Un verset pe saptamana - 11 din 52

amanunte aici

..........................

Buna dimineata si bine v-am regasit la inceput de saptamana!
Versetul biblic pe care doresc sa-l memorez saptamana aceasta este din  cartea Sf. Apostol Pavel catre Coloseni :

 

Orice ati face, lucrati din toata inima, ca pentru Domnul si nu ca pentru oameni,

Bine stiind ca de la Domnul veti primi rasplata mostenirii; caci Domnului Hristos slujiti.

Coloseni 3.24

„Evanghelia a dospit şi înnoit viaţa oamenilor în toate direcţiile.
Evanghelia a adus un nou duh şi în munca omului.

„Orice lucraţi—zice apostolul Pavel — lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni (Coloseni 3,23).

Un creştin adevărat, oriunde e angajat să facă un lucru, nu-l face de mântuială, nu-l face de teama supravegherii, ci îl face socotindu-se pe sine ca un angajat al Domnului, ce lucrează pentru Domnul.
Un creştin adevărat, un ostaş al Domnului, oriunde e pus la lucru, fie în serviciu, fie în lucrul mâinilor —el lucrează „din toată inima, ca pentru Domnul”.

Lucraţi ca pentru Domnul!
— O, cum s-ar schimba faţa lumii dacă fiecare om ar lucra ca pentru Domnul.
N-ar mai trebui atunci atâta supraveghere, grijă şi ceartă.
Şi o, ce binecuvântare ar fi într-un stat, într-o ţară, când şi slujbaşii ar lucra ca pentru Domnul.
Când de la primul ministru până la primarul şi la paznicul satului toţi ar lucra ca pentru Domnul.
N-ar mai trebui atunci atâţia inspectori şi parainspectori.
Ca prin minune ar dispărea şi hoţiile şi nedreptatea şi corupţia şi mituirea.
Averea statului ar fi socotită ca averea Domnului şi nimeni n-ar mai umbla să fure statul şi să-l înşele.
O, cum s-ar schimba cu totul oamenii, când ar lucra ca pentru Domnul.
—Dar tu, de când ai intrat în Oaste?—fu întrebată o servitoare ostaşă, de către o prietenă a ei.
—De când mătur şi pe sub paturi — răspunse ostaşa-căci mai înainte lucram numai de ochii stăpânei, dar acum lucrez ca pentru Domnul.
—Bine că se duse stăpânul—zise odată un lucrător către tovarăşul său, care era ostaş — de acum ne putem pune pe odihnă.
—Stăpânul meu nu s-a dus, răspunse ostaşul — Domnul meu e de faţă, El mă vede şi nu-l pot înşela. Eu lucrez ca pentru El.

Lucraţi ca pentru Domnul!

— Cine trăieşte această parolă, poate aduce cu ea şi suflete pierdute la Domnul.

Un domn de la oraş dăduse unei spălătorese credincioase nişte albituri la spălat.
Mirat pe urmă de preţul mai scăzut al lucrului, întrebă: cum se face că d-ta lucrezi cu mult mai ieftin decât alţii?
— Pentru că —răspunse femeia —eu lucrez ca pentru Domnul, mi-am socotit lucrul, mi-am socotit câştigul; să cer mai mult, ar însemna să te înşel nu pe d-ta, ci pe Domnul.
Mirat de această pildă de trăire a Evangheliei, domnul acela s-a apropiat de Biblie şi a devenit şi el un credincios— şi spunea la toată lumea că pe el l-a convertit o spălătoreasă.
Lucraţi ca pentru Domnul!
—Ce puţin se vede această parolă în viaţa creştinilor de azi.
O dovadă este şi aceasta despre creştinătatea de nume de azi.
Noi, ostaşii Domnului, să trăim şi parola aceasta; să lucrăm ca pentru Domnul, pentru ca şi prin aceasta să vestim puterea Evangheliei şi să aducem la mântuire sufletele pierdute.„

Părintele Iosif  Trifa
 
din volumul “Munca și Lenea“

Va doresc o saptamana binecuvantata!daca participati la aceasta provocare, va rog lasati la comentarii versetul pe care doriti sa-l memorati, sau link catre blogul vostru, daca ati scris o postare pe aceasta tema.! daca doriti sa postati imagini, o puteti face pe pagina de facebook.

Irina

Cu ce sa incepem cand e vorba de post

Lady Sarakosti

  Daca in anii trecuti am abordat perioada postului incepand de la mancare (si anume stabilirea meniului de post si pregatirea unui mic `stoc` de alimente), anul acesta m-am decis sa pornesc invers- adica de la rugaciune. Asa ca, in loc sa ma gandesc intai la meniul alimentar, am incercat sa-mi stabilesc un program de mers la Biserica (mai des), si de rugaciune acasa.

Nefiind obisnuita din copilarie/familie cu ideea de post,  m-am luptat mult cu gandul ca nu e sanatos sa te abtii de la carne si lactate, fiindca, stiti voi- laptele are calciu, iar carnea proteine :). Si ca in mod sigur o sa ma lesine atata post :). Din fericire (sau poate nu) in ultimii ani a devenit ceva obisnuit ca tot omul sa se gandeasca la alimentatia sanatoasa, iar librariile, chioscurile si netul abunda de cat de benefic este organismului ca omul sa adopte regimuri variind de la lacto-ovo-vegetarian la vegetarian bazat pe cruditati (raw). Evident ca m-am gandit : ia uite cat de sanatos e postul, pana si oamenii de stiinta recunosc :). Asa ca a devenit o obisnuinta ca in post sa consult blogurile veganilor in cautare de retete, si sa experimentez in bucataria proprie, in incercarea de a alcatui un meniu cat mai variat si mai bogat.

Pana cand, la un moment dat, am constientizat- acesta nu e post, e regim alimentar!Postul nu e despre cat de sanatos ne hranim (desi e important si asta, poate fi un punct de pornire), cat de variat si cat de bogat, ci despre foame!

Prin pacat omul s-a indepartat de la sursa Vietii, care e Dumnezeu, si a crezut ca poate trai doar cu hrana materiala (`doar cu paine` dupa cum zice Scriptura). El a transformat materialul in scop, nu in mijloc, si cele trupesti au biruit pe cele duhovnicesti. 

Perioadele de post au fost stabilite tocmai pentru a ne ajuta sa constientizam care este de fapt normalitatea : ca dependenta noastra de hrana, de materie, nu este absoluta, ci ca putem birui trupescul prin duhovnicesc.Vedem in Vietile Sfintilor ca cei inaintati, aflati deja pe treptele indumnezeirii, traiau cu foarte putina mancare - de obicei radacini , seminte, ierburi, fiindca trupul si viata lor erau tinute de bogatia harului  lui Dumnezeu, la care ajunsesera prin rugaciune si viata curata.Sanatatea si vigoarea lor era data nu de regimul alimentar raw-vegan :)), ci era darul lui Dumnezeu.

Desigur, covarsitoarea noastra majoritate suntem abia la treapta despatimirii, si postul ne ajuta sa descoperim, infometati fiind, ca nevoia noastra reala, urgenta, este nevoia de Dumnezeu, nu de mancare.

De aceea postul nu trebuie sa ramana la stadiul de regim alimentar (mai mancati si voi fara carne, ca o sa va simtiti bine :))  ), ci trebuie dublat de rugaciune, si participarea cat mai deasa la viata Bisericii - adica slujbe, spovedanie, impartasanie(daca se ingaduie).

Este bine ca orice efort ascetic am face, acesta sa fie cu binecuvantarea duhovnicului. Cu ajutorul lui e bine sa stabilim cat de aspru sa postim (cu ulei, fara ulei, cate mese pe zi, poate unele dezlegari pentru, copii, bolnavi sau alte situatii speciale), cat sa ne rugam (un minim), si asa mai departe.

In Postul Mare sunt multe slujbe frumoase- de exemplu in seara aceasta putem participa la Liturghia darurilor mai inainte-sfintite, asa ca, in loc sa mestecam in oalele cu  variate mancaruri  de post am putea trage o fuga la Biserica, sa ne rugam putin :).

Va doresc o seara frumoasa, si post cu folos in continuare!

Irina

Un verset pe saptamana - 10 din 52

amanunte aici

..........................

Buna dimineata si bine v-am regasit la inceput de saptamana!
Versetul biblic pe care doresc sa-l memorez saptamana aceasta este din  cartea Pildelor.

 Cel ce binecuvintează va fi îndestulat, iar cel ce blesteamă va fi blestemat.

Pilde 11: 25

" Binecuvântarea e o chemare a Duhului Sfânt și o lucrare a Lui în noi și în cel de lângă noi!
Nu binecuvântăm după ce iertăm, ci ca să putem ierta. Știi, și iertarea e tot o lucrare a lui Dumnezeu pe care ne-o dăruiește și nouă, dar împreună cu propria Sa prezență. Este, de fapt, lucrarea Lui în noi pentru că numai El este Bun și numai El are puterea și vrea să ierte. Partea noastră este chemarea și primirea Lui urmate de oferirea liberă a puterilor noastre sufletești ca pe un „potir” al puterii Sale.
Începem cu binecuvântarea pentru că ține de puterea noastră să rostim cuvântul și să ne lipim atenția și intenția de el spre deosebire de iertare care presupune antrenarea tuturor sentimentelor dureroase pe care le-am trăit sau le mai trăim în legătură cu rana suferită. Așa, rostind acest cuvânt, împlinim porunca, Îl primim pe Domnul și El ne dă putere să mergem mai departe ca să împlinim și porunca iertării așa cum o lucrează El Însuși în noi! Mare Taină! Și mare cinste!"

Maica Siluana

Va doresc o saptamana binecuvantata!daca participati la aceasta provocare, va rog lasati la comentarii versetul pe care doriti sa-l memorati, sau link catre blogul vostru, daca ati scris o postare pe aceasta tema.! daca doriti sa postati imagini, o puteti face pe pagina de facebook.

Irina

In mijlocul lumii

   Aflati in mijlocul agitatiei lumesti adeseori visam la o viata linistita, departe de `lumea dezlantuita`, in care sa n-avem alta grija decat rugaciunea si citirea cartilor sfinte. De multe ori ni se pare ca familia si toate obligatiile pe care le avem ne consuma tot timpul, si ne opresc sa inaintam pe calea crestina asa cum am dori, si nu reusim sa ne gasim pacea. Iata cum dezleaga aceasta problema  Sf. Macarie de la Optina, intr-o scrisoare catre una din fiicele sale duhovnicesti: 

~ tartine cu unt de arahide si miere ~

`In scrisorile dvs. vad ca sunteti in cautarea mantuirii sufletului. In acest scop, ati dori sa parasiti lumea, insa nu puteti face asta, intrucat sunteti datoare sa ingrijiti de copii si de gospodarie.

....

 Atata timp cat trebuie neaparat sa traiti in lume ca sa va aranjati copiii, traiti.Ingrijiti-va in primul rand de implinirea poruncilor lui Hristos, iar ca sa le cunoasteti cititi Evanghelia, Faptele si Epistolele Apostolilor, precum si invataturile Sf. Parinti despre patimi si virtuti.Strabatand calea vietuirii crestine, cunoasteti-va neputinta, smeriti-va si pocaiti-va inaintea Domnului pentru scaderile dumneavoastra, si nu nadajduiti nicidecum in faptele dvs., ci in milostivirea lui Dumnezeu.

Pravila de rugaciune impliniti-o dupa putere si dupa cum va ingaduie imprejurarile, insa cu simtamantul vamesului, nu cu al fariseului. Sf. Isaac scrie :`Rugaciunea celui ce nu gandeste despre sine ca este pacatos nu este bineplacuta inaintea lui Dumnezeu.`De lucrare inalta si de pravila mare nu va apucati; acelasi Isaac invata ca `lucrarea cu masura nu are pret`. Paziti-va insa constiinta si nu cautati rasplata aici in mangaierea duhovniceasca: lasati aceasta in voia lui Dumnezeu, care stie cand sa dea.`

(Sfaturi pentru mireni, ed. Sophia)

Nu e nevoie sa fugim de-acasa ca sa ne gasim linistea :), ci e suficient ca, in imprejurarile vietii noastre, acolo unde ne-a pus Dumnezeu, sa cautam mai intai Imparatia Lui.Atat de simplu, si atat de complicat :).

Irina

Inceput de martie

    Azi dimineata, cand m-am trezit, am vazut ca a nins - un strat fin si alb acoperea cenusiul de afara. Presupun ca sunt ultimele `zvacniri ` ale iernii, si nu in (foarte) multe zile ne vom bucura de pomii infloriti :).

Luna februarie a trecut pe nesimtite.

 Am inceput cu o deconectare de la internet, stiri, agitatie si am incercat sa ma apropii mai mult de Dumnezeu. Nu am ce sa povestesc prea multe despre aceasta perioada, dar  imi doresc ca din cand in cand sa repet experienta.

 Este incredibil cat de mult poate impovara, obosi si agita abundenta de informatii si de stiri, programul incarcat de tot felul de activitati si treburi care `neaparat trebuie` facute.Valurile vietii ne zbuciuma de colo-colo si ne lasam purtati de ele, in loc sa ne suim in corabie cu Mantuitorul.

Intre timp a inceput si Postul Mare. Ne gandim la mancare- ce sa mai gatim, oare mancam destul, oare avem un meniu echilibrat, oare n-o sa ne lesine foamea in postul asta :) ?Uitand ca nu doar cu paine va trai omul....si ajungem din nou la rugaciunea - de acasa si de la Biserica.

sursa

 Mi-am dat seama ca nimic nu e chiar asa de neaparat, cu exceptia rugaciunii. Daca facem restul, si lasam rugaciunea, viata noastra interioara si exterioara o va lua razna.
   Asa ca m-am gandit sa incep luna cu cateva ganduri ale Sf. Siluan Athonitul, referitoare la                rugaciune, pe care vi le daruiesc cu drag si voua . 

Dumnezeu sa ne ajute in viata noastra de rugaciune!

sursa

 

Multora le place să citească cărţi bune, şi acesta e un lucru bun, dar să te rogi e mai bine decât toate, însă cine citeşte cărţi proaste sau gazete e lovit de foame sufletească; sufletul lui flămânzeşte pentru că hrana sufletului şi desfătările lui sunt în Dumnezeu.
........................

Rugăciunea se dă celui ce se roagă, cum se spune în Scripturi; dar rugăciunea pe care o săvârşim numai din obişnuinţă, fără zdrobire de inimă pentru păcate, nu este plăcută Domnului.

.............................

Cine iubeşte pe Domnul, acela îşi aduce aminte întotdeauna de El, iar aducerea-aminte de Dumnezeu naşte rugăciunea. Dar, dacă nu-ţi vei aduce aminte, atunci nu te vei mai ruga, iar fără rugăciune sufletul nu va rămîne în dragostea lui Dumnezeu, căci prin rugăciune vine harul Duhului Sfînt. Prin rugăciune se păzeşte omul de păcat, fiindcă, rugîndu-se, mintea e ocupată de Dumnezeu şi cu duh smerit stă înaintea Feţei Domnului, pe Care-L cunoaşte sufletul ce se roagă.

..................................

Astfel, numai Domnul stie toate, noi insa, oricine am fi, trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne povatuiasca si sa intrebam pe parintele duhovnicesc, ca sa nu gresim.

....................................

În rugăciune învăţătorul este Însuşi Domnul, dar trebuie să iţi smereşti sufletul. Cel ce se roagă cum se cuvine, acela are în suflet pacea lui Dumnezeu. Cel ce se roagă trebuie să aibă o inimă miluitoare faţă de întreaga făptură. Cel ce se roagă pe toţi iubeşte, şi de toţi îi este milă, căci harul Sfântului Duh l-a învăţat a iubi.

...................................

Cel lenes la rugaciune cerceteaza cu nesat tot ce vede pe pamant si in cer, dar cum este Domnul nu stie si nici nu sa straduieste sa cunoasca, si cand aude invatatura despre Dumnezeu, el spune: "Cum e cu putinta sa cunosc pe Dumnezeu? Si tu de unde il cunosti?"
.......................................

Oricît am învăţa, e cu neputinţă să cunoaştem pe Domnul dacă nu vom vieţui după poruncile Lui, pentru că nu prin ştiinţă, ci prin Duhul Sfînt se face cunoscut Domnul.

.......................................

Tu zici că mulţi oameni suferă de tot felul de nenorociri şi de la oamenii răi; dar eu te rog: smereşte-te sub mîna cea tare a lui Dumnezeu şi atunci harul te va învăţa şi tu însuţi vei voi să suferi pentru iubirea Domnului. Iată ce te învaţă Duhul Sfînt pe Care L-am cunoscut în Biserică. Dar cine-i ocărăşte pe oamenii răi şi nu se roagă pentru ei, acela nu va cunoaşte niciodată harul lui Dumnezeu. .....................................

Dacă vrei să ştii cît de mult ne iubeşte Domnul, urăşte păcatul şi gîndurile rele şi roagă-te din adîncul inimii ziua şi noaptea, şi atunci Domnul îţi va da harul Lui şi vei cunoaşte pe Domnul prin Duhul Sfînt, iar după moarte, cînd vei ajunge în rai, şi acolo vei cunoaşte pe Domnul prin Duhul Sfînt, aşa cum L-ai cunoscut pe pămînt.



Va doresc un martie binecuvantat!




Irina