sâmbătă, iulie 28, 2012

Cautarea drumului linistit in viata

www.dulcecasa.blogspot.com

~Marea greseala din partea noastra este ca nu vrem sa ne supunem voii Atotbunului Dumnezeu care ne arata dupa imprejurari drumul folositor pentru suflet.Toti cautam un drum linistit, care exista numai in visele noastre , iar nu in realitate pe pamant. Nu tuturor, ci doar catorva le e dat sa se linisteasca atunci cand se canta: Cu sfintii odihneste!
Vietuirea omului pe pamant inseamna mahnire, munca, boli, nevointe, tristete, nedumerire, stramtorare, pierderea cuiva sau a altuia, necazuri, tulburari, revolta patimilor, lupta cu ele, epuizare sau biruinta, deznadejde si altele asemanatoare cu acestea.Nu degeaba a spus proorocul David : Nu exista pace in oasele mele de la fata pacatelor mele. Iar dreptul Iov cerea ajutor : Sa nu fie ispita omului viata aceasta.

www.dulcecasa.blogspot.com

Noi toti gandim asa : nu se poate oare sa se aseze totul in liniste si pe liniste?Si deseori gandim : daca n-ar exista asemenea neajunsuri, si daca n-ar fi omul potrivnic, atunci poate ca ar fi si pentru mine mai comod si mai linistit traiul.
Insa uitam ca aceste neajunsuri deseori provin dinlauntrul nostru, ca si gandurile rele. De unde locuiesc patimile(de acolo) provin toate neajunsurile noastre, neintelegerile, neplacerile si haosul. Insa daca toate acestea ii mantuiesc pe cei pacatosi la Parousie, atunci sa ne ridicam, sa ne pocaim, sa ne smerim si sa fim supusi.~

Patericul de la Optina
ed. Bunavestire 2002

marți, iulie 24, 2012

De ce nu scriu pe blog

Va multumesc tuturor pentru comentariile de la postarea cu Basescu, nu m-am asteptat la atatea reactii :). Sper ca fiecare va merge la referendum si va vota dupa cum ii va dicta constiinta. Celor dezamagiti de opiniile mele politice, si care nu doresc sa-mi mai citeasca blogul, le pot spune doar ca e alegerea lor libera. Niciodata nu am cautat sa fac trafic pe blog, daca scriu o fac pur si simplu din placere, si pentru mine personal in primul rand. Daca se folosesc si altii, si  doresc sa mai revina, eu ma bucur. 
Daca nu va mai intra nimeni pe aici, asta e, eu voi scrie ca si pana acum.
Deocamdata ne aflam in deplasare la bunici, si nu am o conexiune foarte buna la net, de aceea postarile vor fi mai rare, si va dura un pic sa moderez comentariile. Inca nu ne trage ata spre canicula din Bucuresti, cand aici ne bucuram de racorica si de ploicele :). Si de curte cu iarba verde, de zmeura de padure, de afine, si de alte bunatati :).
 Va doresc tuturor o vara frumoasa, si concedii cat mai placute, si va multumesc pentru vizite si comentarii!

Irina

miercuri, iulie 11, 2012

Ce putem face cu cutii de carton

 Cred ca in fiecare casa se gasesc cateva ambalaje de carton, care de obicei se arunca.Am gasit pe net cateva idei foarte dragute si simple pentru a refolosi cartonul :

jucarie de carton cu forme geometrice









ferma de carton, cu animale



mobila papusi

masuta de toaleta


casuta papusilor

 Sper sa revenim cat de curand si cu creatiile noastre!

Irina

Sa-l trimitem acolo unde ii este locul...

...in negura istoriei....



Desi nu obisnuiesc sa discut politica, voi face o exceptie de data asta :). Voi sustine cum si cat pot demiterea lui Basescu, si va rog dati mai departe acest banner, daca sunteti de acord.

Irina

sâmbătă, iulie 07, 2012

Invatarea cititului

Am auzit multi dintre parinti spunand ca nu-i vor invata pe copii sa citeasca devreme, deoarece se vor plictisi la scoala. Ca mamica a unei scolarite care a terminat clasa intai, si care stia sa citeasca dinainte, pot spune ca lucrul acesta nu e deloc adevarat. Ritmul extrem de alert in care se merge cu materia, si cantitatea destul de mare de informatii care se parcurge, face ca un copil ce stie deja sa citeasca (si sa scrie) sa treaca mai usor si mai relaxat prin intaiul an de scoala.
      Pentru a putea invata un copil cititul de la 4-5 ani (uneori chiar si de la 3), este nevoie sa acordam o atentie speciala perioadei preabecedare , adica primilor ani de viata, in care se pun bazele invatarii si dezvoltarii limbajului.
      Primul pas pe care l-am facut eu a fost sa acord o atentie deosebita dezvoltarii limbajului. Cu Ilinca si cu Otilia nu am avut probleme- amandoua au vorbit extrem de repede si de corect.Spre deosebire de ele, Teodora a avut o dezvoltare mai lenta. A vorbit mai tarziu, nu il pronunta pe r, inlocuia sunetele intre ele, vorbea stalcit, a formulat mai greu propozitii, vocabularul era destul de sarac. De aceea la ea a trebuit sa acord mai multa atentie corectarii si dezvoltarii limbajului in primii ani, fata de celelalte doua. Acum nu mai are probleme, sunt multumita de felul in care a evoluat.
Pana la 4-5 ani orice copil trebuie sa vorbeasca clar, corect, altfel este necesara interventia unui logoped.
Cateva reguli pe care noi le-am urmat (si le urmam inca  ) :
- am vorbit intotdeauna corect copilului, pronuntand clar cuvintele si sunetele
-am corectat imediat orice greseala de pronuntie, de acord sau de folosire gresita a cuvintelor
-am insistat pe pronuntia corecta, ajutandu-ne de tot felul de joculete de vocabular
- le-am citit de cand erau foarte mici
-am vorbit (si vorbesc) foarte mult cu ele
-le-am pus la indemana multe carti, adecvate varstei
-am limitat sau exclus total televizionarea, jocurile pe calculator
-am jucat tot felul de jocuri cu cuvinte (de dezvoltarea vorbirii)
       Am inceput inca de mici familiarizarea cu alfabetul. De exemplu, am pus in bucatarie pe perete un set de litere de lemn (asemanatoare cu cele din imagine), si in timp ce pregatesc mancarea sau mai fac cate ceva pe la bucatarie, le arat literele, le spun cum se cheama, apoi le pun si pe ele sa le numeasca. 


Mai folosim jocul cu litere magnetice si jetoane cu litere. Pentru a face invatarea mai atractiva, avem si un set de forme- litere pentru biscuiti :). In timp ce le mancam mai invatam cate ceva :).


       Cu Ilinca am inceput invatarea cititului in mod sistematic in jur de 5 ani. Am folosit Invatam sa citim de Marcela Penes, dar si Abecedarul obisnuit. Nu am fortat-o, incercand sa exersez cu ea 10-15 minute pe zi. Prima oara am observat ca nu merge, mi s-a parut ca este greu pentru ea, si am reluat procesul peste vreo doua luni. Desi eu am fost o cititoare inraita de pe la 4-5 ani, Ilinca nu ma mosteneste deloc in aceasta privinta. Desi citeste binisor, nu este inca o activitate care sa-i faca placere in mod deosebit. Daca ii citeste altcineva e incantata sa asculte, dar cu greu citeste din proprie initiativa. Nici eu nu am insistat prea mult, avand in vedere ca s-a descurcat foarte bine la scoala, dar totusi mi-as dori ca lectura sa-i placa. Am gasit o idee  care s-o ajute in acest sens, pe vreau doresc s-o pun in practica atunci cand se va intoarce de la bunici - dar despre asta o sa va povestesc in  alta zi.
           Ce experiente aveti referitor la invatarea cititului?Copiilor vostri le place sa citeasca?

Irina