joi, aprilie 24, 2014

Despre suferinta

© Dulce Casa

Cautand ceva pe blogul meu am inceput sa-l rasfoiesc, citind postarile de-a lungul anilor (sapte ani...nu sunt chiar putini)...Si am simtit ca din ele razbate multa bucurie si multumire pentru viata mea ....si intr-adevar, pentru tot ce sunt si pentru tot ce am ii sunt recunoscatoare Domnului. Desi in toti acesti ani n-am trecut doar prin bucurii, ci si prin dureri, suferinte si dezamagiri, am ales ca pe acestea din urma sa nu prea le pomenesc aici...de ce?nu fiindca as vrea sa uit sau sa ignor aceste momente, ci pentru ca nu mi-a placut niciodata sa staruiesc asupra lor. Toti trecem prin suferinte, nu sunt eu mai cu motz, sa scap :)). Iar necazurile mele n-au fost cele mai grele din lume, comparativ cu ce au altii de tras (si multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat o cruce mititica, dupa slabele mele puteri)...dar au fost ale mele, si m-au durut, si a trebuit sa gasesc o cale sa trec prin ele...cu cat folos numai Dumnezeu stie.
Am incercat mereu sa nu deznadajduiesc (nu intotdeauna mi-a si reusit) si am cautat sprinjin si ajutor la Hristos. In noaptea cea mai neagra a sufletului spovedania, impartasania, rugaciunea si slujbele Bisericii, cuvintele sfintilor si ale crestinilor imbunatatiti au adus intotdeauna o luminita.
Un cuvant de folos si mangaietor e cel al parintelui Simeon Kraiopoulos- am simtit ca rezonez foarte mult cu el:
,,Iubiţii mei, aşa cum am spus şi la început, într-un chip sau altul, toţi suferim. Durerea pe care o experimentăm este prezentă în orice moment. Am putea spune că nu există clipă în viaţa omului în care acesta să nu sufere de ceva, de o durere pricinuită de el însuşi, sau venită de la cei dragi, de la copii, sau din partea celorlalţi oameni. Apoi, atunci când aflăm în fiecare zi despre răul care se întâmplă într-un loc sau altul de pe glob, când aflăm că în Africa copiii sunt înfometaţi şi mor de foame sau altele asemenea, un suflet creştinesc nu poate să nu simtă durere pentru toate câte se întâmplă. Prin urmare, fiecare clipă este plină de pătimire şi, voim sau nu voim, vom suferi. Toţi vom împlini acest canon.
Problema nu este, aşadar că suferim, ci în felul în care reacţionăm la suferinţă. Cât de minunat ar fi să nu lăsăm să se irosească suferinţa! De suferit, oricum vom suferi. Tot chinul suferinţei va fi în zadar dacă nu valorificăm pozitiv această pătimire, dacă n-o exploatăm. Şi valorificăm suferinţa, o exploatăm pozitiv, când cugetăm aşa cum am spus mai sus şi avem o atitudine pozitivă.
Întâi de toate, să nu ne împotrivim deloc şi să nu ne văităm. Chiar dacă-ţi face rău toată lumea, să nu zici: ”Acesta mi-a făcut rău…!”. Nu ţi-ar fi făcut nimic dacă n-ar fi îngăduit Dumnezeu. Iar El a lăsat aşa lucrurile pentru că aveai nevoie de suferinţă. Nu înseamnă că cel care a făcut răul a săvârşit un lucru bun.
Dumnezeu îngăduie unui om să-ţi facă rău şi să suferi. Lasă-l pe acela, ia seama la suferinţa ta şi să-L ai înaintea ochilor pe Dumnezeu. Aşadar, nici un necaz, nici o pătimire să n-o înfrunţi aşa, ci dacă este posibil, suferinţa s-o întâmpinăm zicând aceste cuvinte: “Dumnezeul meu, fii binecuvântat, fie aşa cum voieşti Tu!”. Astfel, durerea nu se va irosi, ci va fi valorificată, adică ne va folosi şi va deveni pentru sufletul nostru marele bine despre care am vorbit.(>>>)Deşi îţi vine să oftezi pentru că suferi, binecuvântează pe Dumnezeu şi pe neaşteptate, fără zgomot, vei simţi în sufletul tău binele, acel bine care nu se întâmplă în nici un alt fel.
(Din: Arhim. Simeon Kraiopulos, Taina suferinţei, Bucureşti, Editura Bizantină, 2007)

Dumnezeu a ingaduit sa se intample asa fiindca aveam nevoie de suferinta...cum asa?N-am nevoie de suferinta, nu-mi place sa sufar!Dar suferinta ne ajuta...sa fim dez-amagiti...adica sa dam la o parte amagirea si iluziile in care traiam cu privire la noi insine, la alti oameni sau la lumea ce ne inconjoara...suferinta ne aduce la realitate si ne poate ajuta sa invatam ceva despre noi insine si despre lume, si nu in ultimul rand despre Dumnezeu...daca vrem.

 Irina

marți, aprilie 22, 2014

Jurnalul unei femei simple


Jurnalul a fost adus  in blogosfera romaneasca de Corcodusa.

PENTRU ASTAZI...
22 aprilie 2014,marti, ora 16.00

♥  Afara...
a plouat, dar a iesit din nou Soarele

Ma gandesc ...
cu tristete ca maine incep din nou scoala si serviciul. Imi place cand suntem acasa cu totii si nu trebuie sa plecam nicaieri, chiar daca facem alte lucruri, fiindca lipseste sentimentul acela de graba, de urgenta, de obligativitate de a ajunge undeva la o ora fixa.
 
Sunt recunoscatoare...
pentru cerul senin.Cand vezi atatea zile nori si ploaie, cerul senin are un farmec aparte :).

In bucatarie...
nu pregatesc nimic, inca mai avem mancare de la Pasti.

Ce mai mesteresc/creez...
...deocamdata, nimic.

Intentionez sa ...
inchid laptopul si sa ies afara, la soare.

Citesc...
... o carte a parintelui Teofil Paraian.

Sper...
 ... sa citesc mai mult.Am deja un teanc intreg de carti care ma asteapta :).

Abia astept sa...
sa vina vacanta de 1 mai :))

Am invatat(invat) ...
...ca in educatie consecventa e cea mai importanta.

Prin casa...
...se joaca fetele.

Ma intreb...
...ce sa fac mai intai.
  Un citat preferat pentru azi...
"Pentru inlaturarea gandurilor rele, ne ajuta foarte mult inmultirea gandurilor bune. Cu cat iti impodobesti mintea cu mai multe ganduri bune, cu atat se imputineaza gandurile cele rele. Daca vrei sa-ti faci randuiala in viata , trebuie sa-ti faci randuiala in minte , iar daca nu-ti faci randuiala in minte , nu-ti poti face randuiala in viata. Asa ca grija noastra cea dintai este sa ne facem randuiala in minte." pr. Teofil Paraian

Unul din lucrurile mele preferate...
...manutele calde si moi de copil
Cateva planuri pentru restul saptamanii...
...sa citesc.

O fotografie de astazi...
nu e de azi, e de ieri...o casuta care mi-a placut tare mult..


© Dulce Casa
© Dulce Casa


Irina

duminică, aprilie 20, 2014

De Pasti

© Dulce Casa

Un popas de rugaciune la manastirea Comana, o plimbare in parcul de agrement din zona, o masa plina cu cate putin din toate,  o carte buna si o cafeluta savurate alene pe leaganul din gradina...nimic mai frumos decat o sarbatoare petrecuta simplu, impreuna cu cei dragi...

Irina

Hristos a inviat!


Hristos a inviat!

vineri, aprilie 18, 2014

Nu te ingrijora


© Dulce Casa

© Dulce Casa

© Dulce Casa

© Dulce Casa
© Dulce Casa

© Dulce Casa

© Dulce Casa

© Dulce Casa

Privesc in jur si peste tot vad numai frumusete. Flori multicolore, frunzulite si iarba de un verde crud...Natura s-a trezit la viata...si mi-a reamintit ca niciodata, dar niciodata nu trebuie sa ma ingrijorez de nimic.
Mantuitorul le-a spus ucenicilor : 
"Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.
Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?
Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele." 
(Matei 6,  28-32)
De cate ori nu v-ati facut griji referitor la traiul zilnic?oare cu ce-o sa platesc intretinerea?ce-o sa mancam azi?cum o sa ma descurc ca sa-mi cresc si sa-mi educ copiii?oare maine o sa mai am serviciu?
Eu stiu ca adeseori mi-am pus aceste intrebari si multe altele, cazand in ispita si pacatul ingrijorarii. Da, pacat, fiindca ingrijorarea ne muta ochii de la maretia, puterea si bogatia lui Dumnezeu la noi insine. Uitam ca nimic in Univers nu se petrece fara ingaduinta si randuiala lui Dumnezeu, uitam ca El ne iubeste, ca este bun si ca stie dinainte nevoile noastre. Il parasim pe Dumnezeu, punandu-ne nadejdea in noi insine, incercand sa le ranjam pe toate dupa capul nostru...nu e de mirare ca adeseori iese prost.
 Ne framantam, ne umplem de stres, simtim ca ne explodeaza pieptul sub apasarea anxietatii ...si in cele din urma ne imbolnavim, neputinciosi in a purta asa o povara.
Hristos cunostea prea bine sufletul omenesc...asa ca, odata cu diagnosticul bolii ne-a oferit si medicamentul:priviti in jur, la plante, la flori, la iarba- e vreo floare ingrijorata ca va ramane fara petale?tremura vreo frunzulita, inspaimanta ca nu va avea destul verde?au cearcane fiindca nu mai dorm noaptea, cu gandul la relele ce le-ar putea pati?Nici gand- natura isi vede linistita de treaba, fara stres si fara agitatie. Asa si voi :
,,Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei."
Matei 6,33-34

Irina