Daca locuiesc intr-o casa stralucind de curatenie,
toate fiind la locul lor,
dar nu am dragoste,
copiii mei vor invata doar despre curatenie,
nu si despre o inima curata.
Daca am timp pentru lustruit podeaua si mobila,
si pentru decoratiuni interioare deosebite,
dar nu am dragoste
sunt doar o femeie gospodina,
si nu inima caminului meu.
Dragostea lasa stersul prafului in cautarea unui raset de copil,
Dragostea zambeste la vederea urmelor de degetele de pe un geam abia curatat,
Dragostea sterge intai lacrimile, inainte sa stearga laptele varsat pe jos,
Dragostea ridica intai copilul, nu jucariile.
Dragostea este prezenta la greu,
Dragostea dojeneste, mustra o fapta rea, si este afectuoasa.
Dragostea se taraie cu bebelusul, merge cu copilasul care abia incepe sa umble,
alearga cu copilul, apoi sta deoparte, lasand tanarul sa devina adult.
Dragostea este cheia care deschide inima copilului catre Dumnezeu.
Inainte de a deveni mama
Ma mandream cu casa mea perfecta.
Acum Il laud pe Dumnezeu
vazand desavarsirea Sa in copiii mei.
Ca mama trebuie sa-mi invat copiii multe lucruri,
dar cel mai mare dintre ele este dragostea.
- Autor necunoscut-
Irina, daca nu te-am iubit pana acum .. de azi te iubesc cu siguranta !!! Iti voi multumi pentru asta ... tot restul vietii mele !!!
RăspundețiȘtergerecred ca aceasta este si atmosfera din casa ta: dragoste !observ aceasta din interesul pe care -l pui in toate: incepand cu credinta in Dzeu , si continuand cu educatia copiilor , organizarea gospodariei...Dzeu sa te binecuvinteze! (imi permiti sa folosesc si eu pe blogul meu aceasta postare?)
RăspundețiȘtergere