luni, august 15, 2011

Nu te mai plange!


Cunosti pe cineva care se plange aproape tot timpul?Cred ca da, fiindca la noi vaicareala e sport national :)). Am intalnit si eu de-a lungul vietii cateva persoane de genul asta. E greu si neplacut  sa fii in preajma unor astfel de oameni. Uneori si eu incep sa ma plang prea mult, si devin nesuferita celor din jur.






Uitandu-ne in Scriptura vedem ca de-a lungul istoriei biblice au existat destui care se plangeau de tot si de toate.Va amintiti de Cain si Abel? (Facerea, cap. 4) Cain a fost nemultumit ca lui Abel ii mergea bine in viata- fata i s-a intristat si i s-a posomorat, sigur macina ganduri amare in sufletul lui. Si ati vazut unde a ajuns!Dar ce spuneti de evrei, de poporul ales?Cartea Iesirii (exodul) e plina de nemultumirile lor!Pentru ca au cartit intr-una impotriva Domnului, desi au trait atatea minuni, El i-a lasat sa rataceasca in pustie 40 de ani, pana intreaga generatie a pierit.

 Hristos vorbeste mereu despre faptul ca trebuie sa fim recunoscatori si multumitori Tatalui ceresc.Nemultumirea si plangerile constante sunt o forma de egoism, si de necredinta.Nemultumirea ne orbeste, astfel incat suntem incapabili sa vedem binecuvantarile din viata noastra.
Crestinul trebuie sa fie bucuros si multumitor tot timpul!



Bucuraţi-vă pururea!Daţi mulţumire PENTRU TOATE, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. 
(1 Tesaloniceni 5: 16,18)
„Pentru a împlini acest uluitor cuvânt: „Bucurați-va pururea!” avem mereu nevoie sa ne amintim ca izvorul Bucuriei este prezența Domnului, legatura vie cu Persoana Lui, asezarea in fata Lui ca Cel ce judeca ce am facut cu talantii Lui.” (Maica Siluana)

Sa fii multumit in toate, sa nu te plangi niciodata e un lucru care se invata, dupa cum spune Sf. Apostol Pavel:

„fiindcă eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am.” (Filipeni 4:11)

sau, in alta traducere:

m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc”

Sa nu mai risipim inca o zi vaicarindu-ne si plangandu-ne de orice!Ca si apostolul, fie in belsug, fie in lipsa, fie la suparare, fie la fericire, sa ne deprindem sa fim multumiti, si multumitori!
Cu ajutorul lui Dumnezeu, sa fim bucurosi, si sa alegem multumirea, indiferent de circumstantele exterioare!
                                         
 TOATE le pot intru Hristos, Cel care ma intareste!
(Filipeni 4:13)

Va doresc o zi plina de bucurie!

Irina

duminică, august 14, 2011

Sa vorbim cu El, nu despre El

Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )
Woman on the Sea Shore C. Monet



Duminica umblarii pe mare si a potolirii furtunii

Hristos Dumnezeu este aproape, este Fiinta si Persoana si, pentru aceasta, este gata sa ne intinda mana si sa ne salveze de acolo de unde ne este greu in viata. Pentru faptul ca a stiut sa intre in dialog cu El, prin rugaciune, Domnul i-a raspuns lui Petru ca Persoana. Ce ne-am face daca El ar fi doar entitate sau energie impersonala, naluca, himera, ori daca ar fi o minte inabordabila? El insa este Fiinta care ne aude, ne vede, ne asculta si, mai ales, ne ajuta fiecaruia atunci cand stim sa I-o cerem!

Astfel, daca Apostolul a reusit si s-a salvat, este pentru ca L-a abordat pe Dumnezeu ca pe o Persoana, ca pe un Parinte, ca pe un invatator si prieten, iar nu ca pe o forta impersonala. Numai aceia dintre noi care vom vedea pe Dumnezeu ca pe o Persoana apropiata si capabila de dialog, si-L vom aborda in acest chip personal, vom putea dobandi ajutorul si binecuvantarea Lui. Nu cei care vorbesc despre El, iar nu cu El, pentru ca vedem pe multi vorbind frumos despre Dumnezeu, dar haideti sa vedem ca se si roaga Lui, pentru ca aceasta inseamna dialog cu El! Haideti sa vedem cati stiu sa intre in comuniune cu El?

Cati se spovedesc? Cati se impartasesc? Cati cauta sa-L „cucereasca”, asa cum ne straduim sa cucerim o persoana draga? Nu izolandu-L pe Dumnezeu undeva si vorbind foarte frumos despre El. Acela nu este dialog si, prin urmare, nu ne va putea niciodata aduce ajutorul si binecuvantarea Lui.”

                                                              
PS Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor:
VIATA CA O MARE

sâmbătă, august 13, 2011

Sambata roz



”Nu stiu ce sa fac cu viata mea.Ar trebui sa fac ceva in mod deosebit?Ar trebui sa-mi definesc un anume scop pentru mine insumi?(...)
Intrebi : „Ar trebui sa fac ceva?”
Sigur ca este necesar. Fa orice iti cade la indemana, in cercul si in situatia ta- si crede ca aceasta este si va fi treaba ta adevarata; nu ti se cere nimic mai mult. Este o mare greseala sa crezi ca trebuie sa faci lucrari importante si mari, fie pentru cer sau, asa cum cred progresistii, pentru a aduce o contributie umanitatii. Asta nu e deloc necesar.Este necesar doar sa faci totul potrivit poruncilor lui Dumnezeu.Ce este de facut precis?Nimic in mod special, numai ceea ce i se prezinta fiecaruia potrivit imprejurarilor vietii sale si chestiuni care sunt cerute de evenimente individuale cu care venim in contact. Asta-i tot. Dumnezeu aranjeaza soarta fiecarui om, si intregul curs al vietii face parte de asemenea, din visteria tuturor bunurilor Sale, precum si fiecare moment si fiecare intalnire.Sa luam un exemplu- vine la noi un om sarac- Dumnezeu l-a adus.Ce ar trebui sa faci?Ajuta-l!(...)
In toate imprejurarile si in timpul fiecarei intalniri este necesar sa faci ceea ce Dumnezeu doreste ca noi sa facem.In ceea ce priveste ce vrea El de la noi, stim aceasta cu certitudine din poruncile pe care ni le-a dat.Cauta cineva ajutor?Ajuta-l!Te-a suparat cineva?Iarta-l!Ai suparat pe cineva?Alearga sa-i ceri iertare si impaca-te cu el!Te-a laudat cineva?Nu fi mandru!Te-a certat cineva?Nu te mania!Este timpul de rugaciune?Roaga-te!Este timpul de munca?Munceste!(...)
Scopul adevarat este dobandirea unei vieti fericite dincolo de mormant; mijloacele sunt lucrarile potrivit poruncilor, care trebuie implinite in fiecare imprejurare a vietii.

Sf. Teofan Zavoratul -„Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi”

joi, august 11, 2011

Jurnalul de rugaciune

Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început.
Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi gândi.

Ps. 76 : 11, 12

In sfarsit ploaia s-a reintors, iubesc zilele noroase, si picurii de apa care bat in geam :). Imi place sa ma cuibaresc intr-un colt de canapea- eventual sub patura, daca e frig- cu o ceasca de ceai , si sa crosetez, sa citesc sau sa scriu in jurnal.
Am inceput sa tin un jurnal pe cand eram in scoala generala, dupa ce am citit „Caietul cu scoarte rosii” de Valeri Voskoboinikov.


Stiti cartea? cam comunista, dar „inspirationala” :)). Daca aveti copii care se apropie de adolescenta cred ca ar fi interesant pentru ei s-o citeasca- si-ar face si o idee si despre vremurile de atunci, pe cand nu existau jocuri pe calculator si desene animate (despre vremurile preistorice, adica :))  ).
De atunci am ramas cu pasiunea pentru „jurnalit”, pentru caiete si carnetele, pentru pixuri, creioane, culori, si tot ce face scrisul in jurnal mai placut.
De-a lungul anilor, pe langa jurnalul cu note din viata zilnica, am mai tinut un jurnal  cu citate din cartile duhovnicesti pe care le-am citit, un jurnal „vizual” , cu imagini si citate motivationale, un jurnal de organizare al casei, si  jurnale de rugaciune.


Am inceput sa-mi scriu rugaciunile personale intr-un jurnal cu mai multi ani in urma, si este interesant sa-l rasfoiesc azi si sa vad in ce moduri minunate a lucrat Dumnezeu in viata mea, si cum a raspuns cererilor mele.
Sf. Teofan Zavoratul o sfatuieste pe una din fiicele sale duhovnicesti :
”Cum trebuie sa se roage omul acasa?Ai spus bine ca omul trebuie sa mai adauge putin la pravila obisnuita. Da, asta este necesar. Este mai bine daca nu citesti doar mai multe rugaciuni, ci te rogi ceva mai mult fara cartea de rugaciuni, spunandu-i lui Dumnezeu nevoile tale duhovnicesti. ”
(Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi)
 


De ce un jurnal de rugaciune?Jurnalul e un proces (de dorit) zilnic de examinare si evaluare a vietii personale, sau de rugaciune, in forma scrisa, care ne ajuta sa ne disciplinam. Viata noastra agitata si ocupata ne face ades sa pierdem din vedere ceea ce este important- legatura cu Dumnezeu prin  rugaciune. Fara rugaciune nu avem cum sa primi putere ca sa ducem o viata duhovniceasca. Fara rugaciune ramanem lipsiti de calauzire, intelepciune, luminare si ajutor din partea Tatalui ceresc. De multe ori avem impresia ca ne rugam, dar gandurile ne zboara aiurea.
Scrisul in jurnal ma ajuta foarte mult sa-mi pastrez concentrarea, si ma ajuta sa vad mai clar ce incearca sa ma invete Dumnezeu, si ce doresc eu sa-I spun. Deasemenea, ma determina sa incetinesc ritmul vietii, si sa elimini distragerile si lucrurile care nu sunt asa de necesare, ma obliga sa-mi fac timp si loc pentru aceasta activitate.


 Cum procedez? Incep prin lectura Sf. Scripturi. Citesc in functie de un program anual, Vechiul si Noul Testament in paralel. Imi notez in jurnal ce am citit, ca sa am o evidenta. Daca ma impresioneza foarte mult un verset il scriu - uneori impreuna cu gandurile mele referitor la el. Alteori „personalizez” versete- adica le scriu ca si cum mi-ar fi fost adresate mie, sau ma rog parafrazandu-le. Sau imi notez indemnuri, invataturi, porunci ori fagaduinte si ma gandesc cum pot sa le aplic in viata mea, sau daca le-am incalcat- si atunci imi cer iertare.
Apoi Ii multumesc lui Dumnezeu in mod concret pentru orice binecuvantare duhovniceasca, materiala sau legata de relatiile mele cu ceilalti. Incerc sa ma feresc de multumirile generale,  sa fiu cat mai specifica.
Urmeaza rugaciunile pentru ceilalti- sotul meu, copiii, parintii, prietenii, pentru mine, pentru casatoria noastra, finante, etc. - pe probleme concrete.
De multe ori imi scriu ingrijorarile, temerile- si le incredintez lui Dumnezeu, sau imi notez intrebari si  nedumeriri, ori cereri de calauzire in anumite situatii.
Tot in jurnalul de rugaciune imi scriu citate legate de rugaciune, sfaturi si indrumari ale duhovnicului, sau ale parintilor imbunatatiti, sau rugaciuni care m-au miscat.


Ce nu scriu in jurnal - nu scriu despre defectele sau pacatele celorlalti, si nici cu ce m-au suparat. Prefer sa nu scriu in jurnal cand sunt furioasa-  eventual, daca simt nevoie sa ma descarc in scris, folosesc o foaie pe care apoi o rup si o arunc. Nu obisnuiam sa fac asta, dar recitind vechile mele jurnale am gasit locuri in care imi exprimam frustrarea , supararea sau nemultumirea fata de altii- si sentimentele de atunci au revenit de parca nici n-ar fi trecut timpul, desi problemele respective fusesera rezolvate, iertate si uitate de mult. Mi-am dat seama ca nu vreau sa tin minte raul, din viata mea si sa-l „scormonesc” periodic , ci sa-mi indrept mereu gandul spre lucrurile bune, frumoase, de folos.
Daca nu aveti inca un jurnal de rugaciune va incurajez sa incepeti unul, mai ales ca ne aflam in post, un timp potrivit pentru a ne revitaliza viata duhovniceasca, si pentru a stabili noi scopuri si directii.

Va doresc „jurnalit” placut! :)

Irina

luni, august 01, 2011

Inceput de august



Nu-mi vine sa cred ca suntem deja in ultima luna de vara!Iulie a trecut pe nesimtite, si luna august a inceput in sunetul bataii de toaca, ce anunta ca suntem in postul Adormirii Maicii Domnului.


Am intors inca o pagina de calendar, si asta imi reaminteste ca tot ce ne apartine este momentul de acum - si incerc sa ma bucur de prezent.



Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea. 



Va doresc post cu folos, si o luna binecuvantata!


Irina