duminică, ianuarie 18, 2009

Despre ispitele din societate



Zilele astea am recitit o carte care imi este tare draga : "Staretul Macarie de la Optina" (de Arhim. Leonid Kavelin, ed. Bunavestire, 1999).

Printre multe alte lucruri de folos, in carte se gasesc si insemnarile unui fiu duhovnicesc, despre relatia sa cu staretul.
Acesta, un mosier rus, casatorit, primise o educatie pe care el o numeste "moderna" , dar datorita mamei sale, pastra in suflet o scanteie din frica de Dumnezeu.
Printr-o serie de imprejurari ajunge sa-l cunoasca pe staret, si sa ii devina fiu duhovnicesc, ceea ce ii schimba total viata.
Ca orice om cat de cat instarit din acele vremuri, mosierul petrecea vara la tara, la mosia sa, iar iarna la Sankt Petersburg, in compania inaltei societati.
Vorbind odata cu staretul s-a plans de ispitele pe care le intampina traind in societate, si l-a rugat sa ii vorbeasca despre cum se poate apara de ele.
Iata ce ii raspunde acesta:

"In cele din urma trebuie sa-ti spun ca, dupa parerea mea , e greu sa te aperi de ispitele lumesti traind in marile orase.Cum sa poata un om, care e inca slab duhovniceste,sa tina piept ispitelor lumii de azi? Baga de seama si faptul ca inalta societate este formata in parte din oameni de alte credinte, iar in parte de crestini care, desi ortodocsi, au fost atat de sedusi in slabiciunea lor de obiceiurile lumii, incat mai sunt ortodocsi doar cu numele, cand in realitate sunt departe de adevarata Ortodoxie.
E greu sa lupti cu patimile, dar e nespus mai greu sa faci fata unor ispite neincetate. Si apoi luxul, naravurile modei - toate acestea sunt atat de scumpe, incat nici un fel de mijloace financiare nu ar ajunge ca sa satisfaci toate pretentiile inaltei societati.
Ai spus tu insuti ca treburile tale banesti sunt cam in neoranduiala, dar daca vei sta mai mult la tara ele se vor imbunatati. Da, si nu e numai asta!
Sufletul omenesc, fiind nemuritor, nu poate ramane mereu in aceeasi stare - fie se va imbunatati, fie se va inrautati. Asa ca nu e de mirare daca, ducand o viata linistita la tara, si bineinteles, cu ajutorul lui Dumnezeu, starea ta duhovniceasca se va imbunatati macar un pic."

Dupa aceasta discutie mosierul incearca sa traiasca retras la tara, dar este ispitit de dorinta de a se reintoarce la viata orasului, si cuprins de mahnire, ii scrie staretului :

"...ma apasa acest gand " stiti doar ca nu sunt calugar, si nu pot sa las lumea"..."

si raspunsul care a venit ;

"trebuie sa iti amintesc invatatura Apostolului "prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu"(Iacov 4:4) si iarasi "Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. "(I Ioan2, 15-16)
Vezi dar ce e lumea: prietenia cu cele ce te pun impotriva lui Dumnezeu; si nu cu oamenii, adica, ci cu patimile, cu care ne alegem facand ceea ce face lumea si societatea."

Citind scrisoarea, fiul duhovnicesc al staretului mediteaza :

"E lucru vadit, asadar, ca nu oamenilor, ci propriilor noastre patimi ne supunem noi cu atata usurinta in societate, patimi care ne duc neincetat la cadere. Dupa ce si-a cercetat constiinta, care dintre noi nu va recunoaste ca e foarte greu, daca nu de-a dreptul cu neputinta, sa tii piept tentatiei de a urma obiceiurilor nu prea ortodoxe ale sociatatii!"

Ducandu-se la Optina, pentru o lamurire mai amanuntita, iata ce cuvant primeste de la staretul Macarie;

"Sa nu credeti ca v-am spus sa ocoliti legaturile cu lumea, sau cunostinta cu oameni buni si de treaba....Dumneata faci parte din inalta societate; esti un om al lumii tale. Nu o ocoli, dar straduieste-te sa traiesti cucernic, fara sa judeci pe nimeni, iubindu-i pe toti"

In aceasta discutie m-am gandit ca e un raspuns pentru cei care isi doresc sa paraseasca orasul, in cautarea unei vieti mai linistite la tara, pentru a spori duhovniceste. Daca putem, staretul Macarie spune ca e bine sa facem asta, fiindca un trai mai retras, in mijlocul naturii ajuta omul in lupta sa cu patimile, deoarece va avea mai putine ispite exterioare.
Pe de alta parte, nu trebuie sa ne izolam, ci sa cautam prietenia cu oamenii buni, si de treaba, incercand sa nu urmam obiceiurile pacatoase ale societatii.

Cred ca ca schimbarea vietii noastre trebuie sa inceapa in locul unde suntem deja. Aici trebuie sa ne rugam mai mult, aici trebuie sa cercetam mai des duhovnicul si Biserica, aici sa daruim mai mult timp relatiilor cu cei dragi, aici sa traim mai simplu si cu mai putina cheltuiala, aici sa lasam televizorul si sa folosim timpul mai bine, aici sa fim atenti cum ne alegem prietenii, si pe cei care ne influenteaza pe noi, si pe copiii nostri. Daca nu vom face acestea aici unde ne aflam, putin probabil ca o schimbare de decor ne face va sa traim altfel .


Irina

joi, ianuarie 15, 2009

E vremea jertfei

Am citit aseara cuvantul parintelui Justin Parvu si, printre altele, mi-a atras atentia un pasaj:

"Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră - în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi - pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere.
Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească.
Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic."

Mi-a ramas in minte tocmai acest pasaj fiindca se leaga foarte bine si de discutiile pe care le-am avut aici referitoare la milionarul Sterligov, care s-a mutat cu familia si cei 5 copii in mijlocul padurii, departe de ispitele lumii.
Ma gandesc ca noi inca n-am deschis ochii, nu vedem cu adevarat ce se petrece in lume. Ne aruncam copiii de mici intre ispite, in ideea ca musai trebuie sa socializeze, nu conteaza unde si cu cine. Daca noi ca adulti avem discernamant si atunci cand suntem intr-un colectiv putem sa alegem cu cine ne insotim si pe cine sa luam drept exemplu, copiii sunt lipsiti de aceasta calitate. Ei sunt ca buretii, absorb orice, fiindca nu stiu inca ce inseamna binele si raul. Iar ca sa invete ce e binele si raul nu trebuie sa ii expunem la rau, in speranta ca vor scapa nevatamati sufleteste, doar cu concluzia "asta e rau", ci sa-i intarim in bine, sa ii invatam sa mearga pe calea virtutii inca de mici.
Parintele Iustin subliniaza - copiii trebuie protejati inca de la nastere. Desigur, poate nu oricine are posibilitatea sa se mute intr-o astfel de comunitate, sau sa plece in padure, intr-o casa de busteni, sa se rupa brusc si definitiv de viata pe care o duce, dar probabil ca ar trebui sa fim mai atenti la influentele pe care le primim in familia noastra, in casa noastra si in viata noastra, sa incercam sa fim pe cat posibil autonomi, astfel incat sa ne pastram libertatea si identitatea.

Irina

marți, ianuarie 13, 2009

Caprele Irinucai


intotdeauna am visat sa locuiesc la casa... Sa am o gradina cu flori, zarzavat si legume, pomi, pasari de curte, si o capra. Mi s-a casunat sa cresc o capra si gata. Ieri mi-am cumparat o carte despre cresterea caprelor, fiindca de felul meu sunt nascuta si crescuta la oras, habar n-am sa cresc oratanii si alte vietati. Dar am ambitie :)) (bine, deocamdata nu avem casa, nu avem nici macar terenul, dar eu ma pregatesc psihic, haha)
Caprele sunt niste animale sensibile si inteligente, cica sufera daca isi schimba proprietarul. Sunt foarte vioaie si le place sa roada, asa ca nu trebuie scapate in livada. Produc un lapte mai sanatos decat cel de vaca, si sunt mai usor de intretinut. Ce mai, deja ma vedeam cu capra in curte, pana la pagina in care se povesteste despre nasteri si iezi.Ups. Nu prea ma vad mosind capra, trebuie sa recunosc. Si cu iezii ce sa fac? Cu capra sau fara capra- aceasta e intrebarea. :))


Irina

luni, ianuarie 12, 2009

....



Buna dimineata!Vad ca azi e o zi frumoasa, sper sa se mai incalzeasca nitel, ca mi-am propus sa spal geamurile :).
Dupa uichend casa arata ca dupa furtuna, asa ca trebuie sa pun lucrurile la punct. Ora saptamanala de "primenire" a casei ma ajuta enorm. Saptamana asta sunt cu ordinea si curatenia in zona 3.
Mancare mai am, o sa fac doar o supa.
Dupa-amiaza mergem la prietenii Ilincai in vizita, sa se joace impreuna. Mai am si alte treburi azi, ma intreb cand au timp unele femei sa se uite la telenovele, hihi.

Ieri Ilinca si cu tati (mai mult tati :) ) au facut biserica din hartie, din cartea "Ctitorii pentru copii" pe care am luat-o mai de mult (acum un an adica :)) ). Acum toti calutii Ilincai au devenit bisericosi :)).

Ce credeti, ar trebui colorata sau arata bine asa?



Irina



vineri, ianuarie 09, 2009

.....

Dupa cum stiti (sau nu :) ) ieri a nins absolut miiinuunaaat in Bucuresti, cadeau niste fulgi maari, albi si pufosi, spre bucuria tuturor(cred ).






E asa de frumos in Bucuresti cand ninge, mai acopera cenusiul asta dezolant, iar aerul parca e un pic mai curat.

Ilinca a fost aseara cu tati afara, si a venit rosioara in obraji si fericita ca a mancat fulgi :)). Azi o sa iesim toate trei, sunt curioasa ce parere va avea Teodora de prima ei zapada.

Irina