Am citit această postare a Sandrei de la Diary of a Stay at Home Mom și am simțit că mi-am citit acolo trăirile din ultima vreme legate de blog. Mi-e dor de acea lume simplă și liniștită a blogurilor , de diminețile sau după- amiezele în care citeam cu drag blogurile preferate, unde viața apărea pur și simplu așa cum era ea, și nu era totul așa de comercializat și invaziv ca acum.Întradevăr, pare mai ușor să postezi pe Instagram sau pe Tik tok , dar problema e că mulțimea de imagini, de filmulețe, de comentarii e pur și simplu copleșitoare.Parcă nu mai poți să te bucuri pe încet de o imagine, de un gând , de ceva împărtășit cu drag de celălalt. Nu rămâne nimic, decât o oboseală a creierului după vârfurile de dopamină.
Nu știu dacă această frumoasă comunitate a blogurilor va mai reînvia vreodată, dar eu voi continua să fiu prezentă aici, în mica mea căsuță virtuală, urmărind blogurile care au mai rămas vii, și continuând să scriu despre frumosul din banalitatea vieții de zi cu zi.
Vă îmbrățișez, vă mulțumesc că încă mă mai vizitați, vă transmit un gând bun și vă doresc un Octombrie liniștit!
Cu drag, Irina
Am ciiti azi pe un blog numit Generations before us, oamenii povestesc despre experiențele lor în tmp ce încearcă să trăiască așa cum se întâmpla în trecut , își aleg un an și plonjează. Eu am nimerit niște postări în care restrăiau anii 1930. Nu mă văd spălând de mână sau renunțând la aparatul de cafea dar un pic din nevoia lor de trecut o simt. Cred că asta ne aduce înapoi pe bloguri ca o formă de apărare în fața nebuniei din jurul nostru. Poate că generația noastră va scrie mereu pe bloguri deși zilele asta uitându-mă în lista blogurilor pe care le urmărești tu, cum făceam pe vremuri ca să pot intra pe ele , (eu sunt prea leneșă să-mi fac o așa listă) am văzut că ultimele postări sunt de acum câteva luni sau acum câțiva ani, e trist un pic, e ca atunci când prietenii tăi s-au mutat și în ciuda promisiunilor nu ați reușit să păstrați legătura și v-ați pierdut.
RăspundețiȘtergereTe citesc de foarte mult timp și sper să reușești să-ți găsești timp pentru blog.
RăspundețiȘtergereȘi mie mi-e dor să citesc postări cu clipe din viață, cu frământări și bucurii, cu rețete de murături sau de tratamente naturiste.
Să scriem despre ceea ce suntem, ce simțim!
Să ne bem cafeaua împreună, virtual, bucurându-ne de împliniri sau rugându-ne pentru cei care au nevoie de ajutor.
Un octombrie așa cum ți-l dorești, dragă Irina!🤗😘
Lumea nu prea mai citește, preferă videoclipuri, însă eu voi continua să scriu, pentru mine, în primul rând, și pentru cine preferă să citească în loc să aculte.
RăspundețiȘtergereDa, acest octombrie a fost mai friguros, aproape cum era când eram copii.
Și eu am început să-mi tricotez o bluză în culorile toamnei.
Un octombrie minunat să ai!