Bine v-am regasit, dupa o luna de absenta!
Sper ca toata lumea e bine, urmeaza sa intru si pe blogroll, sa vad si eu ce mai faceti, ca n-am mai dat pe aici de mult, abia am reusit sa mai postez pe instagram din cand in cand.Nu stiu neaparat daca lipsa timpului e de vina, sau pur si simplu oboseala asta psihica care ma apasa de la o vreme, si o amaraciune de care nu pot scapa, desi incerc.Ma tot gandesc daca sunt eu prea sensibila si prea pun totul la inima, ori traiul in tara asta e teribil de toxic si de consumator psihic.
Evident nu pot trece peste greva profesorilor, care este evenimentul principal al perioadei.Si asta din cauza ca e final de an scolar, si din cauza ca, ce sa vezi, incredibil dar adevarat, profesorii refuza sa se mai multumeasca cu firmiturile aruncate de la masa stapanilor, refuza sa se mai gandeasca la copilasi, la binele omenirii, la vocatie, la bietul stat care n-are, domle, si da, pentru prima oara se gandesc si la ei, la copiii lor, la familiile lor, la viata lor pe care si-ar dori si ei sa o traiasca decent, ca doar mucesc, nu cersesc.Da, oameni buni, la banii lor, profesorii isi permit sa aiba demnitate!asa ceva!!!degeaba li se spune mars la catedra, ca ei nu vor!
Daca profesorii faceau greva in concediu :)), cum foarte inteligent au sugerat unii, nu-i baga nici naiba in seama. Dar asa, greva durand ,,putin mult,, , vorba unui geniu in viata :)), si deranjand inclusiv pe elevii din invatamantul particular, ca de cei de la stat oricum nu prea ii pasa nimanui (ca altfel ar fi dat pana acum 6 procente din PIB pentru ei, cum e legea care nu se aplica), si pe cei cu bani, care sunt asteptati sa studieze in strainataturi, s-au gandit luminile tarii, hai sa vedem ce vor si saracii astia :)).Poate le aruncam ceva acolo si scapam repede.Da au au uitat ca cei permanent flamanzi si fara bani stiu sa rabde lipsuri, deci ce-o mai fi o luna-doua acolo fara salariul si asa amarat :))
Si nu e vorba numai de bani, desi banii arata cat de mult e pretuita munca ta in ierarhia sociala. Nu spun de prorogarile salariale la nesfarsit, de sporurile plafonate la salariul din 1900 toamna, si asa mai departe. E vorba de subfinantarea invatamantului in general, care te obliga pur si simplu sa pui bani din propriul buzunar si asa gaurit, ca sa iti poti desfasura actul didactic in conditii decente, de lipsa de respect a unor parinti si a unor elevi fata de profesor , de scoala, si de invatare in general; de incalcarea permanenta a timpului personal, de cursuri de perfectionare pe banii proprii, in uichenduri;de tone de documente pentru fiecare elev si pentru fiecare activitate didactica, pe hartia si cu imprimanta proprie, ca scoala n-are; si de multe altele, pe care nu le mai spun, ca nu mai termin niciodata.
Mai nou, cu proiectele Erasmus, profesorii merg in alte tari si vad ca acolo se fac lucruri frumoase, moderne, si te intorci aici, unde scrii cu creta pe o tabla veche, si grija multor copii e ca n-au ce manca si ca pica scolile pe ei, nici vorba de acces la invatamant modern.
Dupa cum se vede :)), am adunat multe suparari in peste 20 de ani de cariera in invatamant, si nu vreau sa ma intorc la catedra pana cand societatea si statul nu recunosc ca profesorul nu e bona gratis, si ca scoala e locul unde se invata, nu locul unde se face educatie. Cu educatia sunt datori parintii, nu profesorii.
La scoala elevul trebuie sa vina educat, hranit, imbracat, cu rechizite si cu tot ce ii mai trebuie, odihnit si deschis spre invatare.Si asta, dragi parinti, daca nu se intampla, tot vina acestui stat mizerabil e, care nu face in asa fel ca toti cei care muncesc sa aiba un salariu de la decent in sus, si un program normal de lucru, ca sa poata sa se ocupe si ei de familie, indiferent de natura muncii lor. De aceea e datoria voastra sa sprijiniti orice greva care are loc in tara asta, fiindca problemele celor care muncesc sunt problemele noastre, ale tuturor.
Iar daca cineva vrea sa se vaite ca el munceste la patron cu minim pe economie cate 18 ore pe zi, nu pot sa ii spun decat atat - dragul meu, fa-ti sindicat si lupta pentru drepturile tale, nu astepta sa-i fie patronului mila de tine si sa renunte la profit ca sa-ti dea tie drepturi si salariu.Asa e in tarile civilizate, oamenii care muncesc si-au castigat drepturile cu ajutorul luptei sindicale, nu maraind , da executand, ca niste caini batuti. Ia exemplu de la profesori, nu astepta sa-ti treaca viata rabdand. Pe langa asta, investeste in tine, educa-te, dezvolta noi abilitati, ca sa ai baza de negociere, ca la usa nu prea mai asteapta multi sa te concureze, ca au plecat prin tari mai calde.
