sâmbătă, august 31, 2019

Jurnalul unei femei simple { 2019 : s.35/52}

 


  PENTRU ASTAZI... 
  Sambata , 31 august  2019


AFARA...
 e   cald, sunt  peste 30 de grade, dar totusi se simte toamna de-acum.Am inlocuit petuniile de la fereastra cu suculente, ca le prieste mai bine caldura asta de desert.Incet, incet cred ca o sa am numai sucuente si cactusi prin curte, ca altceva nu rezista :)


 MA GANDESC...
 la nimic in special, si la foarte multe deodata :).Maine e inceput de toamna si inceput de an nou bisericesc. 
As vrea sa schimb ceva la jurnalul asta, a devenit cam monoton- dar nu stiu ce sa schimb :). Ceva sugestii? :)



 CE MAI GATESC... 
Azi o sa gatesc ceva usor, ca n-am chef de stat prin bucatarie :).


CE MAI MESTERESC/CREEZ...  
 lucrez la papusica crosetata, vreau sa o termin, ca asteapta copilu' :)). Am o problema, firul cu care lucrez corpul se termina si nu am gasit de cumparat nuanta asta.Ghemul cu care am lucrat e vechi, il am din 2011.
O sa mai fac papusele, cu siguranta :).Sunt foarte simpatice :).


 ♥ CITESC...
Tot seria ,,limitelor.. de care am vorbit in jurnalul trecut. Din aceeasi serie mai este o carte, ,,Limite in curtare,,. Nu am cumparat-o inca, dar intentionez.




  PLANURI PENTRU SAPTAMANA VIITOARE ...
 Pregatim ultimele detalii pentru inceperea scolii. Si ne bucuram de toamna  care incepe.



   UN CITAT PREFERAT PENTRU AZI...

Imagine similară

Nu poti opri valurile, dar poti invata surf :)


MOMENTE DIN SAPTAMANA CE A TRECUT...


...scoici din Arges...


... gentuta crosetata pentru telefon - e gata :)..


 ... un motan obosit si lesinat de caldura :)...





Va doresc o zi minunata si multumesc pentru vizita!
 Irina
 Iti mulțumesc ca vizitezi Dulce Casa!Daca ti-a placut acest articol poti il poti impartasi altora folosind butoanele de mai jos :). Deasemenea, poti vizita si aprecia pagina de Facebook sau pe cea de Instagram a blogului.

vineri, august 30, 2019

Nu iti este rusine?




 ,,Rusinea este sentimentul dominant al lipsei de valoare care conduce la credinta falsa ca sunt ceea ce sunt, ca nu ma pot schimba, ca sunt fara speranta.,,
 Robert S. McGee, The Search for Significance

Aseara am aruncat un ochi pe la stiri si, in faimosul caz din Caracal, am vazut un procuror alergat de catre ziaristi, care strigau ;,,nu va este rusine pentru ce ati facut?,, .Aceasta fraza , ,,nu iti este rusine,, este foarte prezenta la noi, peste tot in societate, inclusiv in educatia copiilor. Noi romanii ,,lucram,, mult cu rusinea. La noi este foarte putin inteleasa diferenta dintre vinovatia sanatoasa, care duce la pocainta si indreptare si rusine, care duce la disperare, depresie si indepartare de Dumnezeu.Desigur, vinovatia nesanatoasa este strans legata de scaderea stimei de sine, alta problema prost inteleasa sau neinteleasa la noi.

 ,,Hei, dar rusinea nu poate fi un lucru bun? m-am intrebat eu. Daca este folosita corect, oare rusinea nu poate scoate la iveala ceva ce trebuie corectat? Poate ca era in regula sa am aceasta "perspectiva asupra vietii bazata pe rusine", indiferent ce ar fi insemnat ea.In acel moment nu intelegeam diferenta intre vinovatie si rusine. Auzisem adesea oameni care foloseau cele doua cuvinte de parca ar fi interschimbabile. Vinovatia te acuza pentru ceea ce ai facut; rusinea, pe de alta parte, iti atinge esenta fiintei tale -- cine esti tu. Vinovatia spune: "Ai facut o greseala." Rusinea spune: "Tu esti greseala."
 Marylin Hontz

Mi-am amintit ceva din seminarul iertarii, al Maicii Siluana, pe care il recomand oricui ca sa-l lucreze, in care se face distinctia dintre vinovatie si rusine.Atunci cand gresim, trebuie sa ne simtim vinovati, nu rusinati.Rusinea e un sentiment pe care il invatam  intr-o familie disfunctionala



,,Ce este vinovăţia?

Magda este contabilă. Ea a furat ceva bani de la patronul ei şi a „aranjat” registrele, astfel încât să-şi ascundă fapta. În ultimele luni, a luat suficienţi bani pentru a-şi „sprijini” dependenţa ei de jocurile de noroc. Când fost prinsă şi arestată, a raţionalizat lipsa ei de onestitate spunând: „Şeful meu are atât de mulţi bani încât nu ştie ce să facă cu ei!”.

Tibor locuieşte în celălalt capăt de oraş. Soţia lui a suferit un atac de cord acum trei luni. Continuă să îşi spună că ar fi trebuit să rămână acasă în noaptea în care s-a întâmplat asta. Ar fi trebuit să ştie că se va întâmpla asta. Dacă ar fi fost acasă, ar fi putut să îşi ducă soţia la spital mult mai repede.

Tibor se simte vinovat. Magda nu. Deci, ce e vinovăţia? Este ceva util sau dăunător?

Dicţionarul spune că vina înseamnă a te simţi responsabil sau plin de resentimente pentru anumite ofense. Dacă o persoană nu îşi asumă responsabilitatea pentru greşelile din trecut, o putem descrie ca fiind anti-socială (cineva care nu se simte niciodată vinovat ar putea suferi de tulburare anti-socială de personalitate).

De vreme ce Magda i-a furat bani şefului ei, vina ar fi fost o reacţie adecvată din partea ei. Dacă ar fi simţit vină, s-ar fi oprit din furat înainte de a fi prinsă şi arestată.

Tibor nu avea de unde să ştie că soţia lui va avea un atac. Nu a făcut nimic rău dacă a plecat de acasă în acea seară. Să stea seară de seară treaz, simţindu-se vinovat pentru comportamentul său, este un lucru care îi dăunează lui Tibor. Aceasta este vina „iraţională”, deşi ea poate fi şi o parte din procesul durerii care urmează unei pierderi.

› Vinovăţia care are drept urmare scăderea stimei de sine sau care îţi răpeşte seninătatea este dăunătoare şi inadecvată.


Vinovăţia şi ruşinea


Putem face diferenţa între sentimentul de vină şi cel de ruşine prin modul în care gândim despre comportamentul nostru şi despre noi înşine. Dacă credem că, comportamentul nostru a fost greşit şi ne simţim rău din cauza asta, ceea ce simţim este vină. Dacă, în schimb, ne gândim că ceea ce am făcut ne transformă în oameni de nimic, trecem linia dintre vinovăţie şi ruşine. Ruşinea are rădăcini mult mai adânci decât vina. Ea provine, de multe ori, din copilăria trăită într-o familie disfuncţională, o familie în care am fost ruşinaţi de către adulţi sau abuzaţi fizic, emoţional sau sexual de aceştia. Ruşinea e cronică, iar terapia este deseori utilă în rezolvarea ei.

› O persoană care se simte vinovată va spune:

„Îmi pare rău pentru felul în care m-am purtat.”
› O persoană care se simte ruşinată poate să spună:

“Nu sunt bun de nimic. Oare cum poţi să stai pe lângă mine?”


Vinovăţia şi dependenţa

Magda a avut încă din copilărie sentimente de ruşine pe care şi le-a acoperit cu un sistem bine pus la punct de mecanisme de apărare. Unul dintre acestea era să raţionalizeze că şeful ei nu avea nevoie de banii pe care ea îi furase. Această gândire lipsită de onestitate o împiedica să vadă realitatea infracţiunii ei. Magda a făcut închisoare pentru delapidarea făcută. În timpul detenţiei, ea a primit ajutor pentru dependenţa ei de alcool şi de jocurile de noroc. A început să înţeleagă că trebuia să facă faţă ruşinii ei, căci altfel nu ar fi putut să se menţină în programul de recuperare. Dacă îşi permitea să simtă ruşine, avea să ajungă din nou la băut şi la jocurile de noroc.

Magda a învăţat şi că vinovăţia pentru comportamentul ei din trecut îi era acum de ajutor. Dacă se simţea vinovată pentru ce făcuse erau mari şanse ca ea să nu mai facă aşa ceva niciodată.

Dacă facem faţă durerii pe care ne-am cauzat-o nouă sau altora putem preveni repetarea faptei. Vina ne poate ajuta să devenim responsabili, iar acest lucru este esenţial pentru a continua recuperarea din orice fel de dependenţă.,,
O vinovatie sanatoasa este necesara pentru a evolua si a nu mai repeta greselile din trecut. Vinovatia este legata nu doar de sentimentele de rusine sau cel de dependenta, ci si de  anxietate, depresie, manie. Este foarte important sa identificam daca vinovatia noastra este una sanatoasa, care ne va opri din repetarea unor comportamente distructive, sau e una irationala, care ne duce la rusine, depresie, anxietate.
 O vinovatie sanatoasa va spune,, ceea ce am facut e rau,, pe cand o vinovatie nesanatoasa va spune,, sunt un om rau,,.
Un exemplu de vinovatie irationala e atunci cand credem ca lui Dumnezeu n-o ne mai iubeasca sau n-o sa ne mai placa daca ne comportam intr-un anume fel si ajungem sa consideram ca nu mai exista iertare pentru noi.Adevarul e ca Dumnezeu ne iubeste indiferent de ceea ce facem noi, si ne asteapta intoarcerea cu multa dragoste. Nimic nu ne poate desparti de dragostea lui Dumnezeu, decat propria vointa de a ramane departe de El.

Puteti gasi Seminarul Ieratrii AICI. Citatul de mai sus e din Sesiunea 3,  anexa 1, ,,Vinovatia,,.

Irina

marți, august 27, 2019

Despre modestie (2)



Dupa cum spuneam in articolul anterior, de-a lungul timpului am renuntat la regulile rigide si la idei preconcepute referitoare la imbracaminte, ghidandu-ma dupa cateva principii generale :

Imbraca-te potrivit contextului : un principiu extrem de practic si de util. Si nu ma refer aici doar la ocazie - adica sa porti rochie de petrecere la o nunta si imbracaminte sport cand mergi cu bicicleta. Ma refer si la contextul cultural, adica sa purtam haine potrivite cu timpul si locul  in care traim.De asemenea, cred ca e bine sa respectam credintele si contextul altor persoane, chiar daca difera de ale noastre - de aceea nu e ok sa intram la manastiri in pantaloni scurti si maieu de plaja.

Imbraca-te potrivit pentru corpul tau - nu  trebuie sa fim tributare modei si sa ne imbracam cu ceva inconfortabil sau nepotrivit doar fiindca asa se poarta. E bine sa ne cautam propriul stil, astfel incat sa ne simtim bine in pielea noastra.

Exprima-ti personalitatea- fiecare om e unic, e diferit si acest lucru se poate exprima si prin hainele pe care le imbracam. Sau, daca suntem in contextul in care ni se cere sa purtam uniforma sau dress-code, putem totdeauna adauga si o nota personala.



Apreciaza-ti corpul - Dumnezeu ne-a facut femei si ne-a daruit un corp care sa arate acest lucru. Nu e in regula sa ne rusinam de el sau sa ne temem mereu ca vom atrage atentia celorlalti prin imbracaminte,prin culoare, prin podoabe sau ca barbatii vor comenta sau vor sari pe noi daca fusta e mai scurta sau bluza putin decoltata.Asta nu inseamna ca e bine  sa ne imbracam astfel incat sa subliniem aspectele sexuale ale corpului, cazand in extrema obiectificarii.Femeile nu sunt obiecte, jucarii create pentru placerea cuiva, dar nici ,,ispite,,.

Respecta limitele celuilalt - nu e treaba  noastra cum se imbraca cel de langa noi. Acest lucru este strict personal si priveste pe fiecare.
Daca o fata este imbracata ,,provocator,, nu inseamna ca e ok, ca barbat/baiat sa o atingi sau sa te gandesti ca ,,o cere,, sau ca ,,a vrut,, desi ea a spus clar nu.Ce ar insemna ca noi, femeile, sa incepem sa plesnim peste fund sau sa inghesuim prin colturi barbatii care ni se par noua ca au pantaloni sau camasa nu stiu cum? Laura a scris un articol foarte bun despre consimtamant AICI - il recomand cu caldura, in special mamelor de baieti.



Sa ne imbracam cu bunacuviinta, cu modestie, cu bun simt, potrivit varstei noastre si contextului istoric si social, deoarece :

1.Bunacuviinta in imbracaminte arata valoarea corpului feminin

Dumnezeu a facut corpul femeii frumos, cu detalii atractive.Acesta e un lucru minunat si nu avem de ce sa ne rusinam!Dar corpul nostru nu e o marfa ieftina la marginea drumului, pe care s-o poata folosi oricine. Atunci cand expunem public parti intime ale corpului nostru, facem ieftin ceva ce Dumnezeu a gandit sa fie valoros.

Atunci cand ne imbracam cu bunacuviinta si demnitate declaram ca trupul nostru e valoros, pretios si nu e pentru ,,consum,,.

2..Bunacuviinta in imbracaminte arata demnitatea femeii

Femeile au crezut ca, eliminand tot mai mult din haine si din ,,ascunzisuri,, vor deveni mai puternice si mai sigure pe ele.In loc de asta, nuditatea si imbracamintea provocatoarea au dus la perceperea femeii ca  un obiect sexual, o jucarie de consum.
Hainele noastre trebuie sa ne exprime personalitatea si valoarea umana, nu caracteristicile sexuale.


3.Bunacuviinta in imbracaminte atrage atentia asupra fetei si a persoanei ca intreg

Atunci cand o femeie  se imbraca astfel incat sa atraga atentia asupra fetei sale, ii invita pe ceilalti sa o cunoasca ca persoana , ca un intreg.

Inainte de a iesi din casa, sau atunci cand ne organizam garderoba, putem folosi cateva intrebari referitoare la imbracaminte, care sa ne ghideze in alegerile noastre :


1.Pentru cine ma imbrac?
  •  vreau ca prin hainele mele sa atrag atentia unui baiat/barbat?
  • vreau sa imi impresionez  prietenele ?
  • vreau sa arat respectul fata de mine insami si fata de Dumnezeu?
2.Care este prima impresie pe care o fac celor care ma intalnesc?cum ar putea sa ma caracterizeze cei care ma vad, be baza hainelor si accesoriilor pe care le port?ca sunt o persoana curata, ingrijita sau dimpotriva?

3.Arat ca o persoana deschisa, prietenoasa, abordabila?Arat ca o persoana capabila sa intretina relatii normale si sanatoase cu ceilalti? sau hainele mele creeaza o impresie de izolare, de separare, de neobisnuit, de ciudat?

4.Prin ceea ce ma imbrac si prin aspectul meu exterior exprim demnitate, bun simt,  bunacuviinta si feminitate?


sursa imaginilor : pinterest.com



Irina 


Iti mulțumesc ca vizitezi Dulce Casa!Daca ti-a placut acest articol poti il poti impartasi altora folosind butoanele de mai jos :). Deasemenea, poti vizita si aprecia pagina de Facebook sau pe cea de Instagram a blogului.