Unde ajungem?

"Mandria este diferita. Exista mandrie lumeasca-desteptaciunea, dar exista si mandrie duhovniceasca- iubirea de sine.Aceasta este asa -oamenii cu adevarat isi pierd mintile daca se incred in inteligenta lor si daca asteapta totul de la ea. Dar unde ajungem daca ne luam dupa mintea noastra mica si plina de necuratie?

Luati de la ea ceea ce poate sa dea, ca mai mult nu va trebuie...Invatatorul nostru e smerenia.Dumnezeu sta impotriva celor mandri, iar celor smeriti le da har si harul lui Dumnezeu este tot ce ne trebuie...Aici este si marea ta intelepciune .
 Smereste-te si spune-ti: Desi sunt un fir de nisip pe pamant, totuisi tind spre Dumnezeu si sa se faca asupra mea voia lui Dumnezeu. Daca spui acest lucru nu numai cu mintea, ci si cu inima, si indraznesti, efectiv, ca un crestin adevarat, sa te bizui pe Dumnezeu si cu hotarare ferma, smerit, sa respecti voia lui Dumnezeu, oricare ar fi ea, atunci se vor imprastia norii inaintea ta si se va ivi soarele,care va lumina si te va incalzi.Atunci vei cunoaste adevarata bucurie a lui Dumnezeu si totul ti se va parea clar si transparent.Vei inceta sa te chinui in suflet si totul va fi usor.

Ar fi greu sa traim pe pamant daca n-ar exista nimeni care sa ne ajute sa razbim in viata...Dar deasupra noastra este insusi Dumnezeu Atotiitorul,Iubirea Insasi...De ce sa ne temem si sa ne intristam, pentru ce sa ne ferim de greutatile vietii, sa presupunem si  sa pricepem..Cu cat e mai complicat si mai greu sa traim, cu atat mai putin trebuie sa facem aceste lucruri...Lasati-va in voia lui Dumnezeu, si Dumnezeu nu va va face de rusine.Lasati-va nu cu cuvintele, ci cu faptele...De aceea a devenit viata grea, ca oamenii o incurca cu desteptaciunea lor.

In loc sa se indrepteze spre ajutorul lui Dumnezeu,au inceput sa se adreseze ratiunii lor, si se incred in ea...

Nu va temeti nici de necazuri, nici de suferinte, nici de toate ispitele: toate acestea inseamna cercetarea lui Dumnezeu, care este spre folosul vostru..."

staretul Anatolie de la Optina 

din Patericul de la Optina, ed. Bunavestire, 2002

Va doresc o duminica placuta!

Irina

Ce-mi place sa fac in week-end

Mi-a placut provocarea Iuliei, de a aborda in fiecare vineri o tema despre care sa vorbim. Saptamana aceasta vom povesti despre ce ne place sa facem in week-end. 

In general fac in asa fel incat sfarsitul de saptamana sa nu fie aglomerat cu treburi casnice, teme de-ale Ilincai sau activitati legate de servici. 

Imi place ca uichendul sa fie cat mai liber, ca sa-l dedicam activitatilor care ne relaxeaza, astfel incat sa fim plini de energie la inceput de saptamana :).

1.Imi place sa ies cu sotul meu in oras, la o cafeluta, sau la un restaurant libanez, doar noi doi.

 Obisnuim sa facem destul de des lucrul acesta- intr-o familie cu copii e  benefic sa-ti aduci aminte ca mai esti si altceva, decat parinte. Mai ales intr-o familie solicitanta si galagioasa ca a noastra :). Evident, daca bugetul ne permite, preferam sa plecam impreuna o zi-doua din Bucuresti, dar asta presupune si ample miscari de trupe :)) (cine sta cu copii?), asa ca se intampla rar.

2.Imi place sa iesim cu totii la un gratar - preferabil in gradina noastra de la tara.

Stam toata ziua la aer curat, mancam ceva bun, fetele se joaca cu copiii vecinilor, si  eu pot sta linistita la umbra unui copac, citind sau crosetand.

3. Imi mai  place sa

  citesc, sa tricotez/crosetez, sa scriu in jurnal sau sa creez o pagina de scrapbook, sa beau ceai aromat cu biscuiti , sa mananc pizza, sau sa ma uit la un film bun.

 Voua ce va place sa faceti la sfarsit de saptamana?

Irina

Noua membra a familiei noastre :)

         De multa vreme Ilinca ne roaga sa luam si noi un animalut de casa, cu care sa se joace. Un timp am refuzat categoric, la gandul ca va trebui sa mai am o grija in plus. Totusi, am inceput sa meditez la idee, si am trecut prin minte toata gama de jivine de apartament, cantarind la fiecare plusurile si minusurile.

        Asta vara, cand am fost in concediu si am stat la curte, se aciuase pe-acolo un motanel, pe care fetele l-au indragit tare mult, si tare suparate au fost cand s-au despartit de el. Asa ca ne-am hotarat sa luam o pisica. M-am gandit initial la un pui, dar ideea ca ar trebui sa umblu cu el la veterinar, sa-l vaccinez, sa-l castrez, plus ca trebuie invatat la nisip m-au facut sa ma gandesc mai degraba la o pisica adulta, gata educata. Am rascolit nitel netul :), si in cele din urma am gasit pisica perfecta :): nitel blanoasa, castrata, vaccinata, invatata la litiera, in varsta de 3 ani, de la o familie care nu mai putea s-o tina (daca sunteti interesati de un pisoi, gasiti o multime de oferte pe adoptiipisici.ro).

         M-am indragostit spontan de ea cand i-am vazut mustatile imense si blana ruginie :). In prima zi cand am adus-o a fost foarte speriata, dar incetul cu incetul se obisnuieste cu noi, si noi cu ea. Nu prea e cum isi doreau fetele - un matz pe care sa-l manevreze cum vor, dar macar au pe cine sa hraneasca si sa mangaie. Ilinca a fost chiar un pic dezamagita la inceput, mi-a spus ca e plictisitor sa ai o pisica mare :)).

         Eu visez deja la serile friguroase de toamna-iarna, cand o sa crosetez/impletesc, cu pisica torcand in poala :))!

Irina