Ganduri la inceputul Postului Mare

„Vremea postului să o începem luminat, supunându-ne pe noi nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim precum de bucate aşa şi de toată patima,desfătându-ne cu bunătăţile Duhului. întru care petrecând cudragoste, să ne învrednicim toţi a vedea prea cinstita patimă a luiHristos, Dumnezeu şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne".

 .....

 O noua perioada de post, o noua ocazie de a pune inceput bun...si de a continua bine. Imi doresc ca anul acesta sa patrund cu adevarat in atmosfera Postului Mare, descrisa atat de frumos de Schmemann in cartea sa.

Asa ca am inceput cum se cuvine, adica participand la Vecernia Iertarii. Parintele Schmemann o descrie :

`Postul Paştelui începe, de fapt, de la Vecernia din această Duminică. Această slujbă unică, atât de adâncă şi frumoasă,lipseşte din atât de multe biserici ale noastre. Totuşi nimic nu destăinuie mai bine „tonalitatea" Postului Mare în Biserica Ortodoxă; nicăieri nu se manifestă mai bine chemarea sa profundă către om.


Slujba începe cu o vecernie solemnă, cu slujitori îmbrăcaţiîn veşminte luminoase. Stihurile care urmează Psalmului„Doamne strigat-am către Tine..." anunţă venirea Paştelui şi,dincolo de Post, apropierea Paştelui!


„Vremea postului să o începem luminat, supunându-ne pe noinevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să necurăţim trupul. Să postim precum de bucate aşa şi de toată patima,desfătându-ne cu bunătăţile Duhului. întru care petrecând cudragoste, să ne învrednicim toţi a vedea prea cinstita patimă a lui Hristos, Dumnezeu şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne".


Urmează, apoi, Vohodul cu cântarea: „Lumină lină a Sfintei slave". Preotul slujitor înaintează către „locul cel înalt" dinspatele altarului pentru a vesti Prochimenul de seară, careîntotdeauna anunţă sfârşitul unei zile şi începutul alteia.

Ascultă melodia unică a acestui stih — această strigare care dintr-o dată umple biserica: „când mă necăjesc degrab mă auzi" — şi vei înţelege acest moment de început al Postului Mare:tainica întrepătrundere dintre deznădejde şi nădejde, dintre întuneric şi lumină. Toată pregătirea se apropie acum de sfârşit.Stau în faţa lui Dumnezeu, în faţa slavei şi a frumuseţii împărăţiei Sale. Realizez că aparţin acesteia, că nu am alt cămin, nici o altă bucurie, nici un alt ţel; realizez, de asemenea, că sunt exilat dinacest cămin în întunericul şi tristeţea păcatului, „când mănecăjesc!". Iar în cele din urmă îmi dau seama că numaiDumnezeu mă poate ajuta în această durere, că numai El poate„griji de sufletul meu". Pocăinţa este, mai presus de orice, ochemare disperată către acel ajutor divin.


Repetăm de cinci ori Prochimenul şi iată că Postul a sosit!Veşmintele luminate sunt puse deoparte; luminile sunt stinse.


Când preotul slujitor rosteşte cererile pentru ectenia de seară,strana răspunde cu ceea ce se consideră a fi „cheia Postului" .Se citeşte pentru prima oară rugăciunea de post a Sfântului Efrem Şirul, însoţită de metanii. La sfârşitul slujbei credincioşii se apropie de preot, cerând unii altora iertare. în timp ce ei săvârşesc acest ritual de împăcare, pentru că Postul Mare începe prin aceste mişcări ce exprimă dragostea, reuniunea, frăţia, strana intonează cântările pascale.


Vom rătăci patruzeci de zile prin deşertul Postului, dar lacapăt străluceşte deja lumina Paştelui, lumina împărăţiei lui Dumnezeu`

Intradevar, marturisesc ca a fost o slujba deosebita. La final s-a citit dezlegarea, si rugaciunea de binecuvantare pentru post. Ca si cuvant de invatatura - prima predica despre postire a Sf. Vasile cel Mare.

In saptamana care urmeaza Biserica ne cheama sa participam la slujbele Canonului cel Mare, de luni pana joi, si cred ca acestea se fac in toate parohiile (Vecernia Iertarii se savarseste doar in manastiri).

Nadajduiesc ca ati intrat si voi in `tristetea stralucitoare` a Postului Mare si

Va doresc post binecuvantat, si cu folos!

Irina

Si darul merge la...

   La darul de februarie au participat 47 de persoane, dar am luat in considerare doar 44, ultimele trei comentarii fiind postate pe 26, iar termenul maxim a fost 25 februarie. Va multumesc pentru toate cuvintele de folos, m-am imbogatit mult cu ele, sper ca toti cei care au citit au ramas cu ceva ziditor.

    Luna aceasta darul va merge spre Mihaela T. - comentariul cu nr. 2.

 draga Mihaela, te rog sa-mi trimiti pe mail adresa ta!

Va multumesc, si va astept la un nou dar de blog  luna viitoare!

Irina

Impreuna rugaciune in Postul Mare

Duminica seara, odata cu Vecernia Iertarii, intram oficial in Postul mare. 

Pentru aceasta perioada avem doua invitatii la impreuna -rugaciune si calatorie :

Prima, cea a Nataliei, ne cheama ca la canonul zilnic sa adaugam o rugaciune pentru parintele nostru duhovnic (al carui nume, de altfel, trebuie pus intotdeauna primul pe pomelnicele de la biserica), o rugaciune pentru vederea pacatului propriu, si rugaciunea Sf. Efrem Sirul. Daca nu aveti inca duhovnic, iata o buna ocazie sa va gasiti unul :).

A doua invitatie , sa ne rugam impreuna cu ajutorul Psaltirii, vine de pe Razboi intru Cuvant 

Irina

Dar de februarie, dar de blog

„să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua.”

(Faptele Apostolilor 20:35 ) 

Bine v-am regasit la darul de februarie!

Fiindca se apropie Sfantul si Marele Post, m-am gandit sa daruiesc ceva care sa fie de folos in aceasta perioada deosebita pentru noi, ortodocsii:

❤cartea Sf. Teofan Zavoratul, Predici la Triod, care este de mare folos in pregatirea pentru spovedanie si impartasanie

❤revista Familia Ortodoxa, numarul din februarie, dedicat Sf. Taine a Spovedaniei

❤cartea Rugaciunile Postului Mare, in care gasim Canonul Infricosatei Judecati, Canonul cel Mare, si plansurile lui Efrem Sirul

Parintele Nicodim Mandita, marele duhovnic , a carui viata am recitit-o recent cu mare drag, spunea ucenicilor sai :

„De veti citi si asculta invatatura sfanta, va veti lumina mintea si veti fi capabili sa duceti o viata  plina de fapte bune si placuta lui Dumnezeu. De va dau sa postiti mult sigur ca nu va cunosc puterea voastra si starea sanatatii.Si ursul si sarpele postesc, dar dupa un post asa indelungat, ursul e tot urs, si sarpele tot sarpe.Asa si voi. De veti ramanea numai cu postul si invatatura sfanta o nesocotiti si nu va hraniti sufletele voastre cu ea zi de zi, sunteti in intuneric, petreceti in intuneric, ramaneti pe mai departe in intuneric si muriti chiar in intuneric cu singura speranta ca ati postit pana v-ati uscat de post. ....

Crestinul care isi impleteste firul vietii lui cu rugaciunea si citirea cuvantului Dumnezeiesc zi de zi treptat-treptat se dezbraca de omul cel vechi si se imbraca in omul cel nou, urcand pe treptele virtutilor prin innoirea vietii si luptand lupta cea buna pana la sacrificiu, ajunge cu darul lui Dumnezeu in Patria Luminii celei de sus.”

  Tot sfintia sa recomanda  sa cumparam carti de invatatura ortodoxa si sa le daruim ca pomana pentru cei morti, sau ca milostenie, fiindca asa vom lucra la luminarea si mantuirea altor suflete, ceea ce e mai important decat pomana trupeasca (oale, ulcele, mancare, haine, etc.).

 Daca doriti sa participati lasati un comentariu la aceasta postare, in care sa scrieti un scurt cuvant de folos care va este drag (din Sf. Scriptura, Sf. Parinti, sau din marii duhovnici,etc.) pana pe 25 februarie inclusiv. Pe 26 februarie voi face tragerea la sorti, folosind random.org.

Va astept cu drag, si va multumesc!
Irina

Sambata mortilor-mosii de iarna

Sâmbăta (morţilor)

 [I Tes. 4,13-17; In. 5, 24-30].

sursa google.com

Sfânta Biserică ne
îndreaptă acum luarea-aminte dincolo de hotarele vieţii de acum, către
părinţii şi fraţii noştri ce s-au mutat de aici, voind ca, aducându-ne aminte
de starea în care se află ei şi care nici pe noi nu ne va ocoli, să ne dea
imbold a petrece după cuviinţă Săptămâna brânzei si întreg Postul Mare
care urmează după aceasta. 

Să ascultăm de maica noastră Biserica şi,
pomenind pe părinţii şi fraţii noştri, să ne îngrijim a ne pregăti pentru
trecerea în cealaltă lume. Să ne aducem aminte de păcatele noastre şi să

plângem pentru ele, hotărând să ne păzim de acum înainte curaţi de toată

întinăciunea, căci în împărăţia lui Dumnezeu nu va intra nimic necurat, şi
nimeni din cei necuraţi nu se va putea îndreptăţi la judecată; iar după
moarte nu va mai aştepta curăţire. Cum vei trece dincolo, aşa vei şi
rămâne. Aici trebuie să ne pregătim curăţirea. 

Să ne grăbim, dar, fiindcă
cine poate spune dacă va trăi timp îndelungat? Viaţa aceasta poate îndată
să se curme. Cum ne vom arăta pe cealaltă lume necuraţi? Cu ce ochi vom
privi la părinţii şi fraţii noştri, care ne vor întâmpina? Ce vom răspunde
când ne vor întreba: „Ce-i cu urâciunea asta la tine? Şi cu asta? Şi cu
asta?". Ce ruşine şi ocară ne va acoperi atunci?!

 Să ne grăbim, dar, a
îndrepta tot ce este neîndreptat, ca atunci când ne vom arăta pe acea
lume, să ne poată cât de cât suferi si răbda.

Sf. Teofan Zavoratul-Talcuiri din. Sf. Scriptura