Am descoperit situl " Path to freedom" ("Drumul catre libertate") - urbanhomestead.org -cu ceva timp in urma, si am fost uimita de experienta acestei familii.
Pe scurt, despre ce este vorba: o familie din care locuieste in orasul Pasadena, California a decis ca vrea sa fie, pe cat posibil, autonoma si sa-si produca singura cele necesare traiului. Locuind intr-un oras, avand o mica bucata de pamant, s-au hotarat (in anii '80) sa inceapa cu ce aveau pentru a-si schimba stilul de viata. Pe langa faptul ca tot ce cultiva este organic,
cresc albine, animale si pasari (caprite, iepuri, gaini, rate, porumbei),
si nu doar ca produc pentru ei, dar vand si altora alimente, sapun de casa, lumanari, etc.
Nu folosesc energie electrica decat partial, si nici benzina sau motorina. Aici sunt o serie de fotografii foarte frumoase si interesante, o adevarata sursa de inspiratie.
In filmuletul de mai jos sunt prezentate ideea lor, motivatiile, si felul lor de trai. Mi-a placut foarte mult gandul din introducere: "...pot spune ca a-ti produce propria mancare este cea mai periculoasa ocupatie de pe pamant, fiindca esti in pericol de a deveni liber" .
Recunosc ca sunt atrasa de un mod de viata centrat pe gospodarie. Inca din copilaria petrecuta la bloc, fara bunici la tara, imi placea tare mult viata la casa, pe care o "gustam" din cand in cand, destul de rar, mergand pe la bunicii prietenelor sau vizitand o ruda mai indepartata care avea o gradina frumoasa. Sper ca intr-o zi sa ne mutam de la bloc, si sa ne schimbam stilul de viata urban cu unul mai apropiat de natura.
In special azi, cand nu stim ce mancam si ce consecinte au produsele pe care le consumam asupra sanatatii noastre si a copiilor nostri ( ca sa nu mai vorbesc de poluare, galagie, stress, etc.) ma gandesc ca este de-a dreptul intelept sa ne orientam spre o astfel de abordare a vietii. Desigur, sunt cea mai putin in masura sa vorbesc despre asta, pentru ca in afara de cateva ghivece chinuite pe balcon ( balcon aflat in acest oras oras mare si poluat), unde nu "produc" altceva decat niste ierburi aromatice (adica doar rozmarin, cimbru si menta), n-am nici un fel de experienta in gradinarit, ca sa nu mai spun de crescut animale sau pasari. Dar sper ca cei care locuiesc la casa sa se foloseasca de acest site extraordinar, si sa ne impartaseasca si noua din experienta lor. Cel putin eu sunt interesata .
Irina
Hmmm, suna bine, dar stii cum e sa dai cu sapa dupa ce ai trait amar de viata in Bucuresti? Acum mie imi vine sa rad pt ca am gradina pe care mi-am dorit-o si sunt singura care o munceste. Dupa ce te bate soarele in cap 2 ore, ai unghiile pline de namol, da o ploaie si gradina e de nerecunoscut, napadita de palamida. Mi-am luat manusi de lacatus, din piele pt palamida care inteapa ingrozitor, si de la manusi am o groaza de rosaturi si basici la degete. E frumoasa viata la casa, dar sa ai cu cine sa muncesti, altfel plangi de mila gradinii si de mila ta.
RăspundețiȘtergereEu mi-am batut recordul anul asta, am plantat rosii, vinete, verdeata, ardei de 3 feluri, plus zeci de soiuri de flori. Insa munca e prea multa pentru un singur om, si am platit alti oameni, au venit si mi-au facut praf o parte din cultura. Am si satisfactii, evident, am si 15 tomate pe un fir, astept sa se coaca deja...struguri, fructe din curte, nuci, piersici, prune, capsune, visine, smochine, gutui, corcoduse, pepeni galbeni, etc. Dar e greu, si masterat, si copil mic, si casa mare, si bucatarie, si catel...si gradina. Si curand..jobul! Atunci sigur nu voi mai putea munci gradina.
Foarte fain filmuletul. Imi place ce fac ei acolo, dar fara energie electrica...e cam mult chiar si pentru mine care mi-am inebunit sotul cu ideile ecologiste! Este posibil sa ai asemenea realizari insa iti trebuie o familie care sa faca numai asta, oameni care sunt mereu pe aceeasi lungime de unda! Aia muncesc toti si au si investit in ideile lor. Mi-a placut ideea salatelor cu flori de dovleac si alte chestii, arata ca o opera de arta bolul ala! Mi-a mai trecut oboseala...hi hi hi!
RăspundețiȘtergereei, Mari, ai bataturi, dar in schimb o sa traiesti mult si sanatos ;))
RăspundețiȘtergereintradevar, munca pamantului e grea, ca de aceea au fugit atatia de la tara la oras, dar acum, cand cei batrani incep sa se duca si nu mai au de unde sa umple portbagajul masinii cu mancare proaspata si sanatoasa incep sa-si dea seama ce-au pierdut.
Fara curent electric mi se pare si mie greu de trait, in special in clima noastra. Probabil cand traiesti in California mai merge sa-ti speli si sa-ti storci rufele afara, la mana ;)). Si vorba ta, e altceva cand toata familia face asta, decat atunci cand muncesti singur(a), si mai ai si altele pe cap.
In orice caz, familia respectiva si-a pus in cap sa demonstreze ceva, si se pare ca a reusit :).
Ha-ha! Noi, cand eram mai tinerei, ne gandeam sa facem o comunitate, undeva la tara, cu un grup de prieteni; sa vedem daca ne-ar fi asa greu sa traim, fara poluarea de pe toate planurile; sa nu mai alergam ca apucatii dupa serviciu, ca sa ne intretinem confortul de care nu avem timp sa ne bucuram. era pe vremea cand "nu aveam nimic" si am fi putut-o lua de la 0. In acel grup, femeile au dat inapoi (stiu ele de ce, cu intelectualii langa ele :P).
RăspundețiȘtergereDa sunt de acord cu Mari, ca am o bucatica de gradina (cred) si nu am timp deloc de ea (sau nu-s suficient de organizata :D )
Creste in ea ce da Domnul; doar flori mai avem si capsunele; mai punem primavara morcovi si ceapa si bineinteles patrunjel si marar;
Da cam asa.
In schimb, fetele, daca le-as spune maine ca ne mutam la tara, ar merge fara sa priveasca inapoi: visul lor e sa ingrijeasca animale (nu stiu daca-si dau seama ce inseamna)
Super idee ai avut cu acestarticol as zice eu!frumos si sanatos!si eu am o gradina micuta si frumoasa!mai putin florile!pt.ca am 2 catei care uneori mi le strica!asta e!vorba unei vecine:ori gradina ori cateii!ei eu incerc sa le am pe amindoua!si uneori reusesc ,desi nu sint un taran autentic!dar ce am e sanatos!si ma bucur pt.asta!Irina Bravo ai avut idee minunata sa deschizi acest subiect!deasemenea si cel cu plantele aromatice!Mi-a placut enorm acel citat din Acatistul de multumire!
RăspundețiȘtergere