O carte pe saptamana #1

Cred ca am spus prin ultimele mele postari ca mi-am propus sa citesc mai mult - macar o carte pe saptamana.Cu aceasta ocazie mi-m reactivat contul pe Goodreads si am descoperit acolo o gramada de recomandari interesante.
Mi-a atras atentia ,,Invatare,, de Tara Westover , asa ca am cumparat-o. A fost a doua carte dupa cea a lui Wayne Dyer pe care nu am putut s-o inchid pana n-am terminat-o.Cateodata ma gandesc ca nu noi alegem cartile, ci cartile ne aleg pe noi :).

,Invatare,, este o carte de memorii, o autobiografie. Tara Westover s-a nascut in septembrie 1986, in Idaho , SUA, fiind cea mai mica din cei 7 copii ai familiei. Parintii ei duceau un stil de viata izolat de lume, fiind adepti ai survivalismului , pregatindu-se pentru sfarsitul lumii.Familia respingea orice legatura cu guvernul si cu institutiile acestuia - servicii medicale, educatie, etc.. De aceea Tara s-a nascut acasa, cu o moasa, nu a fost niciodata la doctor  si nu a folosit medicamente pana la varsta maturitatii, cand deja plecase de acasa.Nu a mers nici la scoala, familia fiind in principiu adepta homeschoolinguli, dar in practica educatia ei fiind lasata la voia intamplarii. Unul din fratii ai mari a invatat-o sa citeasca si sa scrie, si pana la 17 ani citise doar Cartea lui Mormon, parintii fiind mormoni,  si alte cateva carti ratacite prin casa.
In adolescenta, la indemnul unuia din fratii mai mari, care plecase de acasa ca sa studieze, s-a pregatit singura pentru testele de admitere la colegiu, ajungand apoi sa studieze la Cambrigde si la Harvard.
Cartea descrie parcursul sinuos al educatiei sale, precum si dificultatile pe care le-a intampinat in incercarea de a impaca gandirea si personalitatea formate sub influenta  ideologiei rigide a familiei cu dorinta sa de a studia si de a trai intr-o lume diferita fata de cea in care a fost crescuta.
Cartea e practic un demers terapeutic si o pledoarie pentru educatia de calitate, care te formeaza ca om.
Una din dificultatile pe care a intampinat-o Tara atunci cand a inceput sa studieze a fost sa puna la indoiala ideile si invataturile primite in familie *de exemplu, sa citeasca anumite carti interzise de religia lor, sau sa  se imbrace intr-un anume fel.Deoarece a contestat ideile familiei si a expus abuzurile la care fusese supusa de catre unul din fratii ei, tatal sau a considerat ca e demonizata si a vizitat-o la facultate pentru a-i oferi binecuvantarea lui si eliberarea de rau.Acesta este unul din punctul de cotitura in viata Tarei, cand a trebuit sa aleaga intre persoana pe care parintii sai o doreau si o acceptau,  si persoana care era ea cu adevarat.

,,Scopul intregii mele munci, al tuturor anilor de studiu fusese sa obtin pentru mine acest privilegiu: sa vad si sa traiesc mai ulte adevaruri decat cele primite de la tatal meu si sa ma folosesc de aceste adevaruri pentru a-mi construi propria gandire.Ajunsesem la convingerea ca posibilitatea de a cantari multe idei, multe istorii, multe puncte de vedere era miezul a ceea ce se numeste sa te creezi singur.Daca cedam acum, nu pierdeam doar o disputa.Pierdeam stapanirea asupra propriei mele minti.Acesta era pretul pe care mi se cerea sa- l plateasc, acum intelegea.Ce voia sa scoata tatal meu din mine nu era un demon : eram eu.,,

Mi-a placut mult acest pasaj si mi s-a parut cumva o experienta universala - sunt atatea momente in viata cand avem de ales intre a fi cei pe care ceilalti ii acepta si ii apreciaza sau a fi noi insine, in ciuda respingerii din jur.
Deasemenea, am rezonat cu ideea lipsei de enzura in ceea ce priveste cartea. Nu cred in cenzura impusa din exterior asupra lecturii,  de aceea pe blogul meu veti gasi , la recomandari sau la lecturi tot felul de carti pe care eu personal le-am gasit interesante si utile si din care consider ca am invatat ceva bun. Nu cred ca e ok sa ne fie frica de idei diferite sau de carti :).
Intr-un fel, m-a placut si modul in care parintii ei isi traiau credinta, in sensul ca erau sinceri si isi puneau in practica convingerile, chiar daca prin asta au riscat de multe ori viata lor sau a copiilor.Interesant este ca, dupa multe suferint rabdate, asupra lor au venit si multe binecuvantari. Ce sa spun, e o carte provocatoare din punctul meu de vedere :).
Nu va dezvali mai mult din carte, sper ca v-am starnit interesul :). Si daca aveti recomandari de carti bune citite in ultima vreme, va rog lasati-le in comentarii.
Va doresc o zi frumoasa!

Irina