duminică, aprilie 27, 2014

,,Dragi parinti, sunteti mintiti!"- despre Saptamana Europeana a Vaccinarii




,,Dragi parinti, sunteti mintiti!"- acesta este tilul unui articol referitor la vaccinare, aparut pe situl "Insula Indoielii",articol pe care vi-l recomand, impreuna cu toata seria care comenteaza cartea deja celebra a dr. Todea Gross .
Desi campaniile anti-vaccinare au fost foarte puternice in ultimii ani, eu am ales sa vaccinez toti trei copiii conform schemei obisnuite.Desi m-am temut, ca orice parinte, de efectele adverse, am considerat ca nu sunt chiar asa de competenta in ceea ce priveste medicina incat sa pot discerne informatiile aparute pe internet, asa ca am solicitat parerea a trei medici, fiecare  fiind parinte a doi-trei copii. Toti mi-au recomadat vaccinarea, explicandu-mi ca riscurile sunt mai mici decat avantajele. Ulterior am citit si articolele de pe "Insula indoielii" care mi-au lamurit intrebarile pe care le mai aveam.
Am observat ca in mediul on-line ortodox au aparut multe articole care sustin anti-vaccinarea, considerand acest lucru ca pe un fel de marturisire a credintei. Oricat as incerca, nu vad legatura dintre credinta si vaccinare si chiar nu pricep cum opunerea la vaccinare a ajuns un fel de martiraj modern. Pozitia oficiala a BOR este favorabila vaccinarii, sustinand-o prin incheierea unui protocol cu Ministerul Sanatatii, prin care se angajeaza sa sprijine Saptamana Europeana a Vaccinarii, dar si prin articole in ziarul "Lumina".
 Intr-adevar, vaccinarea presupune riscuri si chiar stiu pe cineva care a avut probleme grave cu copilul datorita vaccinarii. Dar si reversul e la fel de riscant, poate chiar mai riscant, avand in vedere ca, din cauza scaderii de copiii vaccinati creste incidenta bolilor de care suntem feriti prin vaccinarile asa zis "obligatorii". Stiu ca nu e o decizie simplu de luat si sper ca fiecare va hotari bine documentat fiind.

Irina


vineri, aprilie 25, 2014

Colectia de vineri-linkul tau pe Dulce Casa!

Este vineri, asa ca sper sa lasati linkul vostru pe Dulce Casa, fiindca avem inainte un intreg sfarsit 
 de saptamana in care sa citim lucruri noi si interesante :). Va astept cu drag!
 
 
 
!!!Linkurile pot include subiecte ca : educatie, activitati cu copii, casatorie, credinta,  gospodarie, organizare, retete, inspirationale/motivationale, ganduri personale, gradinarit, lectura/recomandari de carte, lucru de mana, impresii de calatorie, etc..Nu e neaparat ca linkul sa fie de pe blogul personal, puteti adauga linkuri catre articole care v-au placut.!!!!
Va rog nu postati  linkuri catre articole publicitare, umanitare, vanzari, etc..
Daca nu va descurcati , lasati linkul la comentarii, si il voi adauga eu. 
Colectia este deschisa pana pe 27 aprilie seara.
  Va multumesc pentru participare!
 
 




joi, aprilie 24, 2014

Cartofi dulci


Sunt innebunita dupa cartofii dulci.Ii fierb domol in coaja, ii curat, ii tai felioare si ii bag in cuptor cu un pic de ulei pana se caramelizeaza. Pe feliile dulci si aburinde pun cateva lingurite de iaurt acrisor...si as manca la nesfarsit. Pe langa faptul ca sunt deliciosi, au si o valoare nutritionala foarte mare: cartoful dulce este bogat in vitaminele A si C, contine de trei ori mai multi antioxidanti decat afinele (la aceeasi cantitate). Are un continut ridicat de mangan, cupru, fibre, potasiu,fier, calciu si vitamina B6.
Din pacate pretul pe kilogram e destul de mare, in jur de 12 lei, asa ca  m-am gandit sa-i inmultesc in ograda proprie. Am cautat ceva info pe net si iata ce am gasit:
  • cartofii dulci se taie in jumatate si se pun intr-un borcan cu apa ( cu partea taiata in jos).Se aseaza intr-un loc insorit pana incoltesc si fac lastarei.Procesul poate lua de la cateva zile la o luna, in functie de temperatura (le place caldura)
  • odata lastareii formati exista doua variante- acestia se desprind de pe cartof si se pun in apa pana fac radacini, sau se taie cartoful, astfel incat fiecare lastarel sa ramana pe cate o bucatica 
  • se planteaza intr-un loc spatios (sunt invadatori) si insorit. Prefera solurile nisipoase, dar hranitoare si le place foarte mult caldura. Se pot cultiva si in containere sau saci.
  • in prima saptamana de la plantare se uda zilnic, apoi o data la doua zile in a doua saptamana, si tot asa pana se uda o data pe saptamana.Programul de udare se ajusteaza in functie de vreme.
  • se recolteaza cam la 100-140 de zile dupa plantare (la noi, daca se planteaza in iunie se pot culege in septembrie-octombrie)

Irina

    Parc Aventura- Comana

    Daca v-ati saturat de parcurile super-aglomerate din Bucuresti va recomand sa petreceti macar cateva ore in Parcul Aventura din Comana. Noi l-am descoperit intamplator acum cateva zile,in vacanta. A fost o surpriza , fiindca, desi mergem destul de des prin zona, nu stiam ca exista un spatiu de plimbare si de relaxare asa de frumos amenajat. Exista atractii pentru toata lumea- trasee prin copaci, si pentru cei mari, dar si pentru cei mici, tiroliana peste lac, tragere la tinta cu arcul, alei pentru plimbare cu bicicleta sau pe jos, trasura cu cai, cai pentru calarie, terase-restaurant, pivnita unde poti degusta vinuri, posibilitate de plimbare cu barca sau pentru pescuit sportiv, locuri dragute unde poti sa stai la un picnic, o casuta de gradina cu gradina de legume aferenta, priveliste spre Delta Neajlovului.
    E un loc foarte curat, elegant, cilivizat.Nu exista muzica in exces (chiar am apreciat linistea) si nici manele. Totul e de bun gust si sper sa ramana asa si in timp :).

    © Dulce Casa

    © Dulce Casa
    © Dulce Casa

    © Dulce Casa
    © Dulce Casa
    © Dulce Casa
    © Dulce Casa
    © Dulce Casa
    © Dulce Casa

    © Dulce Casa
    © Dulce Casa
    © Dulce Casa

    © Dulce Casa

    © Dulce Casa
    © Dulce Casa
    Irina

    Despre suferinta

    © Dulce Casa

    Cautand ceva pe blogul meu am inceput sa-l rasfoiesc, citind postarile de-a lungul anilor (sapte ani...nu sunt chiar putini)...Si am simtit ca din ele razbate multa bucurie si multumire pentru viata mea ....si intr-adevar, pentru tot ce sunt si pentru tot ce am ii sunt recunoscatoare Domnului. Desi in toti acesti ani n-am trecut doar prin bucurii, ci si prin dureri, suferinte si dezamagiri, am ales ca pe acestea din urma sa nu prea le pomenesc aici...de ce?nu fiindca as vrea sa uit sau sa ignor aceste momente, ci pentru ca nu mi-a placut niciodata sa staruiesc asupra lor. Toti trecem prin suferinte, nu sunt eu mai cu motz, sa scap :)). Iar necazurile mele n-au fost cele mai grele din lume, comparativ cu ce au altii de tras (si multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat o cruce mititica, dupa slabele mele puteri)...dar au fost ale mele, si m-au durut, si a trebuit sa gasesc o cale sa trec prin ele...cu cat folos numai Dumnezeu stie.
    Am incercat mereu sa nu deznadajduiesc (nu intotdeauna mi-a si reusit) si am cautat sprinjin si ajutor la Hristos. In noaptea cea mai neagra a sufletului spovedania, impartasania, rugaciunea si slujbele Bisericii, cuvintele sfintilor si ale crestinilor imbunatatiti au adus intotdeauna o luminita.
    Un cuvant de folos si mangaietor e cel al parintelui Simeon Kraiopoulos- am simtit ca rezonez foarte mult cu el:
    ,,Iubiţii mei, aşa cum am spus şi la început, într-un chip sau altul, toţi suferim. Durerea pe care o experimentăm este prezentă în orice moment. Am putea spune că nu există clipă în viaţa omului în care acesta să nu sufere de ceva, de o durere pricinuită de el însuşi, sau venită de la cei dragi, de la copii, sau din partea celorlalţi oameni. Apoi, atunci când aflăm în fiecare zi despre răul care se întâmplă într-un loc sau altul de pe glob, când aflăm că în Africa copiii sunt înfometaţi şi mor de foame sau altele asemenea, un suflet creştinesc nu poate să nu simtă durere pentru toate câte se întâmplă. Prin urmare, fiecare clipă este plină de pătimire şi, voim sau nu voim, vom suferi. Toţi vom împlini acest canon.
    Problema nu este, aşadar că suferim, ci în felul în care reacţionăm la suferinţă. Cât de minunat ar fi să nu lăsăm să se irosească suferinţa! De suferit, oricum vom suferi. Tot chinul suferinţei va fi în zadar dacă nu valorificăm pozitiv această pătimire, dacă n-o exploatăm. Şi valorificăm suferinţa, o exploatăm pozitiv, când cugetăm aşa cum am spus mai sus şi avem o atitudine pozitivă.
    Întâi de toate, să nu ne împotrivim deloc şi să nu ne văităm. Chiar dacă-ţi face rău toată lumea, să nu zici: ”Acesta mi-a făcut rău…!”. Nu ţi-ar fi făcut nimic dacă n-ar fi îngăduit Dumnezeu. Iar El a lăsat aşa lucrurile pentru că aveai nevoie de suferinţă. Nu înseamnă că cel care a făcut răul a săvârşit un lucru bun.
    Dumnezeu îngăduie unui om să-ţi facă rău şi să suferi. Lasă-l pe acela, ia seama la suferinţa ta şi să-L ai înaintea ochilor pe Dumnezeu. Aşadar, nici un necaz, nici o pătimire să n-o înfrunţi aşa, ci dacă este posibil, suferinţa s-o întâmpinăm zicând aceste cuvinte: “Dumnezeul meu, fii binecuvântat, fie aşa cum voieşti Tu!”. Astfel, durerea nu se va irosi, ci va fi valorificată, adică ne va folosi şi va deveni pentru sufletul nostru marele bine despre care am vorbit.(>>>)Deşi îţi vine să oftezi pentru că suferi, binecuvântează pe Dumnezeu şi pe neaşteptate, fără zgomot, vei simţi în sufletul tău binele, acel bine care nu se întâmplă în nici un alt fel.
    (Din: Arhim. Simeon Kraiopulos, Taina suferinţei, Bucureşti, Editura Bizantină, 2007)

    Dumnezeu a ingaduit sa se intample asa fiindca aveam nevoie de suferinta...cum asa?N-am nevoie de suferinta, nu-mi place sa sufar!Dar suferinta ne ajuta...sa fim dez-amagiti...adica sa dam la o parte amagirea si iluziile in care traiam cu privire la noi insine, la alti oameni sau la lumea ce ne inconjoara...suferinta ne aduce la realitate si ne poate ajuta sa invatam ceva despre noi insine si despre lume, si nu in ultimul rand despre Dumnezeu...daca vrem.

     Irina