Despre modestie (2)

Dupa cum spuneam in articolul anterior, de-a lungul timpului am renuntat la regulile rigide si la idei preconcepute referitoare la imbracaminte, ghidandu-ma dupa cateva principii generale :

Imbraca-te potrivit contextului : un principiu extrem de practic si de util. Si nu ma refer aici doar la ocazie - adica sa porti rochie de petrecere la o nunta si imbracaminte sport cand mergi cu bicicleta. Ma refer si la contextul cultural, adica sa purtam haine potrivite cu timpul si locul  in care traim.De asemenea, cred ca e bine sa respectam credintele si contextul altor persoane, chiar daca difera de ale noastre - de aceea nu e ok sa intram la manastiri in pantaloni scurti si maieu de plaja.

Imbraca-te potrivit pentru corpul tau - nu  trebuie sa fim tributare modei si sa ne imbracam cu ceva inconfortabil sau nepotrivit doar fiindca asa se poarta. E bine sa ne cautam propriul stil, astfel incat sa ne simtim bine in pielea noastra.

Exprima-ti personalitatea- fiecare om e unic, e diferit si acest lucru se poate exprima si prin hainele pe care le imbracam. Sau, daca suntem in contextul in care ni se cere sa purtam uniforma sau dress-code, putem totdeauna adauga si o nota personala.

Apreciaza-ti corpul - Dumnezeu ne-a facut femei si ne-a daruit un corp care sa arate acest lucru. Nu e in regula sa ne rusinam de el sau sa ne temem mereu ca vom atrage atentia celorlalti prin imbracaminte,prin culoare, prin podoabe sau ca barbatii vor comenta sau vor sari pe noi daca fusta e mai scurta sau bluza putin decoltata.Asta nu inseamna ca e bine  sa ne imbracam astfel incat sa subliniem aspectele sexuale ale corpului, cazand in extrema obiectificarii.Femeile nu sunt obiecte, jucarii create pentru placerea cuiva, dar nici ,,ispite,,.

Respecta limitele celuilalt - nu e treaba  noastra cum se imbraca cel de langa noi. Acest lucru este strict personal si priveste pe fiecare.
Daca o fata este imbracata ,,provocator,, nu inseamna ca e ok, ca barbat/baiat sa o atingi sau sa te gandesti ca ,,o cere,, sau ca ,,a vrut,, desi ea a spus clar nu.Ce ar insemna ca noi, femeile, sa incepem sa plesnim peste fund sau sa inghesuim prin colturi barbatii care ni se par noua ca au pantaloni sau camasa nu stiu cum? Laura a scris un articol foarte bun despre consimtamant AICI - il recomand cu caldura, in special mamelor de baieti.

Sa ne imbracam cu bunacuviinta, cu modestie, cu bun simt, potrivit varstei noastre si contextului istoric si social, deoarece :

1.Bunacuviinta in imbracaminte arata valoarea corpului feminin

Dumnezeu a facut corpul femeii frumos, cu detalii atractive.Acesta e un lucru minunat si nu avem de ce sa ne rusinam!Dar corpul nostru nu e o marfa ieftina la marginea drumului, pe care s-o poata folosi oricine. Atunci cand expunem public parti intime ale corpului nostru, facem ieftin ceva ce Dumnezeu a gandit sa fie valoros.

Atunci cand ne imbracam cu bunacuviinta si demnitate declaram ca trupul nostru e valoros, pretios si nu e pentru ,,consum,,.

2..Bunacuviinta in imbracaminte arata demnitatea femeii

Femeile au crezut ca, eliminand tot mai mult din haine si din ,,ascunzisuri,, vor deveni mai puternice si mai sigure pe ele.In loc de asta, nuditatea si imbracamintea provocatoarea au dus la perceperea femeii ca  un obiect sexual, o jucarie de consum.
Hainele noastre trebuie sa ne exprime personalitatea si valoarea umana, nu caracteristicile sexuale.

3.Bunacuviinta in imbracaminte atrage atentia asupra fetei si a persoanei ca intreg

Atunci cand o femeie  se imbraca astfel incat sa atraga atentia asupra fetei sale, ii invita pe ceilalti sa o cunoasca ca persoana , ca un intreg.

Inainte de a iesi din casa, sau atunci cand ne organizam garderoba, putem folosi cateva intrebari referitoare la imbracaminte, care sa ne ghideze in alegerile noastre :

1.Pentru cine ma imbrac?

•  vreau ca prin hainele mele sa atrag atentia unui baiat/barbat?
• vreau sa imi impresionez  prietenele ?
• vreau sa arat respectul fata de mine insami si fata de Dumnezeu?

2.Care este prima impresie pe care o fac celor care ma intalnesc?cum ar putea sa ma caracterizeze cei care ma vad, be baza hainelor si accesoriilor pe care le port?ca sunt o persoana curata, ingrijita sau dimpotriva?

3.Arat ca o persoana deschisa, prietenoasa, abordabila?Arat ca o persoana capabila sa intretina relatii normale si sanatoase cu ceilalti? sau hainele mele creeaza o impresie de izolare, de separare, de neobisnuit, de ciudat?

4.Prin ceea ce ma imbrac si prin aspectul meu exterior exprim demnitate, bun simt,  bunacuviinta si feminitate?


sursa imaginilor : pinterest.com

Irina 

Iti mulțumesc ca vizitezi Dulce Casa!Daca ti-a placut acest articol poti il poti impartasi altora folosind butoanele de mai jos :). Deasemenea, poti vizita si aprecia pagina de Facebook sau pe cea de Instagram a blogului.

Despre modestie (1)

Scriind ceva despre machiaj la aceasta postare, am primit comentarii care imi atrageau atentia ca nu ar fi ok ca o femeie crestina sa se machieze si m-am gandit ca ar fi interesant sa abordez aici subiectul modestiei crestine in ceea ce priveste imbracamintea si ingrijirea corporala.

Frederick Arthur Bridgman (1847-1928), Dame roumaine, 1882

 Nu e prima oara cand discut despre asta pe blog - ca orice femeie care primeste un indreptar de spovedanie, am citit si eu despre diverse pacate referitoare la standardele de ingrijire corporala sau de imbracaminte, si chiar mi s-a parut in regula, la momentul acela.

 Intre timp gandirea mea s-a mai nuantat referitor la aceste probleme si, mai ales in contextul societatii hipersexualizate in care traim , am inceput sa-mi pun intrebari referitor la modul in care imi invat fetele despre modestie.

Mi-am dat seama ca felul in care ni se transmite invatatura despre modestie poate duce, in mod neintentionat, la creearea unei imagini gresite asupra corpului si sexualitatii noastre. Ne poate face sa ne simtim rusinate de corpul nostru si ni se induc idei de genul :

• corpul femeii este periculos- ii poate duce pe altii (barbati) in inspita, in pacat, de aceea trebuie acoperit cat mai mult
• femeile sunt responsabile daca barbatii le ,,poftesc,,
• barbatii sunt condusi de vedere si de instinctul sexual, de aceea au nevoie de ajutorul femeilor ca sa nu o ia razna si sa actioneze dupa ,,pofte,

Acest mesaj nu doar ca blameaza  pe Dumnezeu pentru modul deosebit si frumos in care a creat femeia, dar transmite si o imagine deformata asupra barbatilor - practic acestia ar fi niste animale care nu se gandesc decat la sex si care nu se pot controla daca vad ceva piele descoperita.

 In Sf. Scriptura, vedem ca Hristos nu le spune femeilor sa se acopere cat mai mult, ci le spune barbatilor sa-si controleze privirea si poftele, subliniind ca responsabilitatea in acest domeniu le apartine si ca sunt datori sa aiba autocontrol.Cu siguranta ideea ca ,,vina apartine femeii,, era raspandita in epoca si era  o scuza comod de folosit pentru cei care profitau de femei, de aceea Mantuitorul a pus punctul pe i :

Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter".Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă. 

Matei 5:27-29 

Desi Hristos a aratat exact unde este problema,uneori  mesajul crestin obisnuit despre modestie plaseaza povara asupra femeii, inventand tot felul de reguli referitoare la imbracaminte.

Este corpul nostru periculos, trebuie sa ne fie rusine cu el?Categoric nu!Oare cum vrem, avand astfel de idei, sa ne simtim bine cu noi insine sau, cand vine timpul, sa avem parte de o intimitate sanatoasa in casnicie?

Asteptare de Nicolae Vermont

 ,,Corpul fetelor poate fi provocator pentru barbati, deci trebuie acoperit bine,, este o idee foarte periculoasa si cred ca ar trebui sa incetam, ca si crestini, sa o promovam, dar  nu consider nici  ca ideea ,,fetele pot sa se imbrace cum vor si barbatii n-au decat sa se descurce,, e in regula.

In Timotei 2:9 ni se spune:

 Asemenea şi femeile (...sa se roage...), în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ;

Categoric, modestia, simplitatea  si decenta sunt foarte importante, dupa cum subliniaza si textul biblic. Cu toate acestea, nicaieri nu sunt precizate niste reguli stricte. E bine  sa ne orientam   conform epocii si culturii in care traim, tinand cont de principiile evanghelice si valorile crestine.

Daca ne uitam  in trecutul  nostru, la costumele populare, putem observa ca ele sunt departe de a fi banale sau lipsite de culoare sau de ornamente.Din contra, romancele au fost extrem de creative si feminitatea era foarte bine subliniata prin materialul hainelor, croiala, cusaturi si accesorii.

Deasemenea, hainele erau gandite sa se potriveasca cu varsta- in tinerete se purtau haine mai colorate, mai bogat impodobite si, pe masura ce se inainta in varsta , hainele deveneau mai sobre.

Femeile nu se jenau sa fie femei la biserica sau acasa , din contra, frumusetea naturala si diferentele de gen erau atent subliniate prin intermediul hainelor si al bijuteriilor, dar fiind in acelasi timp pline de buna cuviinta, de bun simt si de bun gust.

Constantin Stahi (1844 - 1920), „Țărancă tânără”

Personal nu (mai) caut sa  urmez reguli rigide si uneori anacronice referitoare la imbracaminte  sau ingrijire personala si nici nu impun astfel de reguli copiilor  , ci ma ghidez dupa cateva  principii generale...dar despre asta in articolul urmator :).

.

Irina

Iti mulțumesc ca vizitezi Dulce Casa!Daca ti-a placut acest articol poti il poti impartasi altora folosind butoanele de mai jos :). Deasemenea, poti vizita si aprecia pagina de Facebook sau pe cea de Instagram a blogului.

Eleganta sau ,,cernita") - o dilema asupra imbracamintii

...si un raspuns al maicii Siluana :

,,Maică, iubesc culorile, îmi place îmbrăcămintea de bun-gust, elegantă chiar, aş putea spune, dar observ în jurul meu, în biserică, femei în haine cernite şi mă simt stânjenită, însă în haine ca ale lor nu m-aş simţi eu însămi. Ce trebuie să fac?

Avem nevoie de curaj ca să fim noi înşine... Câteodată nu avem acest curaj, chiar dacă suntem corecţi în faţa lui Dumnezeu şi în faţa conştiinţei noastre. Unii nu au curajul să fie între ceilalţi, pentru că nu sunt la fel ca ceilalţi. Astea sunt obsesii: să fii în rând cu lumea, să nu fii marginalizat, să nu fii altfel... Alţii, însă, care se revoltă, vor să fie speciali: îşi fac, de exemplu, o creastă verde, tocmai pentru a-şi împlini nevoia de a fi cineva, de a fi altfel.

Avem nevoie de un curaj sănătos de a fi noi înşine, când nu facem rău celorlalţi cu felul de a fi. Aveţi nevoie să vă faceţi curaj să fiţi ca dumneavoastră, să vă cercetaţi în faţa oglinzii, să fiţi cum sunteţi. Să aveţi grijă să nu fie din mândrie sau slavă deşartă. Aici aveţi nevoie de discernământ şi sfat de la duhovnic. Dacă părintele duhovnic spune că felul în care vă îmbrăcaţi nu este smintitor pentru cei din jur, atunci să aveţi curajul acesta şi să nu fiţi ca ceilalţi.

Să aveţi curajul să vă exprimaţi ca persoană şi prin îmbrăcăminte. E importantă îmbrăcămintea pentru omul de după căderea din Rai. Prin cădere, ne-am pierdut expresivitatea trupească personală, n-am mai rămas decât la mâini şi la faţă. Nimeni nu ne recunoaşte după omoplat, nu? De aceea îl şi ţinem învelit. Dar învelişul pe care-l facem, haina pe care o facem, ne exprimă ca persoană, ne arată personalitatea.

Dar să nu judecaţi pe nimeni. Dacă majoritatea se îmbracă în negru, slavă Ţie, Doamne, că avem de ce jeli în această lume, avem de ce ţine post. Poate că vor să acopere o frumuseţe care îi poate tulbura pe cei din jur...

Fiecare are motivele sale să facă asta. Noi, călugării, ne îmbrăcăm în negru pentru că aşa sunt miresele lui Hristos, mai negre... Dar dacă dumneavoastră sunteţi elegantă şi frumos îmbrăcată, daţi slavă lui Dumnezeu. Sigur că s-ar putea ca cineva să vă invidieze, dar acela e păcatul celui care vă invidiază. Dar numai dacă vă veţi ruga, veţi avea pace în suflet, veţi cădea de acord cu dumneavoastră şi veţi avea binecuvântare de la duhovnic, care este ochiul lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu Se uită la noi, ne cercetează, prin toţi ochii din jur, dar mustrarea şi învăţătura adevărată ne-o dă prin părintele nostru duhovnic - dacă ne ducem la el ca la un părinte, ca la cel ce are ultimul cuvânt.

S-ar putea să vă prindă bine o băsmăluţă mai modestă aşa, pentru smerenie, dar asta numai părintele ştie. Dar altfel cred că mai elegantă fiind, dacă vă veţi pune o basma aruncată strâmb sau o batistă pe creştet, crezând că deveniţi ascultătoare, mai degrabă smintiţi şi faceţi lumea să râdă...

Deci, uniţi curajul cu smerenia de a asculta de duhovnic şi va fi bine.

(MS)