Nu iti este rusine?

 ,,Rusinea este sentimentul dominant al lipsei de valoare care conduce la credinta falsa ca sunt ceea ce sunt, ca nu ma pot schimba, ca sunt fara speranta.,,

 Robert S. McGee, The Search for Significance

Aseara am aruncat un ochi pe la stiri si, in faimosul caz din Caracal, am vazut un procuror alergat de catre ziaristi, care strigau ;,,nu va este rusine pentru ce ati facut?,, .Aceasta fraza , ,,nu iti este rusine,, este foarte prezenta la noi, peste tot in societate, inclusiv in educatia copiilor. Noi romanii ,,lucram,, mult cu rusinea. La noi este foarte putin inteleasa diferenta dintre vinovatia sanatoasa, care duce la pocainta si indreptare si rusine, care duce la disperare, depresie si indepartare de Dumnezeu.Desigur, vinovatia nesanatoasa este strans legata de scaderea stimei de sine, alta problema prost inteleasa sau neinteleasa la noi.

 ,,Hei, dar rusinea nu poate fi un lucru bun? m-am intrebat eu. Daca este folosita corect, oare rusinea nu poate scoate la iveala ceva ce trebuie corectat? Poate ca era in regula sa am aceasta "perspectiva asupra vietii bazata pe rusine", indiferent ce ar fi insemnat ea.In acel moment nu intelegeam diferenta intre vinovatie si rusine. Auzisem adesea oameni care foloseau cele doua cuvinte de parca ar fi interschimbabile. Vinovatia te acuza pentru ceea ce ai facut; rusinea, pe de alta parte, iti atinge esenta fiintei tale -- cine esti tu. Vinovatia spune: "Ai facut o greseala." Rusinea spune: "Tu esti greseala."
 Marylin Hontz

Mi-am amintit ceva din seminarul iertarii, al Maicii Siluana, pe care il recomand oricui ca sa-l lucreze, in care se face distinctia dintre vinovatie si rusine.Atunci cand gresim, trebuie sa ne simtim vinovati, nu rusinati.Rusinea e un sentiment pe care il invatam  intr-o familie disfunctionala

,,Ce este vinovăţia?

Magda este contabilă. Ea a furat ceva bani de la patronul ei şi a „aranjat” registrele, astfel încât să-şi ascundă fapta. În ultimele luni, a luat suficienţi bani pentru a-şi „sprijini” dependenţa ei de jocurile de noroc. Când fost prinsă şi arestată, a raţionalizat lipsa ei de onestitate spunând: „Şeful meu are atât de mulţi bani încât nu ştie ce să facă cu ei!”.

Tibor locuieşte în celălalt capăt de oraş. Soţia lui a suferit un atac de cord acum trei luni. Continuă să îşi spună că ar fi trebuit să rămână acasă în noaptea în care s-a întâmplat asta. Ar fi trebuit să ştie că se va întâmpla asta. Dacă ar fi fost acasă, ar fi putut să îşi ducă soţia la spital mult mai repede.

Tibor se simte vinovat. Magda nu. Deci, ce e vinovăţia? Este ceva util sau dăunător?

Dicţionarul spune că vina înseamnă a te simţi responsabil sau plin de resentimente pentru anumite ofense. Dacă o persoană nu îşi asumă responsabilitatea pentru greşelile din trecut, o putem descrie ca fiind anti-socială (cineva care nu se simte niciodată vinovat ar putea suferi de tulburare anti-socială de personalitate).

De vreme ce Magda i-a furat bani şefului ei, vina ar fi fost o reacţie adecvată din partea ei. Dacă ar fi simţit vină, s-ar fi oprit din furat înainte de a fi prinsă şi arestată.

Tibor nu avea de unde să ştie că soţia lui va avea un atac. Nu a făcut nimic rău dacă a plecat de acasă în acea seară. Să stea seară de seară treaz, simţindu-se vinovat pentru comportamentul său, este un lucru care îi dăunează lui Tibor. Aceasta este vina „iraţională”, deşi ea poate fi şi o parte din procesul durerii care urmează unei pierderi.

› Vinovăţia care are drept urmare scăderea stimei de sine sau care îţi răpeşte seninătatea este dăunătoare şi inadecvată.


Vinovăţia şi ruşinea

Putem face diferenţa între sentimentul de vină şi cel de ruşine prin modul în care gândim despre comportamentul nostru şi despre noi înşine. Dacă credem că, comportamentul nostru a fost greşit şi ne simţim rău din cauza asta, ceea ce simţim este vină. Dacă, în schimb, ne gândim că ceea ce am făcut ne transformă în oameni de nimic, trecem linia dintre vinovăţie şi ruşine. Ruşinea are rădăcini mult mai adânci decât vina. Ea provine, de multe ori, din copilăria trăită într-o familie disfuncţională, o familie în care am fost ruşinaţi de către adulţi sau abuzaţi fizic, emoţional sau sexual de aceştia. Ruşinea e cronică, iar terapia este deseori utilă în rezolvarea ei.

› O persoană care se simte vinovată va spune:

„Îmi pare rău pentru felul în care m-am purtat.”
› O persoană care se simte ruşinată poate să spună:

“Nu sunt bun de nimic. Oare cum poţi să stai pe lângă mine?”


Vinovăţia şi dependenţa
Magda a avut încă din copilărie sentimente de ruşine pe care şi le-a acoperit cu un sistem bine pus la punct de mecanisme de apărare. Unul dintre acestea era să raţionalizeze că şeful ei nu avea nevoie de banii pe care ea îi furase. Această gândire lipsită de onestitate o împiedica să vadă realitatea infracţiunii ei. Magda a făcut închisoare pentru delapidarea făcută. În timpul detenţiei, ea a primit ajutor pentru dependenţa ei de alcool şi de jocurile de noroc. A început să înţeleagă că trebuia să facă faţă ruşinii ei, căci altfel nu ar fi putut să se menţină în programul de recuperare. Dacă îşi permitea să simtă ruşine, avea să ajungă din nou la băut şi la jocurile de noroc.

Magda a învăţat şi că vinovăţia pentru comportamentul ei din trecut îi era acum de ajutor. Dacă se simţea vinovată pentru ce făcuse erau mari şanse ca ea să nu mai facă aşa ceva niciodată.

Dacă facem faţă durerii pe care ne-am cauzat-o nouă sau altora putem preveni repetarea faptei. Vina ne poate ajuta să devenim responsabili, iar acest lucru este esenţial pentru a continua recuperarea din orice fel de dependenţă.,,

O vinovatie sanatoasa este necesara pentru a evolua si a nu mai repeta greselile din trecut. Vinovatia este legata nu doar de sentimentele de rusine sau cel de dependenta, ci si de  anxietate, depresie, manie. Este foarte important sa identificam daca vinovatia noastra este una sanatoasa, care ne va opri din repetarea unor comportamente distructive, sau e una irationala, care ne duce la rusine, depresie, anxietate.

 O vinovatie sanatoasa va spune,, ceea ce am facut e rau,, pe cand o vinovatie nesanatoasa va spune,, sunt un om rau,,.

Un exemplu de vinovatie irationala e atunci cand credem ca lui Dumnezeu n-o ne mai iubeasca sau n-o sa ne mai placa daca ne comportam intr-un anume fel si ajungem sa consideram ca nu mai exista iertare pentru noi.Adevarul e ca Dumnezeu ne iubeste indiferent de ceea ce facem noi, si ne asteapta intoarcerea cu multa dragoste. Nimic nu ne poate desparti de dragostea lui Dumnezeu, decat propria vointa de a ramane departe de El.

Puteti gasi Seminarul Ieratrii AICI. Citatul de mai sus e din Sesiunea 3,  anexa 1, ,,Vinovatia,,.

Irina