duminică, iunie 14, 2009

Orasenii, fericirea si viata la tara


casuta-la-tara
google.com



Recitesc "Valea lunii" de Jack London. E una din cartile mele preferate. Din copilarie am placerea asta, sa citesc si sa recitesc la nesfarsit cartile care imi plac. Din unele, dupa atata lectura, stiam pasaje pe de rost :).
"Valea lunii" e povestea unui cuplu de oraseni americani (Saxon si Billy) care, sufocati de traiul urban, isi vand toate lucrurile, isi achita datoriile si pornesc pe jos intr-o calatorie de-a lungul Americii, in cautarea "fermei de vis". Pe care o si gasesc, bineinteles :)).

La inceputul calatoriei intalnesc o femeie care avea o ferma prospera, cu care Saxon intra in vorba:
"- Cautam pamant.Vrem sa devenim agricultori, stiti, si inainte de a ne lua pamant vrem mai intai sa aflam ce fel de pamant am vrea.Si vazandu-l pe al dumneavoastra atat de frumos mi-am pus o multime de intrebari. Stiti, noi nu stim nimic despre agricultura. Am trait toata viata la oras si acum am renuntat: avem de gand sa traim fericiti la tara.
- Dar de unde stiti ca veti fi fericiti la tara?intreba ea
- Nu stiu.Tot ceea ce stiu e ca oamenii saraci nu pot fi fericiti la oras, unde au tot timpul probleme cu slujba.Daca nu pot fi fericiti nici la tara, atunci nu exista fericire nicaieri, si asta nu ni se pare drept, nu-i asa?
- Suna destul de rezonabil, draga mea, dar numai pana la un punct.Trebuie sa nu uiti insa ca sunt multi oameni saraci la tara, si multi nefericiti.
-Dumneavoastra nu pareti nici saraca, nici nefericita, o provoca Saxon.
(...)
- Poate am calitati speciale sa traiesc cu succes la tara. Dupa cum ai spus dumneata ti-ai petrecut viata la oras. Nu stii nici cele mai elementare lucruri despre viata la tara.Te-ar putea face sa suferi groaznic.
- Dar deja stiu ca viata la oras m-ar face sa sufar groaznic. Poate ca si viata la tara va fi la fel, dar oricum, este singura mea sansa, nu vedeti?Asta sau nimic.Si in plus , iata-ma aici, ceea ce dovedeste ca undeva, in adancurile mele, imi doresc viata la tara, deci trebuie, cum spuneti dvs., sa am calitati speciale pentru a trai cu succes la tara sau altfel nu m-as afla aici".

Ma gandeam la cuvintele de mai sus. Si eu tanjesc nu neaparat dupa viata la tara- in sensul ca nu as fi in stare sa traiesc din agricultura- ci dupa un coltisor linistit si cu verdeata, unde sa ma pot bucura de liniste, de placerea gradinaritului si de pregatirea conservelor pentru iarna din productia proprie :). Pe de alta parte fericirea nu tine de loc, ci de ceva interior. In general sunt fericita si multumita si de viata pe care o duc in oras. N-am o gradina mare, dar ma bucur de florile din balcon. Nu pot face conserve din legume productie proprie, dar multumesc lui Dumnezeu, am cu ce sa le cumpar din piata. N-am verdeata multa si linste in jur, dar in caz de forta majora ma pot duce intr-un parc sau la una din prietenele mele cu ograda :). Sunt constienta de toate binecuvantarile pe care mi le-a dat Dumnezeu aici in oras, si ii multumesc pentru ele. Omul care nu e fericit si n-are bucurie in locul unde se afla nu va fi fericit nici unde.
Nu inseamna ca nu-mi doresc in continuare o casuta cu curte si tot restul- e visul meu de copil fara bunici la tara, crescut intre betoane- dar am invatat sa-mi fac viata frumoasa acolo unde sunt, si in imprejurarile in care ma gasesc. Sigur, uneori e greu sa fac asta, dar ma stradui :)).


Irina

joi, iunie 04, 2009

Cartile de pe noptiera

Diana m-a intrebat care sunt titlurile cartilor de pe noptiera mea, si le scriu mai jos:

  • "Viata parintelui Nicodim Mandita" de Gheorghe Ionescu, ed. Agapis 2008, 2 volume
  • "Familia ortodoxa- sfaturi, cuvinte de invatatura, rugaciuni"de pr. Evgheni Sestun, ed. Cartea Ortodoxa, 2005
  • "Sfaturi pentru familia crestina" de Sf. Ambrozie de la Optina, ed. Playtera, 2006
  • "Audienta la un demon mut" de Savatie Bastovoi, ed. Cathisma, 2009
  • "Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi" de Sf. Teofan Zavoratul, ed. Bunavestire, 1998 (se gaseste in editie noua)
  • "Asceti in lume", ed. Evanghelismos 2009
  • "Buna cuviinta in educatia crestina a copiilor" de Ignatie Monahul
  • "Jurnal duhovnicesc" , ed. Bizantina
  • "Filocalia de la Optina", ed. Egumenita 2009
  • "Predici" de Sf. Teofan Zavoratul , ed. Sofia 2009

Cartile se pot comanda on-line la libraria Sofia.

Irina

luni, iunie 01, 2009

Dulceata de trandafiri




Dulceata de trandafiri e una din cele mai aromate si parfumate dulceturi. Se face din petalele trandafirului de dulceata (Rose de Resht sau Kazanlik- trandafir bulgaresc).


Se culeg trandafirii cand sunt infloriti, se smulg petalele astfel incat sa indepartam partea alba (sau aceasta se taie ulterior cu un cutit sau o forfecuta). Se scutura de polen si se cantaresc.

La 300 - 500 g de petale avem nevoie de 1kg de zahar si 1 l apa. Nu se pregatesc deodata cantitati mai mari, deoarece dulceata fierbe greu si isi pierde culoarea si aroma.Daca veti respecta cantitatile si timpul de fierbere indicat mai jos dulceata va iesi aromata, frumos colorata si bine legata.

Petalele se pun intr-un castron mare si se freaca cu o lingurita sare de lamaie si doua de zahar, pana se inrosesc. Se pun la frigider pentru 24-48 de ore, astfel incat petalele sa-si lase aroma si culoarea.

Dupa 24-48 de ore scoatem petalele de la rece.Intr-o cratita cu fundul gros se pune apasi cand da in clocot se adauga petalele si se fierb pentru 10-12 minute.Cand ,,incercam,, petala ea trebuie sa fie moale, sa nu ,,scartaie,,.Dupa ce petalele au fiert, le scoatem din apa cu o strecuratoare si le punem separat.In apa in care au fiert petalele adaugam zaharul si fierbem siropul pentru 10 minute, curatand spuma.

Dupa ce siropul incepe sa se lege adaugam petalele si mai fierbem 10 minute pe foc iute (daca se fierbe la foc mic dulceata isi pierde culoarea)..Spre final adaugam un sfert de lingurita cu sare de lamaie, astfel ca dulceata sa isi intensifice culoarea. Verificam daca siropul s-a legat.
 Siropul e legat atunci cand, daca il picuram cu lingurita pe o farfurioara rece, raman picaturi rotunde, nu se latesc.

Daca dulceata e gata dam cratita deoparte si o acoperim cu un servet curat, udat in apa rece si sors foarte bine. Sa avem grija ca nu cumva sa picure apa in ea, ca se zahariseste. Se pune in borcanele curate si sterilizate cand s-a racit. Se pune capacul si o pastram intr-un loc intunecat si racoros.


Irina

Diverse

Saptamana trecuta n-am avut timp de blog. Miercuri am fost in vizita la cineva si am gustat nitel din viata la tara- copiii s-au jucat in curte cu pisica, ori prin gradina, si noi am stat la taclale pe terasa. La plecare am primit si petale parfumate de trandafiri pentru dulceata si am fost foarte incantata, deoarece, de cand stau in Bucuresti, n-am gasit niciodata in piata asa ceva.
Asa ca am acum un borcan cu duceata roz si parfumata de trandafiri.Yam.


Joi a fost Inaltarea Domnului si am primit invitatie la hram. Vineri am avut treburi in oras , sambata am mai trebaluit, duminica a fost duminica si uite asa a trecut saptamana.
Pe noptiera am un teanc de carti pe care vreau sa le citesc, am cumparat nuci sa fac dulceata si mai am de facut un pic de curatenie.



Ma bucur ca a venit vara si din fericire inca nu e foarte cald. Muscatele si begoniile mele au inflorit. Clematita nu mai face floricele :((, in schimb a crescut foarte inalta.



Apropo de floricele, mi-am adaugat la lista mea de bloguri cateva noi, despre gradinarit:

De la mine din ograda

Gradina, pasiunea mea

Pene colorate

Azi e 1 iunie, nu petrecem in mod special, dar Ilinca si Teodora au primit cate un cadouas :).



O zi fericita tuturor copilasilor!

Irina

luni, mai 25, 2009

Concurs de echitatie

Sambata as fi vrut sa ies cu fetele undeva, si vazand un anunt despre concursul de echitatie din parcul Crangasi m-am gandit ca ar fi frumos sa mergem. Ilinca e innebunita dupa cai, dorinta ei cea mai mare e sa aiba un cal viu, care sa stea la ea in camera . Sper ca nu se va indeplini niciodata, cel putin nu in varianta asta .
Nu fusesem niciodata in zona Crangasi, a trebuit sa studiez nitel harta Bucurestiului, dar din fericire cu metroul am ajuns destul de repede (cam in 50 de minute adica ).
Din pacate am ajuns la spartul targului, prima parte a concursului se terminase, urma premierea. Dar am putut vedea caii, erau superbi. Copiii aveau voie sa-i mangaie, Ilinca a fost super-fericita ca a putut sa se apropie de ei si sa-i atinga.




Premierea:


Daca ajungeam mai devreme Ilinca s-ar fi putut plimba cu poneii. Din pacate nu mai erau acolo, dar mai avem timp, fiindca evenimentul va continua în următoarele două weekend-uri (30 - 31 mai şi 6 - 7 iunie). Va include şi demonstraţii de diverse stiluri de călărie, jocuri ecvestre şi o prezentare de echipamente şi uniforme de călărie din mai multe perioade istorice.

Irina