Se afișează postările cu eticheta atmosfera casei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta atmosfera casei. Afișați toate postările

marți, decembrie 22, 2020

Mese festive de la Ikea

 Saptamana trecuta am avut un drum la Ikea si cu ocazia aceasta m-am gandit sa fotografiez mesele festive prezentate acolo.Imi place mult sa ma plimb prin interioarele de la Ikea, sunt multe idei bune pentru spatii mici, in special. Sper sa gasiti in fotografii ceva care sa va inspire, care sa va foloseasca la mesele festive care urmeaza :).

Eu cred ca voi folosi culori clasice - rosu si auriu la Craciun, albastru si alb de Anul Nou. Poate si cu ceva crengute verzi, o sa vad. La meniu nu m-am gandit inca, dar va fi ceva foarte usor, in orice caz.

Voi ce aveti in minte pentru mesele de Sarbatori?
























Cu drag, 

 

vineri, iunie 27, 2014

Un camin linistit intr-o lume agitata

Cel ce voieste sa iubeasca viata si sa vada zile bune...sa caute pacea si s-o urmeze.
1 Petru 3:10, 11

Reint Withaar

Cred ca oricine isi doreste pacea in aceasta lume agitata. Cine a trait suficient de mult stie ca viata nu e o calatorie usoara, ca diferentele de opinie, certurile, supararile, problemele financiare si/sau de sanatate, ingrijorarile, sentimentele ranite, teama, singuratatea, durerea, tristetea, moartea sunt ceva obisnuit.
Un camin linistit nu se cladeste in absenta problemelor, ci in ciuda lor - secretul de a avea un camin linistit este  o inima in care sa domneasca pacea.
Dar cum  putem transforma casuta si familia noastra intr-un loc linistit, in ciuda furtunilor de afara? ....

miercuri, mai 04, 2011

Nevoia de frumos


Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, s-a apropiat de El o femeie, având un vas de alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă.
Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta?Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.
Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine.
Matei 26:6-10

 
In viata mea de credinta am avut o perioada in care nu am inteles exact care trebuie sa fie relatia intre viata duhovniceasca si celelalte aspecte ale vietii unei persoane care traieste in lume. Deoarece cartile pe care le-am citit erau in special destinate monahilor, confuzia mea a sporit si mai mult, intelegand ca trebuie ca viata mea sa se dedice exclusiv lucrurilor duhovnicesti ”inalte”, eliminand atractiile asa zis ”lumesti”, neglijand lucrurile care nu erau ”spirituale”.



Din confuzia aceasta m-a scos parintele Serafim Rose. In  cartea ”Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose”
( o recomand cu mare caldura tuturor, merita si banii, si timpul destinat lecturii) capitolul 96 trateaza exact acest lucru. Pornind de la explicatiile Sf. Teofan Zavoratul asupra firii omenesti, el  concluzioneaza :

”Una dintre erorile  comune cautatorilor duhovnicesti de astazi : ei cauta sa-si satisfaca anumite nevoi religioase, fara a fi ajuns la pace cu unele din celelalte nevoi ale lor (in special cele psihologice si emotionale) sau mai rau - se folosesc de religie in chip nelegitim, pentru a-si implini aceste nevoi psihologice. La astfel de oameni, religia este un lucru artificial, care nu a atins partea cea mai adanca din ei si, adeseori, un eveniment neplacut din viata lorsau chiar atractia fireasca fata de lume sunt de ajuns pentru a le spulbera universul de plastic si a-i indeparta de religie.
In zilele noastre principalul ingredient care lipseste din aceasta armonie ideala a vietii omenesti este ceea ce s-ar putea numi dezvoltarea emotionala a sufletului. Este un lucru nu direct duhovnicesc, dar care adeseori impiedica dezvoltarea duhovniceasca. Este starea omului care, crezand ca inseteaza dupa nevointe si dupa o inalta viata de rugaciune, abia daca este in stare sa raspunda la dragostea si prietenia omeneasca normala.
Asa stand lucrurile, este nevoie adeseori sa ne smerim impulsurile si nevointele noastre duhovnicesti pentru a le testa prin disponibilitatea noastra umana si emotionala pentru ele. Asa se face ca uneori un duhovnic poate sa-si opreasca ucenicul de la citirea unor carti duhovnicesti si sa-i dea un roman de Dostoievski sau de Dickens, ori sa-l indemne sa se familiarizeze cu anumite genuri de muzica clasica- si aceasta fara vreun scop estetic (caci poti fi expert in aceste domenii si chiar bine dezvoltat emotional fara a avea cel mai mic interes pentru nevointa duhovniceasca, ceea ce este tot o stare de dezechilibru), ci numai pentru a-i subtia si forma sufletul,, facandu-l sa fie mai pregatit pentru intelegerea adevaratelor scrieri duhovnicesti.”



Mergand mai departe el explica cum se aplica acest lucru in cresterea si educarea copiilor, si face o referire specifica la dezvoltarea simtului artistic. El isi aminteste de profesorul sau de germana din liceu care, prezentandu-le deosebirile dintre o cladire moderna, si una victoriana spunea :” care este deosebirea dintre aceste doua cladiri?Priviti cu atentie: una are caramizi, are linii; cealalta este din beton, este plata.Una este calda, cealalta rece; una are in ea un simtamant omenesc, cealalta nu are nimic, este abstracta; prima este potrivita spre a fi locuita de oameni...”
Pr. Serafim spune :”De aici am invatat o lectie importanta, si anume ca pana si un lucru mic, cum ar fi prezenta unor linii sau a unor mici ornamente la arhitectura victoriana, care nu au nici o utilitate - da o oarecare calitate. Astazi, ideea de a face ceva mai mult decat strictul necesar s-a pierdut.Utilitarismul, obsesia de a face lucruri practice, este ucigatoare. Desigur, este mult mai ieftin sa faci lucrurile pur utilitarist, dar am pierdut foarte mult. Daca parintii sunt macar capabili sa arate unui copil ca ”aceasta cladire este buna; cealalta nu este buna, este mai curand moarta”- o astfel de educatie de temelie il va ajuta sa nu mai creada ca tot ce este modern, tot ce este recent este mai bun. (...) Educatia contemporana din scoli accentueaza asprimea, raceala si incapacitatea de a judeca ce e mai bun si ce e mai rau- relativitatea totala, care il zapaceste pe om si-l ajuta sa se acomodeze cu lumea apostaziei.”


Cuvintele pr. Serafim m-au facut sa constientizez si sa inteleg ca nevoia de frumos, care este prezenta din plin in sufletul femeii, si in sufletul meu implicit :)), a fost pusa acolo de Dumnezeu, ca s-o folosesc pentru crearea unui camin placut, confortabil si cald pentru cei dragi mie. Facand acest lucru eu imi manifest dragostea fata de ei, si le satisfac anumite nevoi emotionale si psihologice, asa cum Dumnezeu si-a manifestat dragostea fata de mine cand mi-a daruit un camin minunat- Pamantul- bogat in tot felul de frumuseti, parfumuri si culori.
As putea sa trantesc o mancare fara forma  intr-o gamela de plastic, pe o scandura de lemn - pana la urma scopul- adica acela de a ne hrani- se atinge, indiferent in ce mod e servita mancarea - ca sa nu pierd mult timp si sa fug dupa aia sa ma rog :). Dar aleg sa o servesc intr-o farfurie frumoasa, intr-un mod aspectuos, pe o masa aranjata cu servetele si cu flori tocmai pentru a hrani si acea latura a sufletului care are nevoie de frumusete si caldura (si sa ma rog in timp ce fac lucrurile astea).

google.com

Sau ma pot inveli si cu o patura oarecare- dar eu aleg sa crosetez una care sa fie si placuta ochiului.
Desigur, in toate aceste lucruri stiu ca trebuie tinut un echilibru.Trebuie sa ne folosim de lucrurile frumoase pentru anume scopuri- dar nu trebuie sa ne lipim inima de ele si sa traim doar pentru ele. Sau sa ne dezechilibram bugetul familiei in alergarea dupa lucruri, ajungand sa dam in patima. Putem face foarte multe lucruri frumoase pentru casa noastra avand un buget mic, dar punand indemanare, perseverenta si dragoste.
La fel cu ordinea si curatenia - acestea trebuie sa creeze pana la urma o atmosfera in care cei ai casei sa se simta bine, confortabil- si nu sa fie o obsesie, de frica careia sa nu miste nimeni ”in front”, ca nu cumva sa deranjeze vreun lucrusor.

google.com

Atunci cand imi dezvolt si imi cultiv laturile creative ale persoanei mele, si le folosesc spre binele celorlati, multumind lui Dumnezeu pentru darurile pe care mi le-a dat, contribui la cresterea mea duhovniceasca. De aceea consider ca este extrem de important ca  o fata sa nu se preocupe doar de cele legate de scoala (care sunt foarte importante, de altfel), cum adesea se intampla azi, ci si de tot ce este legat nu doar de gospodarie, ci si de infrumusetarea caminului.


Din fericire aici descoperirile moderne ne ajuta foarte mult :)). Daca nu avem o bunica sau o mama de la care sa invatam „artele” casnice si gospodaresti, gasim o multime de carti, situri, bloguri, filmulete care ne indruma in amanunt, astfel ca nu putem spune ca n-avem de unde invata :)). 
Daca nu avem o „inima de gospodina” , daca ne place mai mult sa petrecem timp in afara casei  decat sa lucram pentru confortul si frumusetea caminului nostru, sa-l rugam astazi pe Dumnezeu sa schimbe acest lucru in noi, si sigur vom primi tot ajutorul de care avem nevoie.

Va doresc o zi frumoasa, si o inima pentru caminul vostru!

Irina

sâmbătă, aprilie 16, 2011

De ce nu fac curatenie de Pasti

Acum 7 ani, pe cand eram insarcinata cu Ilinca, un prieten a locuit la noi pentru o perioada.
Provenind dintr-o familie cu 10 copii, acest om era extraordinar de curat si de ordonat. L-am intrebat odata cum a reusit mama lui sa creasca atatia copii, si sa-i educe bine. Mi-a spus ca una din regulile de aur, obligatorii la ei in casa era- daca ai luat un lucru trebuie sa-l pui la loc imediat ce l-ai folosit. Mi-a ramas in minte aceasta idee, mai ales ca eu mereu m-am luptat cu mine insumi in acest domeniu al ordinii si curateniei, fiind o fire mai delasatoare.


Dupa nasterea Ilincai lucrurile au luat-o pur si simplu razna, fiindca nu reuseam sa fac fata si ingrijirii copilului, si ingrijirii casei. Nu reuseam niciodata sa gasesc lucrurile, sa am totul pus la loc, spalat, si asa mai departe. Mereu ma simtrem epuizata si depasita de tot ce aveam de facut. Asa ca am inceput sa caut o solutie, si astfel am descoperit pe net blogurile mamicilor cu multi copii care faceau homeschooling, si pe langa asta aveau casa curata, mancarea facuta la timp, camara aprovizionata cu cele necesare. Incetul cu incetul mi-am notat diferite idei, am incercat sa-mi fac o rutina, sa imi organizez casa, sa fac un program de curatenie, un meniu, o lista de cumparaturi. Intre timp familia noastra a crescut, dar interesant este ca acum casa noastra este mult mai curata si mult mai ordonata decat atunci cand aveam un singur copil.
Deoarece , cu programul pe care mi l-am stabilit, trec odata pe luna peste tot prin casa cu o curatenie generala, nu este nevoie sa fac ceva special de Pasti sau de Craciun.



Pe langa acest program, avam si cateva reguli obligatorii pentru familia noastra :
- orice lucru trebuie pus la loc imediat ce este folosit
- nu se mananca decat pe masa din bucatarie, la orele stabilite. Nu se rontaie biscuiti, paine, etc. prin casa si intre orele de masa.
-locul de joaca al copiilor este in dormitorul lor, nu prin toata casa. Jucariile nu au ce sa caute in sufragerie, bucatarie, hol . O jucarie trebuie pusa la loc cand nu mai este folosita (fac o paranteza ca sa spun ca aceasta regula a fost cel mai greu de implementat si ne-a cerut mult efort, timp  si bataie de cap ca s-o impunem, dar rezultatele au meritat. Inca mai avem de lucru la acest capitol, dar in mare sunt foarte multumita de ce am realizat)



Alte lucruri pe care le fac si m-au ajutat foarte mult :
- in camera copiilor nu pastrez toate cartile si jucariile, ci doar cateva. Restul sunt in camara, sub cheie, si se dau prin rotatie, si doar la schimb cu alte carti/jucarii din camera
-deoarece fetele mai mici obisnuiau sa scoata hainele din dulapuri, sau cele mai mari sa faca parada modei cu toate toaletele de pe umerase am pus incuietori la dulapuri, si nu mai au acces la ele. Afara au doar hainele de casa, pijamalele, iar hainele pentru plimbare sau pentru gradinita le scot inainte, si acestea trebuie tinute aranjate intr-un loc. Fiecare copil are dulapul lui, asa ca mi-e usor sa gasesc ce au nevoie, fara sa mai pierd timpul. Organizarea si intetinerea hainelor mi se pare cea mai dificila problema cand familia e mare, deoarece volumul de lucruri este mare, iar copii murdaresc repede. Asa ca zilnic e de spalat, calcat si aranjat, ceea ce ia de obicei mult timp, asa ca ultima dorinta a unei mame cu multi copii e sa scoata cineva din dulap ceea ce tocmai a aranjat cu mult efort :)).
-nu avem covoare mari si grele, si nici perdele lungi, sau draperii. Toate acestea au dimensiuni si greutati reduse, astfel incat sa poata fi rapid scuturate sau spalate si puse la loc.
- nu gatesc retete complicate.De obicei pentru pranz fac legume fierte la abur, cu gratar si salata, si sos din iaurt, maioneza sau rosii,ori paste, iar pentru dimineata si seara ou fiert, sau paine cu diverse pateuri, dulceata ori unt, cu ceai sau lapte alaturi. Nu cumparam mezeluri de ani de zile- rar de tot se mai intampla sa luam cate ceva doar de pofta. Dulciuri fac rar, iar cand fac nu ma complic cu retete elaborate.
Aceasta ar fi in mare cam ce fac eu in materie de ordine si curatenie. Cred ca un mediu curat, ordonat este important si pentru copii si pentru adulti. Cand toate sunt la loc nu se pierde timp cu cautatul, si se scutesc multi nervi si lacrimi. Cand fiecare stie care sunt regulile, si ce are de facut, dispar zapaceala si stresul. Desigur, avem si noi zile cand lucrurile merg prost, cand, din diverse motive imi dau programul si rutina peste cap, si atunci trebuie sa muncesc mai mult ca sa recuperez, dar una peste alta sunt destul de multumita de cum arata lucrurile acum.


Un model si un ideal pentru mine in acest domeniu este femeia descrisa in Pildele lui Solomn, la capitolul 31.
Ea vegheaza  la propasirea casei sale si paine, fara sa lucreze; ea nu mananca.(Pilde 31:27)
Mi-a luat ceva timp sa inteleg ca toate sarcinile gospodaresti pe care le am in casa trebuie duse la capat cat mai bine nu  ca sa fiu apreciata de altii, ci fiindca ele sunt responsabilitatea mea inaintea lui Dumnezeu.
In Tit 2:5 Sf. Apostol Pavel spune ca femeile tinere trebuie sa fie curate, gospodine...ca sa nu fie defaimat cuvantul lui Dumnezeu, iar in 1Timotei 5:14 vaduvele tinere sunt indemnate, printre altele, sa-si vada de case si sa nu fie lenese. Iar Sf. Teofan Zavoratul  clarifica:

Sunteţi soţie, sunteţi mamă, sunteţi stăpână a casei. Toate îndatoririle soţiei, mamei, stăpânei casei sunt înfăţişate în scrierile sfinţilor Apostoli. Cercetaţi-le si apucaţi-vă să le împliniţi cu conştiinciozitate, fiindcă este îndoielnic că mântuirea se poate rândui fără împlinirea îndatoririlor pe care ni le impun poziţia socială şi ocupaţia noastră. Acestea sunt de la Dumnezeu şi se pot întoarce ori spre plăcerea Lui, dacă sunt împlinite cu credincioşie, ori spre jignirea Lui, de nu sunt împlinite.

 Ordinea si curatenia in camin, administrarea casei in general reprezinta lucrarea noastra de slujire pentru Dumnezeu. Nu toate femeile sunt mame, nu toate femeile sunt sotii, dar toate au, cu harul Domnului, un coltisor mai mare sau mai mic pe care sa-l adminstreze si in care sa fie gospodine. Sa nu se inteleaga gresit- asta nu inseamna ca mama/sotia trebuie sa fie sclava tuturor, si sa le stranga in urma.Toti cei din casa trebuie sa aiba responsabilitati in gospodarie, iar in ziua de azi, cand femeile  merg de obicei la serviciu, barbatii trebuie sa preia o parte din sarcini. Dar femeia e capul in acest domeniu, ca sa zic asa :).


Din pacate gospodinele nu se nasc, ci se fac :)), asa ca, atunci cand avem fete, responsabilitatea noastra se dubleaza- trebuie ca noi sa invatam sa fim gospodine cat mai bune, si sa le invatam si pe ele. Daca aveti sfaturi sau idei despre cum as putea sa ma perfectionez in acest domeniu m-as bucura sa mi le impartasiti la comentarii.
Va multumesc pentru vizita si va doresc un sfarsit de saptamana placut!

Irina

credit imagini- Beatrix Potter

marți, martie 29, 2011

Ceaiul de la ora 5

Nu am gasit niciodata o ceasca de ceai destul de mare, sau o carte destul de lunga ca sa ma multumeasca.
C. S. lewis

În copilarie obișnuiam sa beau ceai la micul dejun ori cina, sau cand eram bolnava. Citisem  de ceaiul de la ora cinci doar în romane :).În ultima vreme am observat că tot mai multă lume revine la placutul obicei de a bea ceai, mai ales ca oferta de amestecuri de ceai si de cescute s-a diversificat foarte mult :).


Tea in the Garden at the Chateau de Rozieres - Henry Salem Hubbe

Tea in the Garden at the Chateau de Rozieres - Henry Salem Hubbe


În timpurile de altă dată oamenii se adunau la o ceasca ca sa socializeze.
Caragiale povestește în celebra lui schita Five o’clock :

Five o'clock pe englezeşte înseamnă ora cinci . În lumea mare, fiecare damă-şi hotărăşte o zi pe săptămână (jour fixe), când primeşte, la orele cinci după-amiază, vizite şi face musafirilor trataţie cu ceai; de aceea se mai zice şi five o'clock tea, adică pe româneşte ceaiul de la ora cinci . În genere, damele din lumea mare publică în carnetul lui Claymoor, spre ştiinţa numeroaselor lor cunoştinţe, ziua lor de primire. De exemplu, citim în „L'Independance roumaine:“
„Madame Esmeralde Piscopesco, five o'clock tea tous les jeudis.“
– Azi e joi. Haide, zic eu, la Madame Pisocpesco.




Langa ceasca de ceai se  punea o prajiturica, sau o gustare, pentru a intrema nitel sufletul :)).
Laura  (Casuta Laurei)a redat un fragment din cartea pentru gospodine a doamnei Comsa (cititi toata seria, e grozava), care ne descrie cum se pregatea ceaiul alta data:


"Pentru a aranja cu gust o masa de ceaiu, se va intrebuinta de preferinta, o fata de masa alba, brodata cu bordura sau o fata de masa simpla, - intinzandu-se peste fata de masa, o tableta brodata si asezata in colturi.


Susane Rios


Fiecare tacam se compune din o farfurie de desert, iar tacamul propriu-zis,
se va aseza la dreapta farfuriei, iar servetele, corespunzatoare fetei de masa, la stanga si in dreptul farfuriei un pahar, pentru apa.
Din doua in doua tacamuri, se va aseza cate o sticla cu apa si cate o sticluta cu rom.

F. Soulacroix - The Tea Party



Dealungul mesei, incepand dela capetele opuse, se va pune cate o zaharnita si
cate o chisea cu spuma de frisca precum si cate un cosulet, acoperit cu un servet brodat
pe care aranjam diferite prajituri de ceai;
se va mai aseza la fiecare cap al mesei, cate o chisea cu unt proaspat, in figuri, sau cu unt de sardele ori de raci; afara de acestea se va mai pune si cate o farfurie de sticla cu sandvisuri si cate o farfurie cu friptura rece si sunca taiata in felii subtiri.

L. Moeller - A Tea Party
L. Moeller - A Tea Party

Afara de acestea, sa nu uitam a pune la fiecare capat de masa, cate o solnita. Se mai poate adaoga cartofi copti, oaua si castane coapte, care vor fi puse in servete facute anume pentru acest scop si asezate pe farfurii incalzite.

 George Sheridan Knowles

Pentru infrumusetarea mesei, se pot aseza la fiecare extremitate a mesei si doua cosulete ovale, cu flori nu prea inalte.
Indata ce conmesenii au ocupat loc, li se va servi pe o tava, cestile cu ceaiul fierbinte; cestile se vor aseza pe mici servete, la stanga fiecarui tacam.
Exempla de aranjarea mesei de ceaiu:
Ceai cu rom si pesmeti englezesti; cap de mistret; risole, mere in gelatina;
Ceai cu rom si cu spuma de frisca; prajituri de ceai; sunca cu aspic; galatina de curcan; carnati in halat; branza; poame;
Ceai cu rom si frisca; pesmeti de Graz; pastete de iepure; torte; liquer dulce; castane coapte;
Ceai cu cognac si cu spuma de frisca; paine mozaica, friptura rece, cascaval de Penteleu; prajituri; poame"

Vladimir Pervunensky. Evening Tea in the Lilac Garden.

Va doresc o dupamiaza placuta alaturi de prieteni dragi, si de o ceasca de ceai!

Irina

joi, mai 20, 2010

Atmosfera căminului



„Am convingerea fermă că această teamă modernă a dispariției căminului poate fi anihilată numai dacă cei care doresc ca locuința lor să rămână un cămin iau măsuri practice în această direcție și îl privesc ca atare, și nu ca pe o expoziție de mobilă aflată sub un acoperiș oarecare pentru a fi protejată de ploaie și de furtună.
Bineînțeles, relațiile interumane sunt cele care transformă o casă într-un cămin - fie raporturile între membrii familiei, fie înțelegerea  și căldura cu care sunt întâmpinați oaspeții.Iar relațiile interumane se bazează pe comunicare și depind de ea. Pentru ca această comunicare să existe este însă nevoie de timp. Ea este prilejuită de atmosferă, iar aceasta, la rându-i, de toate lucrurile aranjate cu dragoste și creativitate într-o formă vizibilă.”

( Evadarea din rutină, de E. Schaeffer,
din capitolul „Aranjamente florale” )

sâmbătă, mai 08, 2010

Trăiește ca și cum





„Trăiește ca și cum vei da socoteală de starea casei tale și de folosirea timpului tău...pentru că vei da!

Atunci când soții noștri sau oricine altcineva pășește pe ușă și se uită în jur, noi tocmai am arătat ce am făcut ca răspuns la chemarea lui Dumnezeu de-a ne administra casa. Ce vad oamenii când intră în casa ta?Găsesc ei liniște sau haos?Pace sau panică?Palat sau cocină de porci?Dovada pregătirii sau a amânării?
Acum gândește-te o clipă la sentimentul pe care îl ai când intri într-o cameră de hotel. Ce te întâmpină?Ordinea. Liniștea.Curățenia. Încă poți vedea urme de aspirator pe covor.Patul este făcut (amintește-ți că el ocupă 80% din spațiul vizual al camerei). Nu funcționează nici un televizor sau radio. Ordinea domnește pretutindeni. Cineva a dat dovadă de o administrare eficientă și eforturile persoanei respective au făcut din acea cameră un sanctuar. ”

(O femeie după inima lui Dumnezeu - de Elizabeth George )

joi, mai 07, 2009

Evadarea din rutina

Am citit "Evadarea din rutina" cu mai multa vreme in urma. E o carte excelenta, plina de idei creative, care aplicate pot face din caminul nostru un loc placut si odihnitor pentru noi si pentru cei dragi. De fapt capitolul "grdini si gradinarit" mi-a inspirat realizarea micii mele terase de balcon. Iata si un scurt fragment:

" Prima "gradina" pe care eu si Fran am avut-o a fost o galeata adanca si larga din lemn, pentru unt, pe care am umplut-o cu pamant negru, gras, adus de Fran dintr-o padure, amestecat cu un strat de ingrasamant natural pentru a-l face mai fertil. In zilele acelea deprimante de dupa terminarea colegiului, in timp ce el frecventa seminarul, locuiam intr-un apatament de la periferia orasului Philadelphia, de fapt o mansarda a unei vechi case.Acoperisul era din tabla, imprejmuit cu o balustrada urata(..). Ei bine, acel vas de lemn a fost sursa unei privelisti total diferite.Nu puteam transforma acoperisurile caselor, zidurile de caramida, firele electrice, stalpii de telefon si containerele de gunoi in munti si arbori, dar puteam totusi schimba privelistea deprimanta oferita de acoperisul de tabla si de balustrada de lemn. Am asezat recipientul de lemn la mijloc, chiar langa balustrada, si am plantat intr-o parte a lui rochita randunicii.(...) Alaturi am pus petunii albe si albastre-purpuriu, apoi albastrele, si in cele din urma iedera si vita cu frunzele vargate care sa formeze o perdea deasa. (...) Acest loc minuscul a creat o atmosfera si un sentiment de satisfactie pe care nu le pot descrie(...) Aveam o gradinita a noastra cu flori si vegetatie pe care sa le ingrijim, sa le udam si sa le privim crescand, care faceau ca noi sa ne simtim mai bine si sa suportam imprejurimile dezolante.

"Evadarea din rutina "- Edith Shaeffer, ed.Logos
(Traducerea cartii "The hidden art of homemaking" )

vineri, noiembrie 07, 2008

Patru pereti nu fac un camin



"Patru pereti nu fac un camin- chiar daca e un palat plin de tot ceea ce banii pot cumpara!
Viata in camin este mai importanta decat casa in sine si decoratiunile sale. Viata in camin inseamna fericita arta de a trai impreuna in dragoste. Intram in unele case si ele sunt pline de dulceata, asa cum un camp cu flori de vara e plin de parfum. Totul este ordine, frumusete, delicatete si pace. Intram in altele si gasim dezordine, egoism, duritate si galagie. Diferenta nu este intamplatoare. Atmosfera caminului nu poate fi mai buna decat cei care o creeaza. "

J.R. Miller , 1882

luni, august 04, 2008

Caminul - o mica Biserica




Facand la un moment dat bilantul vietii mele duhovnicesti ma gandeam cu tristete ca, de cand cu copiii, nu mai am linistea de alta data. Mi-am amintit cu melancolie la zilele in care imi faceam rugaciunile fara sa ma intrerupa nimeni, cand citeam o gramada de carti fara sa mi le smulga careva din mana, sau cand participam la Sf. Liturghie de la un capat la altul. Si ma tot intrebam cum as putea sa imi indeplinesc si obligatiile zilnice, dar sa regasesc si acea stare sufleteasca dinainte de a avea familie.

In cautarea unui raspuns am pus mana pe "Vietile Sfintilor casatoriti"- cu atatea obligatii si griji cate avem in lume, te intrebi cum au putut unii, casatoriti fiind, sa ajunga sfinti.

Si am gasit raspunsul chiar de pe primele pagini:

"intradevar, casnicia e o mica Biserica.Deci este cu putinta sa-i intrecem(duhovniceste)pe toti ceilalti, facandu-ne buni soti si sotii"

(Sf. Ioan Gura de Aur)



Nimic mai simplu- nu trebuie decat sa devin o sotie mai buna, ca sa cresc duhovniceste!


Dar cuvantul staretului Macarie de la Optina ("Russian letters of direction") e si mai graitor:

"intrebarea pe care trebuie sa si-o puna crestinii deja casatoriti, si cu copii de crescut nu este : "cum pot sa-mi reduc la minimul necesar obligatiile familiale, astfel incat sa fiu "liber" sa duc o viata "mai duhovniceasca" ? ci mai curand "cum sa-mi cultiv in viata de familie dragostea de Dumnezeu si de aproapele?"

Mi-am dat seama ca regretam prosteste bucuriile duhovnicesti din trecut, in loc sa ma bucur deplin de clipa prezenta si sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a daruit o familie asa de frumoasa in mijlocul careia ma pot mantui, doar iubind si facand din casa noastra un camin, in care Dumnezeu sa fie prezent. Desigur, acum nu mai am timp si cateodata nici dispozitie sa citesc foarte mult din Scriptura- dar pot citi cate un fragment scurt impreuna cu Ilinca. Poate n-o sa ma rog in liniste timp de un ceas-doua, dar cand spal vase, sau dau cu mopul, sau calc rufe pot spune "Doamne, miluieste-ma..." sau alte rugaciuni scurte. Poate n-o sa stau la toata Sfanta Liturghie, dar macar 20 de minute daca stau impreuna cu copiii in Biserica, si daca-i impartasesc saptamanal am facut ceva mai valoros decat sa ma bucur eu in mod egoist de liniste. Apoi viata de familie imi ofera un mediu excelent pentru a lupta cu patimile- mania, lacomia, lenea, etc. - toate virtutile opuse acestora pot fi exersate zilnic in timp ce incerc sa educ copiii, sa fiu o sotie mai buna, sau sa organizez casa. In concluzie, n-o sa ma mai plang niciodata ca n-am timp sa cresc duhovniceste, si o sa ma stradui sa traiesc cu folos realitatea de zi cu zi, si n-o sa mai regret ca viata nu e asa cum mi-am imaginat-o eu.

Irina