Conferinta Homeschooling Romania 2012

Din pacate n-am fost prezenta, desi mi-ar fi placut. Dar Odorheiul Secuiesc e cam departe pentru noi :) . Conferinta a avut loc pe 24 martie, si puteti citi aici impresiile Iuliei.

Irina

Homeschooling, o idee peste puterea de înțelegere a unui socialist

autor : Andreas Stamate
sursa articolului  


E foarte complicat într-o societate etatizată complet, să explici poporului de ce nu guvernul este  șansa lui la dreptate, obiectivitate, egalitate, speranță ș.a.m.d. De ce nu guvernul este cel care trebuie să-i sară în apărare când i se întâmplă nedreptăți, sau de ce nu guvernul este cel care poate împărți sănătatea, educația sau securitatea într-o societate. Statul a încercat și a și reușit să inoculeze în mase nu numai concepția de furnizor absolut al unor astfel de servicii pe piață. Din nefericire, el a reușit să inoculeze inclusiv concepția că atunci când greșește, nu există o răspundere personală pentru prejudiciile create, și că schimbarea vine prin accesul la umilul drept de vot, conferit printr-o constituție, și cu ajutorul căruia poporul schimbă un stat cu alt stat.
Prin acest articol voi încerca să fac o pledoarie pentru homeschooling ca alternativă la serviciile de educație falimentare ale statului. Argumentația pleacă de la premisele (necesare și sănătoase) că, cel puțin în România:
1. atitudinea obedientă față de orice întreprindere sau demers al statului este privită nu numai precum o cale către adevăr (asta implicând un nivel teoretic), ci chiar un mod sănătos de a trăi (deci și practic). Altfel spus, nu ai voie în fața unui popor care atinge cote alarmante de obediență și dependență iremediabilă față de stat, să critici tocmai ceea ce ei sunt convinși că merge, deși nici măcar istoria nu ține cu ei (ca să nu mai explicăm că au nevoie și de susținere teoretică, dar asta este deja peste puterea de înțelegere a masei). 2. nu există universități private  (nu numesc universitate privată doar pe argumentul autonomiei fondurilor, ci acea universitate  a cărei înființare nu este condiționată de aprobări ale aparatului de stat)
3. statul nu poate oferi în mod real educație pentru că este bazat pe sistemul redistribuției și a imposibilității de a cunoaște efectiv nevoile de educație ale oamenilor

Educația nu este un bun public

Termenul “public” din intertitlul de mai sus se referă accepțiunea etatică. Adică al statului sau care provine de la stat. Deși e posibil să pară scandalos (evident, în această țară), nu trebuie să ne ferim (cei care știm asta, at least) să spunem că educația ca proces cognitiv există și independent de stat. Educația este publică pentru că oricine poate avea acces la acest bun, prin plata unei sume de bani. Ea nu este publică pentru că aparține statului. Oricât s-ar încerca contrazicerea acestei teze atât de simple, ea funcționează independent de ce am spune noi.
Deci dacă educația nu aparține statului, atunci cui aparține, sau cine este îndreptățit să o ofere? Educația este un bun ca oricare alt bun, și nu există niciun motiv rațional pentru a crede că domeniul privat nu îl poate oferi. De cele mai multe ori, părinții oferă educație în primii ani de viață și spre pubertate, net superior serviciilor publice de educație (școala primară, gimnaziu). Deci educația există ca bun independent de stat, și (atenție!) pe deasupra este oferit și realmente gratuit. Dificultățile în a înțelege ce am spus în rândurile pe care tocmai le-ați citit este foarte posibil să provină din același mit care bântuie și este propagat de socialiști sau intervenționiștii reformatori, anume că părintele este incapabil să ofere el cunoștințe solide propriului copil și că mult mai bine ar fi să-ți lași copilul în seama statului, pentru că statul știe mai bine.
Educația este un bun precum ziarul, cartea sau stiloul. El poate fi oferit profitabil de către un sistem privat sau de către părinți. De ce astăzi este aproape imposibil de crezut că părinții pot să-și învețe copiii cu folos matematică, limba română, geografie sau alte discipline? Din câteva motive simple:

1. pentru că ordinea socială este un sistem al cărui designer este statul. Încă de la începutul vieții, părinții sunt “informați” și “sfătuiți” că odrasla lor trebuie să meargă la o grădiniță. Apoi, mai trec ani și copilul trebuie dus la școala primară. Apoi vine gimnaziul și liceul. În accepțiunea creatorului educației etatice, în mod absolut, calea aceasta este: primar, gimnazial, liceu. În mod absolut, copilul nu se poate dezvolta decât parcurgând aceste etape. Astfel, copiii care dovedesc abilități practice își pierd un deceniu din viață învățând discipline aflate sub controlul direct al autorității statului (deținătorul adevărului absolut în ceea ce privește parcursul educațional potrivit al unui copil în viață), iar copiii-geniu își pierd vremea cam tot atât, plafonându-se de timpuriu. Însă amândurora le este șlefuită încet, programat, obediența față de stat și încrederea că ceea ce autoritatea a dictat este bun (argumentul 1 preferat al socialiștilor)
2. pentru că dacă părinții și-ar educa copiii, atunci ar exista părinți iresponsabili, dezinteresați de educația propriului copil și am ajunge o societate de infractori, ne-am da în cap unul altuia. Astfel, numai statul, organizație total responsabilă, poate fi alternativa la părintele bețiv, iresponsabil, drogat. (argumentul 2 preferat al socialiștilor, care deseori face pereche cu argumentul prohibiției sau interzicerii consumului anumitor produse nocive)
3. pentru că părinții nu au timp să-și pregătească copiii pentru viitoarele meserii. Ei când ar mai munci ca să-și câștige traiul? Părinții muncesc ca să plătească educația copiilor, aceasta este ordinea firească a lucrurilor în lume. Așa se întâmplă peste tot (argumentul preferat al încă-indecisului cu privire la problema celui mai bun producător de educație)
O reinterpretare sănătoasă (deci incompatibilă cu mentalul socialist nociv) ar suna așa:

punctul 1: educația poate fi oferită și de părinți și în regim privat, în sens antreprenorial. A presupune că părintele sau o școală privată nu poate oferi educație este echivalent cu a presupune că o companie producătoare de avioane nu poate produce și vinde avioane. Aberația constă în a privi părintele ca incapabil în a oferi educație, și pe de altă parte a considera capabilă o autoritate în a servi acestui scop. Socialiștii democrați vor spune: “Nu-ți convine educația? Mergi la vot și dă-i jos pe guvernanți și impune forma ta proprie de educație. Ai această posibilitate, ai acest drept umil constituțional”. Pare foarte simplu. Însă, de ce am crede mai puțin în părinte și mai mult într-o gașcă de indivizi care aplică politici educaționale? Ce îl determină pe un om, care gândește cu capul lui, să nu creadă că părintele este capabil de asemenea virtuți, dar să creadă că ceva mult mai complicat și greu de estimat (o politică publică lăsată în seama unor străini de familie) poate fi pus în practică? Simplu. Ani grei de propagandă etatistă. Prezentă și azi.

punctul 2: nimic nu poate face părintele mai iresponsabil decât statul. Sigur că există părinți iresponsabili, însă nu putem abandona realitatea ce ne spune că și statul asistențial este iresponsabil. Și atunci, convine mai mult să ne dăm pe mâna statului sau cei care știm că ne putem educa copiii, să-i educăm singuri sau să-i dăm la școli private? Într-o societate cu homeschooling, vor exista probabil părinți iresponsabili, însă diviziunea muncii nu le va lăsa copiii de izbeliște. Într-o societate în care educație furnizează statul, viitorii copii vor fi literalmente niște neadaptați, non-critici, pasionați de relativismul moral și iritați de adevăruri absolute, obedienți față de autoritate (orbește!), cu o antipatie zdravănă la schimbare, obiectivi, adepți ai binelui comun, luptând pentru cauze pierdute precum egalitatea de șanse, necăutând a se lămuri în discuții ci doar a-și prezenta opinia, a dezbate, amatori de discuții fără o finalitate profitabilă din punct de vedere moral, postmoderniști cu accese de furie la adresa clasicului, speriați de eventuala ipostază în care ar juca rolul omului care trage concluzii, diverși, multiculturali, posesori de cultură generală, posesori de multe diplome și puține cunoștințe reale despre ce înseamnă teoria și ce înseamnă munca, fricoși de răul cel mare și neluptând pentru bine ci pentru răul cel mai mic ș.a.

punctul 3: Sigur că părinții nu au timp. Sistemul etatic produce pe bandă rulantă niște contribuabili perfect non-combatanți, astfel încât odată ce ai atins vârsta de 40 de ani, deja începi să-ți aștepți pensia de la stat “bine-meritată”. Problema nu este că părinții nu au timp (lăsând la o parte că afirmația este după ureche), ci că aproape jumătate dintr-un an ei sunt nevoiți să muncească pentru a plăti statul. Și vă invit să citiți aici cam cât timp exact vă petreceți din an pentru a plăti birurile către stat. În aceste condiții timp pentru educație sau pur și simplu timp liber este deja o problemă a bunurilor de lux. Concluzia: mai mulți bani la public, mai multe posibilități de investiție și de consum profitabil al timpului liber.

Mitul libertății de alegere a educației potrivite

Printre oameni circula această iluzie: fiecare este liber să-și aleagă ce vrea să studieze sau dacă vrea sau nu să studieze. Propaganda etatistă ne învață că statul nu obligă pe nimeni să fie școlit. Statul doar pune la dispoziția oricărui om care dorește să se școlească, servicii publice de educație. Să fie oare așa? Nicidecum! Și asta pentru că:
1. libertatea de a fi educat presupune și posibilitatea de a fi needucat (în sens etatic) fără consecințe nefaste precum: oprobriul public sau imposibilitatea de a te angaja
2. se crează senzația că ai libertate în a alege, ceea ce este perfect adevărat. Însă renunțarea la a mai alege din nou te trimite sub suspiciunile de a fi infractor, bișnițar sau oricum suspect de lenevie. A nu avea școala primară, gimnazială, astăzi înseamnă a fi needucat (de unde și vorba Are patru clase, deci e prost!).
Deci libertate de alegere nu există decât într-un singur sens. Asta e ceea ce se vede. Faptul că putem opta pentru un liceu sau altul. Ceea ce nu se vede este că dacă nu optezi pentru gimnaziu nu ai cum să treci la liceu, sau dacă nu optezi pentru liceu facultatea rămâne doar un vis. Acestea rămân însă niște povești de adormit copiii. Geniul sau copilul mai puțin talentat într-o direcție nu sunt două piulițe pe care menghina etatistă le poate uniformiza, egaliza. Sigur, tocmai asta se întâmplă acum. Libertatea de alegere presupune libertatea de a nu alege. Oricât s-ar strădui socialiștii să ne convingă că e pe invers. Adevărul din această logică nu poate fi falsificat.
Libertatea de alegere a educației potrivite este un mit ce rezultă din maniera agresivă în care sunt tratați cei nu tocmai pasionați de școală. Ei sunt respinși de societate. De aici și vorba Nu înveți? Te face mama frizer sau gunoier! unde observăm derizoriul în care se cufundă cele două meserii. Cu alte cuvinte este o rușine să devii într-astfel. O societate (gândită de stat) care se vrea supracalificată (câte 2 facultăți/mastere/doctorate per capita) și supraeducată în școlile publice nu poate avea pretenția schimbării decât atunci când va înțelege că școala nu este un bun al statului. Idealul etatic este să creeze omul obedient, și cel mai potrivit mod în care acesta poate fi atins este prin controlul educației. În aceste condiții nu este de mirare cum după mai bine de 12 ani de școală, studentul de anul I privește statul ca panaceu universal la toate problemele vieții lui. Astfel, conceptualizarea unei societăți în care statul este absent (măcar din câteva sfere de activitate economică și utilizând argumente de bun simț) este o adevărată aventură, din care riști să ieși foarte șifonat. Vă dați seama deci cam câtă argumentație poți emite în fața unui individ care nu pricepe clar sau nu vrea să priceapă instrumentarul utilizat de partenerul de dialog. Respectul față de partenerul de discuție, în România de astăzi înseamnă a pleca de la un lucru comun: acceptarea statului. Altfel, nu încape discuție. Există o frică stringentă de necunoscutul de dincolo de stat. Dacă nu statul, atunci cine? devine astfel, întrebarea zilei la toate talk-show-urile, răspunsul fiind chiar acasă în propria ogradă.

Homeschooling este o alternativă la serviciile de  educație oferite de stat pentru că reprezintă un drept fundamental al părinților.  Educația este extrem de importantă pentru copil, însă de aici nu decurge absoluta necesitate ca aceasta să fie furnizată de stat și nici faptul că părinții sunt incapabili de a o oferi. Sunt suficiente dovezi pe piață pentru a observa cu ochiul liber cât de falimentară este educația publică. Nimeni nu este responsabil pentru educația altuia, cu excepția obligației morale pe care părintele o are în fața copilului. Din calitatea educației de a fi un bun economic rezultă și criteriul subiectiv în care aceasta se alocă, adică doar cine plătește beneficiază. Adică opus sistemului actual în care toată lumea plătește pentru educație. Libertatea de a-ți alege educația presupune și libertatea de a nu mai contribui prin impozit la fondurile publice pentru educație. Foarte simplu! Cine vrea să fie beneficiarul educației publice atunci va trebui să contribuie la sistemul public, cine nu vrea să nu contribuie. Ar fi perfect normal să fie așa. Dar să nu uităm că în această situație, socialiștii adepți ai sistemului public de furnizare “a tot ce mișcă”  vor cam plânge deoarece ei nu sunt obișnuiți să-și asigure traiul și educația prin eforturi proprii ci doar cu ajutorul părintelui-stat. Și cum aceștia sunt mulți, mai avem puțin de lucru să-i convingem.
Homeschooling-ul este un pas înainte pe calea liberalizării pieței educației. Părintele este singurul (cel puțin prezumtiv) care se gândește la binele copilului său, nu statul. Statul-educator este doar pentru cei care nu pot gândi cu propria minte, ei trebuie asistați, trebuie ajutați să gândească

Conferinta Educația Acasă - și o carte în dar

Anunțam într-o postare anterioară că în București va avea loc o conferință de homeschooling. Conferința s-a ținut  sâmbătă și mă bucur că nu am ratat-o. Audiența a fost destul de redusă, deși s-au anunțat mai mulți participanți.
Printre invitați a fost si domnul Gabriel Curcubet, președintele Asociației Homeschooling Români ,  și
practicant al educației la domiciliu din 2001.
Înainte de a vă povesti ceva din program aș vrea să precizez că, deși conferințele despre homeschooling din România au fost organizate de culte neoprotestante, și majoritatea celor care fac hs la noi sunt neoprotestanți, educația la domiciliu nu este un monopol neoprotestant, cum zicea cineva într-o discuție. Educația acasă poate fi practicată de ortodocși - dacă vă uitați la blogrolul meu în engleză veți găsi mămici ortodoxe din SUA care practica homeschoolingul - dar și de atei, nereligioși, etc.. Educația la domiciliu reprezintă o nouă paradigmă educațională, în concordanță cu vremurile actuale. De fapt sistemul educațional actual și-a dovedit din plin, pe ansamblu, ineficiența.
Revenind la conferință -în primul rând au fost prezentate argumente pentru adoptarea educației la domiciliu - faptul că aceasta are o bază în învățătura Sf. Scripturi, dar și că din punct de vedere academic acest sistem este mai bun, deoarece este tutorial (adică unu la unu), și nu de masă. Ca o completare, aș vrea să aduc un comentariu făcut de cineva pe "Razboi întru cuvânt", la o discuție despre homeschooling:

“ideea de HOMSCHOOLING” mi se pare ca este luata si preluata in zilele noastre, sau cel putin inspirata din Scrierile Patristice si din MODELUL DE VIATA al Crestinismului ANTIC!
In antichitate, parintii crestini care stiau ca in scolile publice laice din Imperiul roman se invata de catre copii, idei si filosofii si principii de viata si modele de comportament si atiudinale PAGANE si contrare Invataturii lui Hristos despre lume si viata, isi invatau copii acasa in caminul familie lor crestine.
Unii dintre crestinii antici erau fara scoala, fiind sclavi sau oameni simpli si fara carte, dar altii erau dregatori si functionari si militari si chiar dascali si filosofi si oratori, si acestia alegeau si ei sa-i invete pe copii lor mai INTAI ACASA, si nu in scolile publice laice pagane din acele timpuri, si abia cand copii lor cresteau erau dati si la scolile laice publice.
Abia cand copii crestini aveau deja pusa in mintea si inima lor (de catre parintii lor crestini, si mai ales de catre PREOTII PAROHIILOR crestine din acea vreme) “TEMELIA” INVATATURII si MORALEI CRESTINE, unii dintre ei mergeau la Alexandria sau Atena sau Roma sau Beirut ca sa isi desavarseasca formatia lor educationala si cu deosebire filosofica si oratorica.
Sf. Vasile cel Mare si Grogorie Teologul, impreuna cu fratii lor au fost educati MAI INTAI IN FAMILIE de catre tatii lor, care aveau studii inalte la acea vreme, unul fiind avocat, iar celalalt Episcop crestin.
Sf. Ioan Gura de Aur, chiar daca a ramas orfan de tata, a fost educat prin grija mamaei sale Sf. Antusa la fel, MAI INTAI ACASA, si abia mai apoi toti acesti VIITORI MARI DASCALI AI LUMII si ai Crestinatatii au urmat cursurile lui Libaniu si Andragatie si Euvul si Universitatile pagane din Atena si Alexandria si Constantinopol…
Cred ca daca si noi, crestinii ortodocsi de acum, care avem copii, si care suntem PRECOCUPATI SERIOS de viitorul si mantuirea copiilor nostri, daca am proceda la fel ca TATII Sfintilor Vasile Cel Mare si Grigorie de Nazianz, si ca Mama Sf. Ioan Gura de Aur, nu am gresi cu nimic, urmand si reactivand un model de viata si educatie antica crestina eficient si plin de atentie si grija pentru viitorul copiilor nostri.

După pauza de prânz s-a vorbit despre legalizarea acestei alternative educaționale în România. Deoarece, deocamdată, nu s-a reușit introducerea în legea învățământului a reglementarilor cu privire la hs, soluția pentru cei care vor să practice hs la noi este să își înscrie copiii la școli umbrelă din străinătate - Ungaria, Anglia sau SUA fiind variantele agreate.
Ar fi multe de spus, dar eu închei aici, și vă invit să participați la un dar de blog. Dacă doriți să primiți cadou prima carte despre educația la domiciliu tradusă în România,  - Educația acasă de C. Klicka- vă rog să lăsați un comentariu până pe data de 14 noiembrie, când voi face o tragere la sorți.

Dacă doriți să vedeți conferința despre Homeschooling de la Arad, din primăvara acestui an, puteți descărca sesiunile de mai jos :

• 1. Bruce West
• 2. Gabriel Curcubet: prezentarea cărţii Educaţia acasă
• 3. Barbara West (partea I)
• 4. Barbara West (partea II)
• 5. Sesiune de întrebări şi răspunsuri
 

Puteţi comanda înregistrarea pe suport DVD a acestei conferinţe, precum şi cartea Educaţia acasă aici.

Vă doresc o zi frumoasă, 
Irina

You Can Homeschool

Un filmuleț foarte interesant, în care apare și autorul cărții pe care am prezentat-o aici.

Prima carte despre homeschooling în limba română

  „ Educația acasă - o alegere corectă” de Christopher J. Klicka - am primit-o mai de mult, dar nu am avut timp să scriu despre ea. Dacă vă interesează acest tip de școlarizare  cartea aceasta este o introducere excelentă. Atașez imagini ale cuprinsului (click pe ele pentru mărire) :

Cartea poate fi comandata de la adresa curcubetg@ gmail.com și a costat 20 ron cu taxe poștale incluse.



Cu drag, 
Irina

În sfârșit - despre homeschoolig

În sfârșit cineva a sesizat că în țara asta există cetățeni care ar dori să facă homeschooling, și a ridicat această problemă în Parlament. Deputatul Carmen Alexie a citit ieri o declarație privind oportunitatea reintroducerii în sistemul de învățământ românesc a homeschoolingului.
Găsiți interviul pe această temă aici.
Să sperăm că nu se va rămâne doar la nivel de vorbe.

Irina

Noi argumente in favoarea homeschoolingului

O prietena mi-a atras atentia asupra a doua articole foarte interesante din EVZ , care vin pe fondul unor discutii despre homeschooling pe care le-am urmarit zilele acestea.



Toti copiii sunt inteligenti. Cum ii prostim?

28 Octombrie 2007

Emilian Isaila




Ceea ce banuiam de multa vreme a confirmat profesorul Florin Colceag: 70% dintre copiii de pana la trei ani au potentialul de a-si dezvolta o inteligenta peste medie.


Exagerand putin, a spune ca toti copiii sunt inteligenti e un adevar. Responsabilitatea pentru pierderea acestei importante resurse apartine parintilor si celor care administreaza sistemul de educatie.





Cred ca scoala romaneasca distruge inteligenta si talentul copiilor. E sufocata de un determinism invechit, iar invatatorii si profesorii ii trateaza pe toti la fel si, in continuare, daca nu esti bun la aritmetica, n-ai nici o sansa.

Sistemul eronat prin care se face admiterea la liceu, luand in calcul mediile din clasele 5-8, nu face decat sa incurajeze mediocritatea si spaga profesorilor.

E ceva fundamental gresit in educatia din Romania. Ganditi-va cinci minute la cat de nefericit e un copil obligat sa ia calificative maxime la toate materiile. Chiar ati vrea sa fiti parintii unui pusti care-si petrece intreaga zi intre patru pereti? Cum puteti sa fiti mandru de un copil care invata cel putin zece ore sau mai mult pe zi - sase la scoala, doua la meditatii si doua, lectii pentru a doua zi? Mi se pare nesanatos si ca in programa scolara sunt doar doua ore de sport pe saptamana, una de desen, una de muzica si niciuna de dans, de film sau teatru. Mi se pare nesanatos ca un copil sa-si petreaca ziua in casa, iar seara, istovit dupa zece ore de invatat, sa esueze in fata televizorului sau a calculatorului. E o nebunie. Acel copil e condamnat la nefericire.

Acest sistem de gandire a educatiei, profund gresit si adanc ancorat in societate, nu face decat sa distruga pe banda rulanta viitorul unor oameni.

La limita, in Romania de azi, un copil care nu stie sa scrie sau sa citeasca, dar a facut sport, sa zicem fotbal, vreme de 16 ani, are mai multe sanse de reusita in viata decat unul care a invatat de-a rupt aceeasi perioada de timp. Ca sa nu luam in calcul si faptul ca primul mai are si o sanatate de fier. Nu e normal. Nu asta inseamna o educatie armonioasa.


Cred ca parintii ar trebui sa protesteze si sa respinga acest sistem, sa renunte la meditatii, sa faca presiuni asupra inspectorilor scolari ca sa relaxeze programul elevilor. Numai astfel acestia din urma vor avea o sansa in viitor, numai astfel vor putea sa descopere ce le place cu adevarat sa faca, numai astfel vor putea evolua si vor deveni oameni liberi, stapani pe destinul lor. E mult, e putin?"




Scoala romaneasca compromite viitorul copiilor
28 Octombrie 2007
Mihaela Dima

La varste mici, multi copii au potentialul de a deveni foarte inteligenti. Care sunt greselile sistemului de educatie si ce se poate face pentru a avea mai multi adulti creativi si capabili sa raspunda provocarilor societatii?



Pentru ca nu sunt incurajati sa-si descopere abilitatile si sa le dezvolte, talentul lor se pierde.


Abilitatile copiilor sunt cel mai adesea descoperite de parintii sau de profesorii lor la varste destul de mici. De atunci ar trebui sa inceapa si programul de cultivare a acestora. Dar cum sistemul educational romanesc nu incurajeaza o dezvoltare care sa puna accent pe pasiunile lor, parintii trebuie sa-i indrume pe micuti catre programe educationale speciale.

Multi copii cu potential

Florin Colceag, presedintele IRSCA Gifted Education, organizatie non-profit care se ocupa de descoperirea si dezvoltarea potentialului copiilor si tinerilor printr-o educatie de excelenta, spune ca „prin „gifted education” se respecta natura divina a omului si nu omul-marfa, omul de consum. Noi promovam omul creator, cel capabil sa-si dezvolte potentialul”.

Desi in Romania nu exista o statistica a numarului copiilor cu inteligenta peste medie, presedintele IRSCA Gifted Education spune ca exista foarte multi copii care au potential.

„Datele ultime aratau ca in Romania existau aproximativ 4% copii cu inteligenta deosebita, insa plaja celor care au potential si nu si l-au dezvoltat din cauza limitelor impuse de familie, scoala si societate arata de fapt un procent mult mai mare”, mentioneaza acesta. Colceag este de parere ca la varstele mici procentul este cu mult mai mare. „La 2-3 ani, peste 70% dintre copii au potential. Din pacate insa exista mecanisme infailibile de descurajare a acestora.

La sfarsitul clasei I, majoritatea copiilor au rezultate excelente, in scoala generala raman cate trei-patru pe clasa si apoi trei-patru pe liceu”, completeaza el.

Sperante de viitor

O parte din vina apartine sistemului educational romanesc, care nu incurajeaza creativitatea si abilitatile practice ale elevilor, care ofera aceleasi materii pentru toti copiii si care nu le permite acestora sa-si dezvolte pasiunile.

Desi la nivelul ministerului exista Centre regionale pentru tineri capabili de performanta, activitatea acestora este mult prea restransa.
„Sistemul educational romanesc are elementele componente. Avem o traditie in spate care a crescut spontan cu sistemul romanesc, dar care nu a fost pana acum corelata cu studiile de specialitate si modulele de formare profesionala.

Faptul ca avem in acest moment centre de excelenta, scoli de arta, orientate pe pasiune, cum sunt cele de arhitectura ori informatica, concursuri pe discipline, o retea de profesori recunoscuti pentru devotamentul si capacitatea lor profesionala reprezinta punctul forte in dezvoltarea unui program educativ”, explica Florin Colceag.

Ce lipseste atunci? „Lipsesc in acest moment cursurile de pregatire profesionala a cadrelor didactice, pedagogia noastra traditionala fiind invechita si ineficienta, ne lipseste un cadru organizat pentru preluarea in programe de pregatire individuala a copiilor cu abilitati deosebite si capabili de performanta inalta.

Ne lipseste o curricula adecvata dezvoltarii abilitatilor acestor copii, ne lipsesc programele axate pe dezvoltarea acestor abilitati care sa fie prinse intr-un cadru legal si institutional”, adauga presedintele Gifted Education.
(...)"

de meditat

Irina

"Homeschooling" sau "scoala de acasa"

Părinti care vor să fie profesorii propriilor copii

Nelegalizat la noi, învătămîntul la domiciliu este o variantă de domeniul S.F.
articol de: (S.D.)

"Din multele subiecte pe care părintii le aduc în fata autoritătilor din învătămînt se află si unul cu totul surprinzător, privind "homeschooling" sau "scoala de acasă", sistem de învătare care ar putea revolutiona educatia natională si care este încurajat de părintii cu bani, timp si initiativă.

Variantele sau alternativa la învătămîntul traditional sînt din ce în ce mai căutate de părintii de la noi, două dintre cauzele acestui interes fiind dezamăgirile pe care le oferă constant scoala traditională si deschiderea spre formule noi de învătare a populatiei autohtone. Cu totul surprinzător este subiectul "homeschooling", propus recent de membrii Asociatiei Nationale a Părintilor, voce prin care s-au produs deja modificări în examenele nationale ale elevilor. "Homeschooling" sau "scoala de acasă" este un sistem cunoscut în tările occidentale, constînd în învătarea acasă, cu sprijinul părintilor si al meditatorilor. Un testimonial al unui părinte de origine română, dar care s-a folosit de acest sistem în străinătate, arată avantajul de a avea, la domiciliu, serviciile educationale oferite prin programele aprobate oficial, dar în cadrul cărora părintii sînt cei care înlocuiesc profesorii, cel putin pentru perioadele corespunzătoare învătămîntului prescolar si primar. Dezavantajul imediat sesizabil este lipsa unui colectiv în care copilul să socializeze, însă si aici sistemul "homeschooling" vine cu "solutia" constituirii în grupuri în care copiii si părintii adepti ai "scolii de acasă" se împrietenesc si formează miniscoli de familie. Este destul de evident că, la fel ca si învătămîntul alternativ, foarte putin reprezentat în judetul Buzău, sau ca învătămîntul prescolar sau primar particular, total absent în judet, "homeschooling" e de domeniul anticipatiei fantastice să se popularizeze, însă noul context european creat va furniza surprize si va arde mai repede etapele. "

sursa