joi, februarie 23, 2023

Blog 365 #54 Am de lucru cu mine

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -
Diary of a stay a home mum
 




 

Azi n-am avut o zi prea grozava din punct de vedere fizic , probabil m-am resimtit dupa efortul de ieri, desi nu mi se pare ca am facut mare lucru.Nici vremea nu a ajutat, s-a racit, a fost innorat si a batut vantul.
Asa ca toata ziua m-am invartit prin casa.
Am savurat o  baie cu saruri de magneziu, foarte benefica dupa eforturi fizice. Am ciugulit ceva de mancare . Am tricotat in timp ce mai aruncam un ochi la serialul meu preferat ,,Everybody hates Chris".  Am motait cu pisica in brate.
Chiar ma gandeam ce vinovata ma simt ca nu trebaluiesc  prin casa si stau asa, pur si simplu, facand doar chestii de relaxare si hobby 👀, timp ce vasele stau nespalate 😄. Evident, imi place ordinea, ma calmeaza, imi da o stare buna, dar simt uneori ca exagerez.Din ce tenebre ale subconstientului mai vine si chestia asta?
Ar trebui sa imi  spun cu glas tare ca imi dau voie sa ma odihnesc, ca imi dau voie sa ma relaxez,ca imi dau voie sa ma bucur de ceea ce imi face placere.E ok sa mai stau si degeaba, trebuie sa ma odihnesc, ca sunt om, nu masina 😁.
Zilnic am nevoie de acele momente de calm, de contact cu Linistea din interiorul meu.
Le gasesc cand pisica toarce linistita in bratele mele, in clinchetul andrelelor care se lovesc una de alta in timp ce lucrez, sau cand stau afara si ma bucur de o floricica sau de un fir de iarba.Dar de prea multe ori trebuie sa ma fortez ca sa mi le ingadui.
Am de lucru cu mine :).

 
Despre ce am scris pe blog in anii trecuti, la aceasi data:

 
 
 

miercuri, februarie 22, 2023

Blog 365 #53

 

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -
Diary of a stay a home mum

Azi a fost o zi frumoasa, calduroasa.

Se anunta niste zile cu ploaie, asa ca am iesit in curte sa fac  curatenie, si poate sa arunc si niste seminte de salata printre cepele plantate in decembrie.Inca nu am niste idei clare pentru gradina, dar stiu ca in mai vreau sa am doar gazon si flori, gata cu cepele, salatele si altele de genul asta , care mi-au adus putine satisfactii, da multa munca si cheltuiala :)). Poate-poate o sa am in vedere niste gradinareala in containere, dar nu garantez :))

Ziua a fost minunata - cald, soare, am baut cafeluta de dupa-masa afara


Pentru pranz am facut merluciu la cuptor in crusta, cu salata de varza si garnitura de legume la tigaie.Dimineata am avut ou prajit in unt, cu hummus si cruditati.


Nu am tricotat un randulet 😭, fiindca toata ziua am stat afara. Am curatat gradina de aromatice, am tuns cativa trandafiri, am tocat niste crengi.Intentionez sa mut trandafirii in alta parte, asa ca va trebui sa ii tund scurt.

Brandusele si ghioceii au inflorit, au rasarit si lalelele, zambilele, narcisele.

Gandul de azi :

Daca te simti permanent in deriva si nu stii din ce cauza, fii dispusa sa explorezi rolul pe care il joaca ordinea -sau lipsa ei - in viata ta.Nici o femeie nu poate gandi clar cand este inconjurata constant de dezordine, haos si confuzie, indiferent cine este responsabil pentru ele.Incepe sa te gandesti la ordine nu ca la o camasa de forta cu multi de ,,trebuie,,(trebuie sa faci patul,sa speli vasele, sa duci gunoiul) ci ca la o punere in forma: fundatia pentru viata noua si frumoasa pe care o creezi.Si poate fi simplu :sa pui ceva inapoi dupa ce il folosesti, sa agati la loc ceva ce ai dat jos sau sa-i inveti pe cei care locuiesc cu tine ca trebuie sa faca acelasi lucru pentru binele comun al tuturor.

S.B.Breathnach


Despre ce am scris pe blog in anii trecuti, la aceasi data:

2008: Biblia intr-un an

2009 :Duminica Infricosatei Judecati- lasata secului de carne 

2011 : Zi de iarna 

2012 :Dar de februarie, dar de blog 

2014 : Jurnalul unei femei simple (10) 

2015 : Jurnalul unei femei simple 

2019 : Cine ne trage in jos? 

2021: Lunea gospodinei fericite 8/52 

 

 

 

marți, februarie 21, 2023

Blog 365 #52


 

 

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -
Diary of a stay a home mum

 Azi a fost o zi calda, cu soare, dar cu vant foarte puternic.O zi excelenta pentru uscat rufe, asa ca am spalat vreo trei cosuri mari si le-am intins afara.E foarte bun uscatorul , iarna si in perioadele umede ma salveaza de multe ori, dar totusi nu se compara cu uscatul la vant si la soare :).

 Am mai facut una alta prin casa, apoi am lucrat la paturica, cu diverse  intreruperi inerente vietii de familie :). Sunt cu vreo 12 patratele in urma si intentionez sa recuperez una pe zi in urmatoarele doua saptamani.

Am intins paturica pe pat, sa vad dimensiunile, si Momo s-a asezat imediat pe ea, fiindca tine foarte cald, desi e subtire.


 Citesc zilnic Talcuiri din Sf,Scriptura pentru fiecare zi din an de Sf. Teofan Zavoratul.Pasajul de azi a fost din cartea profetului Ioil, capitolul 2

Poporul evreu trecea printr-o mare nenorocire in acel moment - o invazie nemaivazuta de lacuste distrusese absolut tot , nu mai era nimic de mancare, nici macar iarba pentru animale.Totul fusese pustiit.In acest context , profetul cheama poporul la pocainta din inima, la intoarcere catre Dumnezeu, ca sa fie ascultati si binecuvantati de catre El.
Ce am inteles eu, pentru mine :
Imi place cat de frumos este evidentiata bunatatea si indurarea lui Dumnezeu.Promisiunile Lui sunt minunate pentru cei care se intorc catre El din toata inima.
Dumnezeu ne cheama la o pocainta din inima, nu de fatada.Nu trebuie sa ratam altora ca postim, ca ne ,,smerim,,.Dumnezeu asteapta de la noi sa constientizam relele facute, sa le regretam si sa luam decizii mai bune in viitor.Pocainta nu e revarsare emotionala dramatica, nu trebuie sa ne stoarcem lacrimi ca sa se vada cat de pocaiti suntem, ci sa avem in minte vorba aceea, ca s-o urmam  :,, te iert, dar nici tu sa nu mai faci".
 
 
Ce am scris pe blog in anii trecuti, la aceasi data:  
 
 
 
  
Va doresc o noapte cu pace!


luni, februarie 20, 2023

Blog 365 #51



Daca nu pleci in concediu pe la vreun hotel pe undeva este clar ca zilele libere devin acele perioade in care recuperezi tot ce nu reusesti sa faci in zilele cu serviciu , si eu cu siguranta nu fac exceptie :)).

Azi am inceput ziua cu o cafeluta, am trimis o parte din copii la scoala, apoi fuga la cumparaturi , ca s-au cam terminat proviziile 😁.

Apoi am gatit - am facut o supa-crema de ciuperci, iar la felul doi - omleta cu feta, mamaliguta si fasole verde scazuta, cu usturoi.Si salata de varza alba. Dimineata am avut hummus, avocado, betisoare de morcovi si lipie, seara o gustare cu fructe (grepfruit si banana); fetele au mancat cereale cu lapte.

Pana am strans din bucatarie, m-am invartit, m-am sucit, am tras si un somn de o ora, uite ca s-a facut seara.Cam tarziu, dar m-a luat avantul gospodaesc, asa ca mi-am facut curatenie in dulap.Am scos tot, am reorganizat rafturile, am sortat hainele si tot ce mai era acolo, am aranjat  la loc, si asa m-a prins noaptea.

Am vazut prin diverse filmulete ce dragut arata dulapurile reorganizate cu tot felul de cosuri, si  ma tot socotesc , poate cumpar si eu cateva, dar mi se par scumpe.Deocamdata folosesc cutii de carton si ma gandesc ca as putea sa le decorez cu sfoara sau panza de iuta, ori as putea sa crosetez eu niste cosulete. Ceva de genul asta:

 



dar nu stiu cand as avea timp si pentru asa ceva  🤦‍♀️.Le-am pus pe lista, oricum.

Tot cautand pe net, mi-a placut si acest covoras ,ar fi foarte dragut la noi in dormitor .


Mi-ar place sa crosetez ceva pentru casa, in afara de paturele . Voi ati incercat ceva de genul asta, ati folosi astfel de obiecte, va plac ?


duminică, februarie 19, 2023

Blog 365 #50 Iubirea de sine



 Imi plac foarte mult cartile lui Jean Claude Larchet, sunt o comoara de bogtie spirituala si de echilibru crestin.Sper ca se afla in lista de lecturi obligatorii a fiecarui seminarist, fiindca pot fi baza unor predici bune 😁.Cu tristete zic ca e greu sa asculti tot felul de aberatii predicate cu mare sigurata de la amvon.E bine sa cerem luminare si discernamant de la Dumnezeu, si sa mai punem si noi mana pe carte, ca asta n-a omorat pe nimeni :)).

Azi un fragment despre iubirea de sine si despre injosirea bolnavicioasa de sine.Probabil multe din starile depresive ale crestinilor au legatura cu aceasta smerenie falsa si bolnavicioasa pe care am vazut-o promovata /practicata destul de  frecvent .

Fragmentul e din cartea ,,Inconstientul spiritual", cred ca am mai recomandat-o pe blog.


,,Injosirea de sine se intalneste in multe boli psihice, mai ales in depresii si in melancolie. Multe dintre dificultarile relationale prezente in majoritatea nevrozelor sunt legate de ea.

Multi Parinti spun ca, paradoxal, injosirea de sine izvoraste din iubirea de sine patimasa si rea. Pentru ca omul nu fiinteaza cu adevarat decat in Dumnezeu – ca unul care este dupa chipul Lui si menit prin fire sa urce la asemanarea cu El -, de se iubeste pe sine fara de Dumnezeu, prin iubire patimasa de sine, nu se va iubi cu adevarat pe sine, pentru ca de fapt iubeste in el pe un altul, care nu-i el cel adevarat, si asa uraste ceea ce este dupa adevar.

Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca iubirea patimasa de sine vine din necunoasterea lui Dumnezeu si de sine. Omul se iubeste rau pe sine pentru ca se vede in chip stramb, fantomatic, amagitor. Si cel mai adesea de aceea se simte om de nimic si lipsit de orice valoare, pentru ca se raporteaza la o amagitoare inchipuire de sine.

Cuvenita pretuire de sine o afla omul recastigandu-si adevarata cunoastere de sine, intelegand legatura profunda si intima a fiintei sale cu Dumnezeu, potrivit obarsiei si telului ei, legatura care exista in insasi firea sa de om, dar care-i ramane la inceput nestiuta.

Dar numai a se cunoaste cum este nu-i de ajuns. Numai prin schimbarea iubirii patimase in iubire sfanta se intoarce omul la adevarata iubire de sine, careia injosi­rea de sine ii e meteahna si lipsa.

Iubirea virtuoasa de sine, pe care Sfantul Maxim Marturisitorul o numeste „buna iubire de sine”, e unul dintre chipurile iubirii. Caci iubirea e mai intai iubire de Dumnezeu si apoi iubire de aproapele, pe care omul trebuie sa-l iubeasca ca pe sine insusi, dupa cum porunceste Domnul: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti! (Mt. 22, 39; Mc. 12, 31; Lc. 10, 27). Si asa, in iu­birea celuilalt e cuprinsa si iubirea de sine potrivit virtutii, de care adesea chiar crestinii uita sau o leapada ca pe ceva rau, de teama sa nu fie luata drept iubire egoista de sine. Dar iubirea virtuoasa de sine n-are nimic de-a face cu iubirea patimasa de sine, care e maica tuturor patimilor, ci chiar i se impotriveste. Pentru ca in vreme ce iubi­rea de sine ca patima inseamna iubire de sine dupa trup, de dragul propriei persoane, fara de Dumnezeu, iubirea de sine cea duhovniceasca e iubire de sine in Dumne­zeu si de dragul lui Dumnezeu, drept ceea ce suntem cu adevarat in chip actual, adica persoana creata dupa chi­pul lui Dumnezeu, si drept ceea ce suntem chemati sa fim: persoana asemenea lui Dumnezeu, fii prin infiere si dumnezei prin har. Inseamna asadar a te iubi pe tine insuti din pricina desavarsitei si neasemanatei iubiri pe care Dumnezeu o are pentru persoana noastra, unica, irepetabila, de neinlocuit, cu o valoare absoluta, inalienabila si vesnica in ochii lui Dumnezeu.

Iubirea duhovniceasca de sine sau filautia virtuoasa se arata aici urmatoare poruncii celei dintai, aceea de a-L iubi pe Dumnezeu, pentru ca a te iubi pe tine in chip duhovnicesc inseamna a te iubi in Dumnezeu si pentru Dumnezeu.

Iubirea de Dumnezeu si iubirea virtuoasa de sine nici nu pot fi despartite; pentru ca, de se iubeste omul pe si­ne ca pe cel este dupa chipul lui Dumnezeu si iubit de El, fireste ca-L va iubi pe Dumnezeu. Si invers, dupa cum spune Sfantul Antonie cel Mare, „cel care-L iubes­te pe Dumnezeu se iubeste pe sine”13.

In vreme ce iubirea patimasa de sine e alipire a omului de propria-i persoana, de eul ferecat in sine, nestraveziu si intors de la Dumnezeu, lipsit in felul acesta de tot ce este cu adevarat si viata adevarata, iubirea de si­ne, potrivit virtutii, e dimpotriva deschidere deplina catre Dumnezeu, deplina transparenta la harurile Sale. Si in vreme ce iubirea rea de sine il face pe om, dupa cuvantul Sfantului Maxim Marturisitorul, „iubitor de si­ne in chip vrajmas”, iubirea virtuoasa de sine il face sa se iubeasca cu adevarat, pentru ceea ce este cu adevarat in adancul fiintei sale, care-si are in Dumnezeu temeiul, obarsia si sfarsitul. In vreme ce patima filautiei il instraineaza pe om de sine insusi, filautia cea dupa virtute il face sa se regaseasca pe sine, in Dumnezeu, drept ceea ce este cu adevarat.

Si tot asa, in vreme ce iubirea patimasa de sine strica relatiile cu semenii, prin felul rau de a fi si a se purta cu ei, ducind pana la ura, iubirea virtuoasa de sine deschide poarta iubirii de aproapele, iubit de-acum asa cum se cuvine. Pentru ca acela care se iubeste cu adeva­rat pe sine, dupa adevarul fiintei sale, in Dumnezeu si pentru Dumnezeu, poate cu adevarat sa-l iubeasca in chip duhovnicesc pe fratele sau, fara nici un cuget patimas ori trupesc, ca persoana creata ca si el dupa chipul lui Dumnezeu si chemata, ca si el, la asemanarea cu El; iubindu-l, asadar, ca pe unul de o fire cu el, fiu, prin infiere, al Aceluiasi Tata si frate al sau in Hristos. Dupa cum iarasi spune Sfantul Antonie cel Mare: „Cine stie sa se iubeasca pe sine iubeste si pe ceilalti.”14 Si, invers, iubirea duhovniceasca de sine presupune iubirea aproapelui; ca, pentru a te iubi in chip sfant pe tine, trebuie sa-l iubesti pe fratele tau, dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur.15

 

Mi s-a parut potrivit acest fragment pentru Duminica Infricosatoarei Judecati, fiindca ni se spune ca la Judecata de Apoi vom fi intrebati cum ne-am manifestat iubirea fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Cum vom reusi sa ajungem la acestea fara a ne iubi si pe noi, in mod sanatos si virtuos?

Va doresc o duminica placuta!