Traiesc...

 

Mi se pare foarte greu sa ies zilnic din vartejul acesta al faptelor, al evenimentelor, al lucrurilor de facut, si sa devin constienta de mine, de ceea ce fac, de ceea ce traiesc.Chiar acum in mintea mea e un amalgam de ganduri, de idei, de trairi, pe fundal se aud zgomotele vietii din casa si eu ma lupt sa fiu cat mai prezenta in aceasta postare, in acest aici si acum.Sa fac doar cate un lucru odata.

Este foarte greu, fiindca la fiecare 5-10 minute cineva din casa ma intrerupe cu o cerere, cu o intrebare, cu ceva de facut, ceea ce este foarte obositor, intai fiindca mi-e greu sa ma adun  din nou, si e greu sa fac un lucru cap coada, netulburata de nimic.Si mintea mea incepe asa, sa rataceasca, fara nici o noima, ma prinde in valtoarea gandurilor, si pur si simplu cedez, nici nu mai incerc, fiindca e prea mare consumul energetic.

Ma simt total deconectata de mine insami, nu fac decat sa bifez liste, liste si iar liste, am atatea de facut, pur si simplu sunt pe pilot automat.Mi-e dor sa stau linistita la o cafeluta, cu placere anticiparii unui nou proiect de lucru de mana, sau sa stau cateva ore bune in liniste, citind o carte.Nu stiu unde se duce timpul si nu stiu incotro ma indrept si eu.Am nevoie de o pauza, de liniste, am nevoie sa invat ceva nou despre mine si despre lume, am nevoie sa ma adun, sa-mi revin si sa-mi stabilesc mai bine prioritatile.Tare as vrea sa fiu mai zen :).

Am nevoie de niste schimbari in bine in viata mea :), asa ca eliberez toate fricile si indoielile, si traiesc in aici si in acum.