, precum si multe practici oculte). Ei spun desemenea ca da , Halloweenul are origini pagane, dar daca copiii sunt costumati in personaje "bune" este in regula. Eu cred ca asta e o declaratie ipocrita. Daca te costumezi intr-un personaj "bun" poti sa iei parte la ceva diavolesc?



Iertati-ma daca jignesc pe cineva spunand aceasta dar cred cu adevarat ca acei copiii care sunt crescuti cu o astfel de gandire vor invata sa gaseasca scuze in viata pentru orice lucru de care stiu in adancul inimii ca e rau, dar vor sa ia parte la el.

Unii vor merge pana acolo incat sa argumenteze ca si bradul de Craciun isi are originea in practicile druide. Este adevarat, dar pomul de Craciun e un simbol al Craciunului si al crestinismului (e ca si cum ai compara mere cu portocale). Nu cred ca poate spune cineva ca exista vreo legatura intre crestinism si Halloween.

Cand e vorba de Hristos nu putem face compromisuri, oricat de tentant ar fi.

Ce credeti despre aceste lucruri?

Iata si cateva articole pe care le recomand:

The Joyous Feast of Pumpkin

Is Halloween Just Harmless Fun?

Russian Church Speaks Concerning Halloween

filmul Trick or Treat?

Chiar daca nu sunteti de acord cu cele ce am zis mai sus, nu va deranjeaza sa vedeti ca Halloweenul a inceput sa puna in umbra Craciunul? Oamenii decoreaza mai mult pentru Halloween decat pentru Nasterea lui Hristos! Cu mult timp in urma imi amintesc ca am auzit (nu mai stiu unde) cum corporatiile vor ca incet sa incerce sa combine Halloweenul cu Craciunul. La vremea aceea m-am gandit hmm... nu prea are sens. Cum vor face asta?Acum, cand vad ca decoratiile de Craciun apar (probabil in magazine- nota mea) in acelasi timp cu cele de Halloween si in aceeasi cantitate, desi mai e mult pana la Craciun, imi dau seama cum. Am obosit sa pretind ca religia nu are nimic de-a face cu ce se intampla in lume. Acum inteleg ca religia este exact ceea ce face lucrurile sa se intample... "


Resurse despre Halloween in limba romana:

Ai curajul sa te opui? - aici
HELLOween - aici
Cantece de petrecanie - aici


Si daca totusi doriti sa sculptati un felinar de dovleac impreuna cu copiii , gasiti o idee ortodoxa :) aici







Irina

Din experienta altora

Mi-a placut foarte mult articolul de aici al Cristinei. Si eu m-am simtit adesea coplesita de toate indatoririle mele, si asta pentru ca nu stiam sa imi organizez viata de mamica si sa imi stabilesc prioritati.

Cand vin copiii viata se schimba, si daca nu ai ajutor de la nimeni trebuie sa inveti cum sa faci astfel incat sa te imparti intre nevoile sotului, ale copiilor, ale caminului, dar si ale tale, astfel incat sa nu te epuizezi psihic si fizic.

Imi place sa am in casa curata, sa ma trezesc dimineata si sa imi fac cafeaua in bucataria care straluceste, asta ma binedispune pe toata ziua. In sensul acesta m-au ajutat foarte mult ideile de la "Fly Lady". Cu ajutorul lor mi-am stabilit o rutina de dimineata si de seara pe care de obicei o urmez intocmai. Deasemenea respect orele de masa, iar intre aceste repere programul e oarecum flexibil. Incerc sa pastrez casa curata si totul in ordine, pe cat posibil.


Marea mea problema, nerezolvata in totalitate inca, sunt rufele. Mereu am multe de spalat, de calcat, si de aranjat in dulap, asa ca in acest domeniu vreau sa mai simplific, adica sa renunt la o parte din lucruri si sa pastrez strictul necesar. Cu lenjeriile deja am rezolvat, am pastrat doar ceea ce avem nevoie. Mai greu e cu hainele, in special ale fetelor, fiindca ele murdaresc mult si intruna e nevoie de schimburi, deci nu pot renunta la mare lucru.

Faptul ca avem o rutina a casei este un lucru odihnitor pentru toata familia, dar pentru mine in primul rand. Asa mai am timp si de pasiunile mele- lucrul de mana , blogul si cititul, sunt mai senina si mai odihnita(aici fac o paranteza-de la o vreme nu ma uit la televizor si am scurtat statul pe net).

Apropo de pasiuni, am inceput sa ii impletesc Ilincai un pulovaras, am terminat fata si o parte din spate.


Am reusit sa impletesc un pic si la o  esarfa



Desigur ca mai am multe de invatat, sper ca nu-si imagineaza cineva ca sunt sotia, mama si gospodina perfecta, si ca in casa noastra totul merge mereu ca pe roate. Nici pe departe asa ceva. Am zile in care sunt obosita, morocanoasa, si fara chef de nimic, zile in care vasele sunt nespalate, rufele imprastiate, nu reusesc sa termin mancarea la timp sau sa fiu rabdatoare cu sotul si cu copiii. De aceea ma bucur cand citesc despre experienta altor sotii si mamici, incerc sa raman cu ceva si eu din intelepciunea lor.

Irina

Cartile copilariei

Butonand zilele astea pe un forum am dat peste un subiect despre cartile copilariei (noastre), care mi-a starnit muuulte melancolii. Mi-am adus aminte de zilele copilariei si de cartile frumoase de atunci. Am o lista intreaga de "preferate" pe care abia astept ca fetele sa le citeasca, si sper sa le placa la fel de mult.
Am pastrat o mare parte din biblioteca mea de copilarie si adolescenta,din pacate am mai si pierdut din ea. Dintre cartile pierdute am gasit cateva pe net, asa ca ieri i-am citit cu mare drag Ilincai "Intamplari din gradina mea "de Ana Blandiana.
Cateva din cele pe care le mai am eu, potrivite pentru varsta de 3-5 ani :








Ati pastrat carti de cand erati mici?sau ce carti va amintiti cu drag?


Irina

Cafea cu frisca

....mmmm, ce poate fi mai potrivit pentru o dimineata rece si ploioasa de octombrie decat o cafeluta fierbinte, cu muulta frisca (din smantana adevarata, nu "hulala" ), iar alaturi cateva felii de chec, insiropate din plin cu sirop aramiu de artar?



Irina