miercuri, mai 18, 2011

Simplitate in toate

 

Duhul Sfant odihneste in inimile simple. Simplitatea interioara trebuie sa se reverse
asupra tuturor lucrurilor exterioare. Simplitate in toate: in vorbire, in imbracaminte.
Nu te arata ca esti evlavios, nu privi in jos, nu vorbi cu voce slaba, cu prefacatorie; caci daca
iti iei cu fatarnicie o infatisare smerita, chiar manat de bune intentii, s-ar putea ca
harul sa se indeparteze de la tine.
Orice suflet binecuvantat este simplu, drept, milostiv, cumsecade, lipsit de
mandrie si de rautate, e infranat si se teme de Dumnezeu.
Lipsa rautatii si simplitatea atrag harul si mila lui Dumnezeu mai mult decat
toate celelalte virtuti.

Staretul Partenie (1790-1855)
ed. Sophia

marți, mai 10, 2011

Set de ceai crosetat

Dimineata ma uitam pe un blog, si Ilinca a remarcat un frumos set de ceai crosetat, si m-a rugat sa-i fac si ei unul. M-am uitat un pic pe net si am gasit mai multe modele, nu doar de seturi de ceai, ci si de prajituri. Ma gandesc ca aceste jucarii crosetate sunt nemaipomenite pentru copii, fiindca nu ii pot rani, in plus sunt si foarte atractive. Mi-ar place sa incerc dupa ce termin celelalte proiecte la care lucrez. Nu-i asa ca sunt dragute?







sursa imaginilor - google

Irina

luni, mai 09, 2011

Cand ploua



Paturica mea de primavara imi da batai de cap.Iese foarte frumos, dar hexagoanele mititele nu sunt deloc spornice.Asa ca am inceput o paturica de acril, ca sa am si eu ce prezenta pe 31 :)).


Culorile sunt mai tomnatice, dar se potrivesc cu ploaia si frigul de afara.



Multa lume ma intreaba cand am timp sa crosetez. Vreau sa spun intai ca orice lucru pe care il faci in viata e o chestiune de prioritati. Daca vrei neaparat sa faci ceva, sau iti place foarte mult, vei gasi timpul necesar. Eu lucrez de obicei seara, dupa ce culc copiii, sau in timpul zilei cand copiii se joaca, sau coloreaza, ori cand plec undeva si am de asteptat, sau cand ma intalnesc cu vreo prietena- in timp ce vorbim merg si mainile :).



Paturica mea ”ploioasa” e lucrata in grany square clasic, si are patrate mari, asa ca nadajduiesc s-o dau gata repede :).


Va doresc o zi frumoasa in continuare, si poate o sa profitati de vremea aceasta minunata pentru lucru de mana :)

p.s. daca vreti sa aveti sansa de a  primi cadou o fata de perna minunat lucrata manual, participati la tragerea la sorti de pe blogul Corinei.Eu m-am inscris deja :).


Irina

vineri, mai 06, 2011

Gospodina de azi



Am cumparat mai de mult cartea ”Familia- ultimul bastion” de preot Maxim Kozlov, si o recomand cu multa caldura, fiindca sunt raspunsuri la intrebari care framanta pe multi, cu privire la familie.
Una din ele se lega foarte bine de postarea mea de zilele trecute, legata de nevoia de frumos, asa ca o s-o redau mai jos :

Femeia din ziua de azi este de multe ori o proasta gospodina. In acest caz, ar trebui ca ea sa se straduiasca sa fie o buna gospodina, ori sa cheme o menajera, ocupandu-se de cariera in continuare?

Cred ca datoria femeii este sa vrea ca in casa sa fie caldura sufleteasca, pentru ca acolo sa se vada intr-adevar Biserica mica, iar nu grajd. Dar cum poti face acest lucru?Fie prin sudoarea fruntii tale, facand curat, spaland geamurile si vasele, fie prin intermediul unui loc de munca ce iti va permite sa cumperi masina de spalat vase si de doua ori pe saptamana sa chemi in ajutor o menajera, dandu-i si ei posibilitatea sa castige ceva pentru familie. Dar toate acestea tin de fiecare caz in parte. Pana la urma nimeni nu presupune ca Sf. martira imparateasa Alexandra i-ar fi spalat sosestele tarului Nicolae sau ca ar fi spalat vasele. Asa ca nu trebuie sa cataloghezi femeia drept buna sau rea gospodina doar dupa implicarea ei in gospodarie. O sotie buna este acea sotie care organizeaza casa in asa fel incat sotul vrea sa se intoarca acolo. Dar cum anume sa fie acea casa depinde deja de fiecare in parte.Casa poate avea paianjeni pe la colturi, iar in rest toate bune sau poate fi o casa in care totul straluceste de curatenie, iar sotul, cu un caracter de nordic, venind de la serviciu si incaltand papucii, sa se simta foarte bine.
Nu are importanta cum este exact casa, important este ca acolo sa se dea dovada de iubire crestina, pentru ca femeia sa vrea sa faca astfel incat sotul sa se bucure cu sufletul, si ea sa se veseleasca de bucuria lui. Daca exista un astfel de sentiment in casa atunci formele gospodaririi feminine sunt cu siguranta pe planul al doilea.

Atunci cand sotia isi asuma responsabilitati din cele mai diverse, in virtutea caracterului slab, sau a neputintei de a refuza, incat nu mai are timp de gospodarie, sotul ar trebui s-o certe pentru acest pacat al grijii de multe, dupa cum il numeste Sf. Teofan Zavoratul?

De obicei aceste griji nu sunt asociate cu slabiciunea, ci cu taria de caracter si dorinta de a face cat mai multe. De aceea sotul va trebui sa rabde multe necazuri daca va voi sa-si intoarca sotia la cele ale ei, adica grija de familie, iar nu la oamenii, organizatiile sau institutiile de care s-a lipit cu inima.

miercuri, mai 04, 2011

Nevoia de frumos


Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, s-a apropiat de El o femeie, având un vas de alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă.
Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta?Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.
Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine.
Matei 26:6-10

 
In viata mea de credinta am avut o perioada in care nu am inteles exact care trebuie sa fie relatia intre viata duhovniceasca si celelalte aspecte ale vietii unei persoane care traieste in lume. Deoarece cartile pe care le-am citit erau in special destinate monahilor, confuzia mea a sporit si mai mult, intelegand ca trebuie ca viata mea sa se dedice exclusiv lucrurilor duhovnicesti ”inalte”, eliminand atractiile asa zis ”lumesti”, neglijand lucrurile care nu erau ”spirituale”.



Din confuzia aceasta m-a scos parintele Serafim Rose. In  cartea ”Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose”
( o recomand cu mare caldura tuturor, merita si banii, si timpul destinat lecturii) capitolul 96 trateaza exact acest lucru. Pornind de la explicatiile Sf. Teofan Zavoratul asupra firii omenesti, el  concluzioneaza :

”Una dintre erorile  comune cautatorilor duhovnicesti de astazi : ei cauta sa-si satisfaca anumite nevoi religioase, fara a fi ajuns la pace cu unele din celelalte nevoi ale lor (in special cele psihologice si emotionale) sau mai rau - se folosesc de religie in chip nelegitim, pentru a-si implini aceste nevoi psihologice. La astfel de oameni, religia este un lucru artificial, care nu a atins partea cea mai adanca din ei si, adeseori, un eveniment neplacut din viata lorsau chiar atractia fireasca fata de lume sunt de ajuns pentru a le spulbera universul de plastic si a-i indeparta de religie.
In zilele noastre principalul ingredient care lipseste din aceasta armonie ideala a vietii omenesti este ceea ce s-ar putea numi dezvoltarea emotionala a sufletului. Este un lucru nu direct duhovnicesc, dar care adeseori impiedica dezvoltarea duhovniceasca. Este starea omului care, crezand ca inseteaza dupa nevointe si dupa o inalta viata de rugaciune, abia daca este in stare sa raspunda la dragostea si prietenia omeneasca normala.
Asa stand lucrurile, este nevoie adeseori sa ne smerim impulsurile si nevointele noastre duhovnicesti pentru a le testa prin disponibilitatea noastra umana si emotionala pentru ele. Asa se face ca uneori un duhovnic poate sa-si opreasca ucenicul de la citirea unor carti duhovnicesti si sa-i dea un roman de Dostoievski sau de Dickens, ori sa-l indemne sa se familiarizeze cu anumite genuri de muzica clasica- si aceasta fara vreun scop estetic (caci poti fi expert in aceste domenii si chiar bine dezvoltat emotional fara a avea cel mai mic interes pentru nevointa duhovniceasca, ceea ce este tot o stare de dezechilibru), ci numai pentru a-i subtia si forma sufletul,, facandu-l sa fie mai pregatit pentru intelegerea adevaratelor scrieri duhovnicesti.”



Mergand mai departe el explica cum se aplica acest lucru in cresterea si educarea copiilor, si face o referire specifica la dezvoltarea simtului artistic. El isi aminteste de profesorul sau de germana din liceu care, prezentandu-le deosebirile dintre o cladire moderna, si una victoriana spunea :” care este deosebirea dintre aceste doua cladiri?Priviti cu atentie: una are caramizi, are linii; cealalta este din beton, este plata.Una este calda, cealalta rece; una are in ea un simtamant omenesc, cealalta nu are nimic, este abstracta; prima este potrivita spre a fi locuita de oameni...”
Pr. Serafim spune :”De aici am invatat o lectie importanta, si anume ca pana si un lucru mic, cum ar fi prezenta unor linii sau a unor mici ornamente la arhitectura victoriana, care nu au nici o utilitate - da o oarecare calitate. Astazi, ideea de a face ceva mai mult decat strictul necesar s-a pierdut.Utilitarismul, obsesia de a face lucruri practice, este ucigatoare. Desigur, este mult mai ieftin sa faci lucrurile pur utilitarist, dar am pierdut foarte mult. Daca parintii sunt macar capabili sa arate unui copil ca ”aceasta cladire este buna; cealalta nu este buna, este mai curand moarta”- o astfel de educatie de temelie il va ajuta sa nu mai creada ca tot ce este modern, tot ce este recent este mai bun. (...) Educatia contemporana din scoli accentueaza asprimea, raceala si incapacitatea de a judeca ce e mai bun si ce e mai rau- relativitatea totala, care il zapaceste pe om si-l ajuta sa se acomodeze cu lumea apostaziei.”


Cuvintele pr. Serafim m-au facut sa constientizez si sa inteleg ca nevoia de frumos, care este prezenta din plin in sufletul femeii, si in sufletul meu implicit :)), a fost pusa acolo de Dumnezeu, ca s-o folosesc pentru crearea unui camin placut, confortabil si cald pentru cei dragi mie. Facand acest lucru eu imi manifest dragostea fata de ei, si le satisfac anumite nevoi emotionale si psihologice, asa cum Dumnezeu si-a manifestat dragostea fata de mine cand mi-a daruit un camin minunat- Pamantul- bogat in tot felul de frumuseti, parfumuri si culori.
As putea sa trantesc o mancare fara forma  intr-o gamela de plastic, pe o scandura de lemn - pana la urma scopul- adica acela de a ne hrani- se atinge, indiferent in ce mod e servita mancarea - ca sa nu pierd mult timp si sa fug dupa aia sa ma rog :). Dar aleg sa o servesc intr-o farfurie frumoasa, intr-un mod aspectuos, pe o masa aranjata cu servetele si cu flori tocmai pentru a hrani si acea latura a sufletului care are nevoie de frumusete si caldura (si sa ma rog in timp ce fac lucrurile astea).

google.com

Sau ma pot inveli si cu o patura oarecare- dar eu aleg sa crosetez una care sa fie si placuta ochiului.
Desigur, in toate aceste lucruri stiu ca trebuie tinut un echilibru.Trebuie sa ne folosim de lucrurile frumoase pentru anume scopuri- dar nu trebuie sa ne lipim inima de ele si sa traim doar pentru ele. Sau sa ne dezechilibram bugetul familiei in alergarea dupa lucruri, ajungand sa dam in patima. Putem face foarte multe lucruri frumoase pentru casa noastra avand un buget mic, dar punand indemanare, perseverenta si dragoste.
La fel cu ordinea si curatenia - acestea trebuie sa creeze pana la urma o atmosfera in care cei ai casei sa se simta bine, confortabil- si nu sa fie o obsesie, de frica careia sa nu miste nimeni ”in front”, ca nu cumva sa deranjeze vreun lucrusor.

google.com

Atunci cand imi dezvolt si imi cultiv laturile creative ale persoanei mele, si le folosesc spre binele celorlati, multumind lui Dumnezeu pentru darurile pe care mi le-a dat, contribui la cresterea mea duhovniceasca. De aceea consider ca este extrem de important ca  o fata sa nu se preocupe doar de cele legate de scoala (care sunt foarte importante, de altfel), cum adesea se intampla azi, ci si de tot ce este legat nu doar de gospodarie, ci si de infrumusetarea caminului.


Din fericire aici descoperirile moderne ne ajuta foarte mult :)). Daca nu avem o bunica sau o mama de la care sa invatam „artele” casnice si gospodaresti, gasim o multime de carti, situri, bloguri, filmulete care ne indruma in amanunt, astfel ca nu putem spune ca n-avem de unde invata :)). 
Daca nu avem o „inima de gospodina” , daca ne place mai mult sa petrecem timp in afara casei  decat sa lucram pentru confortul si frumusetea caminului nostru, sa-l rugam astazi pe Dumnezeu sa schimbe acest lucru in noi, si sigur vom primi tot ajutorul de care avem nevoie.

Va doresc o zi frumoasa, si o inima pentru caminul vostru!

Irina